11,203 matches
-
alt pod al Jiului nu mai exista în acel timp, apelativul Podul Jiului fiind suficient pentru a desemna fără greș acea Craiovă încă insuficient închegată. O întrebare interesantă, legată de imaginea dată de "Codex Parisinus" privește localizarea exactă a podului medieval. Astăzi, în preajma Craiovei se află trei poduri peste Jiu, distanțate cu circa 7 km între ele, în ordine de la nord la sud: podul Breasta, conducând spre nord-vest la Strehaia și Severin, podul Mofleni-Bucovăț, posibil pe amplasamentul podului roman, de la Craiova
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
al XIV-lea, de când este posibil să fi luat numele de Craiova, și mai ales după instituirea Marii Bănii de la finele secolului al XV-lea, în centrul acestei așezări se consolidează orașul-tîrg Craiova, în jurul reședinței Băniei. Cel mai vechi monument medieval în picioare azi la Craiova este Mânăstirea Coșuna - Bucovăț, zidită în anul 1572. Nu se poate, însă, ca la finele secolului XV să nu fi existat un așezământ religios și în preajma Băniei. *** Și, în sfârșit, cu privire la numele Jiului, să încercăm
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
la Rabon, cu păstrarea și chiar accentuarea înțelesului primar a fost limitată în timp, probabil numai la perioada administrației romane; după aceea, numele geto-dac, păstrat în regiunea de munte, a coborât din nou pe tot cursul rîului 50. Pentru denumirile medievale ale Jiului este de observat de la început dificultatea de a reproduce în italiană litera "j", ca și în greacă și germană. Nu este deci de mirare că în hărțile și documentele medievale ia numirea de Zi (genetiv Zi-cho), sau Si
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nou pe tot cursul rîului 50. Pentru denumirile medievale ale Jiului este de observat de la început dificultatea de a reproduce în italiană litera "j", ca și în greacă și germană. Nu este deci de mirare că în hărțile și documentele medievale ia numirea de Zi (genetiv Zi-cho), sau Si (genetiv Si-ona); mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea greacă a Stolnicului Cantacuzino), Syill la Schwantz, iar aproape de zilele noastre, la Specht, Schyl. Prin urmare, s-ar părea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Gălățuiu, Călmățuiu. Mostiștea, de la slavul most = pod, și-a luat numele de la numeroase iezături formând punți între cei doi versanți ai văii; - în Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în Dobrogea: cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
39 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978 (p. 93). 40 Id., (p. 102 și harta nr. 37). 41 Etapă de la Dunăre spre Transilvania prin Pasul Vîlcan; Tg. Jiu a urmat castrului roman de la Bumbești, așa cum drumului roman Drobeta-Bumbești, i-a urmat cel medieval Vidin-Calafat-Craiova-Tg. Jiu. 42 Documente, B, Țara Românească, vol. I, Buc., 1966 (sub nr. 148, pp. 243-246). 43 Constantin Stolnicul, Index geographicus, 1700 (BAR, C. CXX.III.40). 44 Schwantz Fr., Tabula Valachiae Cis-Alutana, 1723 (BAR, D.V.35). 45 Specht (Obristen
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mircea Popovici, din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-un Port dunărean evocat cu accente simboliste, în sonorități minulesciene. În volumele apărute după 1967, C. se definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
lor istorice, iar un alt volum este dedicat fie religiilor popoarelor la nivel etnologic, fie situației religioase actuale, care pare să se sustragă unei lecturi cristianocentrice. În sfârșit, un statut aparte Îl au religiile dualiste - (gnoza, maniheismul și destinul lor medieval) - pe care am decis să le izolăm după un criteriu tipologic, având În vedere importanța lor deosebită (ele se găsesc În volumul al III-lea doar din motive editoriale), și religiile din America precolumbiană, plasate din motive similare În volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ales pe baza mărturiilor din cărțile În pahlavi, demonstrează că, În orice caz, clerul sasanid era foarte conștient de ruptura tradiției cauzate de căderea primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 77-83). Izvoarele arabo-persane din epoca islamică, obiect al unor studii acurate ale lui G. Monnot (1974; 1986a), sunt, de asemenea, importante și ne oferă un cadru care clarifică starea de izolare și de slăbiciune a comunității zoroastriene din Iranul medieval. Izvoarele primare zoroastriene nu se limitează Însă la Avesta și la textele În limba pahlavi (nici În rarele mărturii epigrafice preislamice la care se pot adăuga cele arheologice legate de așa-numitele temple ale focului; cf. Shippmann, 1971; Boyce, 1975b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rigidă, expresie a unei lumi aristocratico-feudale, ideologic arhaizantă, dar dotată totuși cu o vitalitate deosebită, inclusiv din punct de vedere artistic și cultural. Perioada „restaurării” sasanide a fost cea a fondării zoroastrismului, care a fost transmis mai apoi În epoca medievală și modernă, devenind o religie minoritară, bazată pe legături etnico-religioase, atât În Iranul islamic, cât și În India. Istoria sa indiană - istoria parsismului - este un capitol ulterior al evoluției sale complexe și tumultoase, caracterizată de condiții sociale și economice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lugusxe "Lugus" cu irlandezul Lugxe "Lug", comportă o serie amplă și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În schema trifuncțională, aici trebuie să ne ocupăm de tratarea unor teme foarte generale, legate organic una de alta. 4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂTC "4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
materialității lor de obiecte fizice, așa cum sublinia Cezar. Este mai bine, așadar, să Încercăm să dăm o explicație unitară, legând cultul Mamelor de acest tip de cult, care este atât de bine Înrădăcinat În popor Încât se păstrează până În epoca medievală, când Eligius Îi Îndemna pe franci cu următoarele cuvinte: „Nimeni să nu invoce soarele sau luna, nici să nu jure pe ele” (cf. De Vries, 1956, p. 355). Mamele (sau Matroanele) sunt divinități feminine, niciodată concepute individual, ci numai În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o moștenire provenită din straturile populare ale culturii religioase indo-europene; de asemenea, trebuie subliniat faptul că prezența lor nu se limitează, așa cum se susține adesea, la cele două Germanii din epoca romană, excluzând astfel toată religia germană din perioada medievală; drept dovadă fragmentul eddic din Heimdalargadr spune: Eu sunt fiul a nouă mame, Eu sunt fiul a nouă surori (Kuhn, 1962, p. 316). După părerea noastră, este evident că acest grup de mame strâns Înrudite și care au În comun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără puteri prea mari; doar din aceste motive s-a putut ajunge la o negare atât de fermă. 7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDICTC "7. RELIGIA GERMANICĂ ÎN EVUL MEDIU NORDIC" Dacă dorim să analizăm religia germanică În perioada medievală găsim informații sigure și abundente În lumea nordică, unde, datorită creștinării sale târzii, s-a reușit conservarea pe termen lung a tuturor trăsăturilor substanțiale ale vechii credințe; ea poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment de entitățile minore cum ar fi elfii, piticii și uriașii - sunt Împărțite În două grupuri fundamentale, Aesir (În limba nordică antică, áss) și Vanir (În limba nordică antică, vanr). Din primul grup fac
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că germanii nu practicau agricultura și se dedicau În totalitate activităților militare și paramilitare: lipsește deci În viața socială - sau este oricum redus la minim - aspectul fundamental al celei de-a treia funcții. Aceasta se va regăsi În lumea nordică medievală unde țăranii constituiau o clasă socială amplă și robustă; Însă aici, prima funcție - cea sacerdotală - este redusă la minim și foarte slab reliefată, astfel Încât simplificarea observată de Cezar corespunde unei simplificări diferite, dar analoage. A fost așadar marele merit al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea, În Irlanda, În apropiere de Dublin (Întemeiat de vikingi), era venerat În Coill Tomair, „Pădurea lui Thorr” (cf. Polomé, 1989, p. 107). Până acum, am Întâlnit printre zeii germanici amintiți de Tacitus o zeiță numită Nerthusxe "Nerthus". În lumea medievală, un zeu important al funcției a treia este Njördr, al cărui nume este identic, din punct de vedere etimologic, cu Nerthus. Acest lucru pune În mod clar probleme, având În vedere că identitatea numelui este Însoțită de diferența de sex
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie rămâne totuși incertă. Informații mai sigure există, datorită unor mărturii textuale mai ample, În legătură cu divinitățile minore din epoca medievală. Ne putem referi imediat la Lokixe "Loki", pentru importanța pe care o are În punerea În mișcare a evenimentelor de importanță cosmică. Lokixe "Loki" este un personaj Înzestrat cu o mare inteligență și multă Îndemânare, dar scopul tuturor acțiunilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dovedește o informație lexicală: termenul englezesc to bless provine de la germanul bl½dis½n, „a stropi cu sânge (provenit de la jertfe)”. Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se capăt abia În momentul În care morala creștină a fost adânc Înrădăcinată, făcând acest obicei inacceptabil. Este așadar firesc faptul că, În lumea nordică, jertfele umane au continuat până Într-o perioadă foarte târzie, Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veacului modern” - pe o schemă ascensională, cu patru trepte: „pregătirile și îndoielile”, „ispitele și păcătuirile”, „căirile și rodirile”, „canonurile și fericirile”. Experiența eului liric este una generică, în măsura în care acesta își asumă trăirile semenilor săi din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
trebuie corelată cu observația pe care o făcea că, toate cazurile pe car ele citează P. Samarian, pacienții sunt reprezentanții unor pături sus puse. Cu puține excepții, populația rurală pare să nu fi fost afectată de manifestări sexuale morbide. Literatura medievală românească nu relatează decât excepțional deprinderi morbide de această natură, iar terminologia populară este săracă În astfel de expresii. O remarcă trebuie făcută În privința sodomiei, În special printre ciobanii tineri, cei care o practicau, denumindu-se „sodomieni”. Homosexualitatea a fost
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
populară este săracă În astfel de expresii. O remarcă trebuie făcută În privința sodomiei, În special printre ciobanii tineri, cei care o practicau, denumindu-se „sodomieni”. Homosexualitatea a fost un obicei frecvent la curteni, un morav de import oriental. Literatura Moldovei medievale ne-a transmis și unele tablouri psihologice. Uneori, ne surprinde plasticitatea unor descrieri (ca În caracterizarea ticurilor lui Petru cel Mare, „care cam arunca câteodată din cap”) (anonim). Alteori, ca În următoarea descriere, recunoaștem nucleul unei portretizări psiho-medicale: Constantin Mavrocordat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
1958), Gillispie (1972), Baker (1975), și, mai târziu, Rappaport (1981), originea Teoriei Alegerii Sociale ar putea fi identificată în studiile realizate în cadrul Academiei Franceze de Științe, prin cercetarea matematică a regulilor de decizie socială, în (1990), McLean descoperă trei lucrări medievale care pot fi încadrate în studiul matematic al regulilor de decizie socială. Primele două, Blanquerana (1282-1287) și De arte electionis (1299), aparțin lui Ramon Lull<footnote Despre Lull, McLean nota că: „Era nativ din Palma (Mallorca) și a scris în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
altă idee: naționalismul. După războaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei cu ea, Occidentul deziluzionat a aderat la romantism. Romantismul are două aspecte: cel reacționar, o deziluzie față de ideea de mai liniar a lui Napoleon. Europa a redescoperit Evul Mediu; medievala și romantica "alianță dintre tron și altar". Dar își făcea apariția și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]