12,372 matches
-
din ceața timpului chipuri și peripeții care, într-un fel sau altul, i-au marcat existența. În schițele Cum era să mă fac catolic, Jupânul Toiba, Badea Huștiuluc ș.a. sau în volumul Cum a fost odată (1911), el încearcă reconstrucții narative ale unui spațiu multietnic, acela al Bucovinei de Nord. Sunt evocate vechi sate răzeșești (Horodnic), târguri pitorești (Rădăuți, Storojineț) sau orașul Cernăuți, toate localități însuflețite de amestecul populațiilor, în care românii majoritari și, împreună cu ei, șvabi, polonezi, ruteni, evrei, veniți
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz secund cititorul suportă greu lectura, și asta dintr-un fel de furie rece a descoperirii a unui pai roșu Într-un car cu fîn, alimentată de iluzia narativă care mizează pe o dinamică a iminenței: Christian Oster). Minimalismul Îl are ca maestru incontestabil pe Samuel Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de avangardă de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie Koltès
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În care acesta se plasează. Modalizarea minimală și dezimplicarea etică a autorului a constituit Întotdeauna cheia unor mari capodopere, dacă ar fi să ne gîndim numai la Madame Bovary. În al doilea rînd, Michel Houellebecq este un franc-tireur. Recalcitranța sa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, pe alocuri, stângăcia construcției (finalul este ratat), cele două personaje principale ale cărții sunt vii, poate cele mai pregnante ale literaturii franceze din ultimul deceniu. În raport cu scriitorii publicați de editura Minuit, Houellebecq reduce la minimum jocurile de limbaj, sincopele narative, procedeele sale retorice putând fi circumscrise de naratologia clasică. Limbajul său tinde spre transparența clinică, aceea care arată tot, limpede, senzațional și epidermic, Într-un gest care nu poate fi apreciat decât privit În Întregime. “Soyez abjects, vous serez vrais
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește În mistagog sau profet, ori, naufragiază Împreună cu minuscul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba Însă despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o literatură de consum cu două niveluri: primul, al narațiunii secundar -, al doilea, al retoricii. Povestea poate interesa cititorul naiv, retorica, Însă, Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau Fire). Aici, autoficțiunea e o simplă practică scripturală, „autofricțiune”. Actul scrisului e echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare, eșuate ca orice utopie. Desprinderea de acest model se produce În 1983, când Sollers publică romanul Femmes, deschizînd o epocă nouă În istoria recentă a romanului francez. La trei ani după ce Tel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este, vorba ceea, autorizată, dar nu și acreditată. În 1975, Philippe Lejeune scrie o carte, Pactul autobiografic, astăzi de referință pentru studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu autobiografic, cele două funcționează diferit, deși cu rezultate vizate comune) ar fi fost
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
naratologului francez, neacceptînd intrarea autoficțiunii În tabloul genurilor literare omologate. Genette va găsi, după teza elevului său, În Ficțiune și Dicțiune (1991), două tipuri de “autoficțiune”, În funcție de proporția dintre autobiografic și ficțiune. Am avea astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism: „Car danser, comme écrire, est une espèce d’apparente défaite: effusion, épanchement, la lettre et la danse confinent à l’oblation, au don de soi. ” Emmanuelle Bayamack-Tam, bătrînul autist Disjuncția următoare: „Discursul narativ nu are nimic de exprimat, ci ceva de construit.” exprimă o stare a romanului francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a lui Camus. În primul rînd, pentru că ceea ce se produce la nivel narativ este infirmat de un program de dedramatizare care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a lui Camus. În primul rînd, pentru că ceea ce se produce la nivel narativ este infirmat de un program de dedramatizare care funcționează la nivelul semnificantului. Am dat deja un exemplu, cel al onomasticii. Dar extins la nivelul Întregii panoplii de nume proprii. De la titluri (Splendid Hotel, 1986, Forever Valley, 1987, Rose Melie Rose
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici Balzac n-o avea, dar repetițiile sînt presărate pentru a opri, ca din Întîmplare, imersiunea În referință, identificarea și așa-numita „judecată estetică” spontană și aconceptuală. Mobilul evoluției narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu este În același timp evanescent
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal predilect este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic, la fel ca și componentele tramei narative, juxtapuse conform succesiunii constante a frazelor. Personajele trăiesc, astfel, situații liminare În modul cel mai banal cu putință. Aici devine ostentativă originalitatea Mariei Redonnet. Pentru că, În cazul romanelor de la Minuit, este vorba despre personaje care traversează agonic, sau brutal, situațiile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și tocmai conștiința aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe cititor, laolaltă cu naratorul, să ridice ochii, să se oprească din fugă, așa cum În desene animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Raffin și chiar dacă această arhitectură ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inventiv și prismatic al unui Borges, alături de alți scriitori francezi precum Jean Echenoz, Bernard Maria Koltès, Antoine Volodine, care recuză totalitarismul Noului Roman dar preiau din tehnicile pe care acesta le-a consacrat, antrenându-le În viteza halucinantă a jocurilor narative, Éric Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din urmă s-ar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din urmă s-ar Înjumătăți. Trama narativă, așadar și personajele, sînt “scufundate” În lucruri, dar fără ca cititorului să i se ceară aptitudini de scafandru, căutător de perle sau, Doamne ferește, vidanjor pentru a o regăsi, pentru a le reconstrui. Lucrurile și ființele sînt, la Patrick Deville, consubstanțiale, lor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fi scriitor reprezintă o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recitind-o, nu o vei mai recunoaște). Titlul romanului nu este Întîmplător: autorul face dovada unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Le Port intérieur (Portul interior, 1995), acela al lui Breughel, un luptător de gherilă ajuns de brațele lungi ale “partidului”, pentru a fi omis Întregul adevăr În cazul fostei sale amnte - dispărute - Gloria Vancouver. și aici rupturile de perspectivă narativă abundă, nimeni neputîndu-și asuma reasamblarea unui puzzle stricat, nici Kotter, superiorul lui Breughel, cel care-l interoghează, nici cititorul, nevoit să-și facă drum printr-o inextricabilă țesătură de flash-back-uri Întrerupte, enunțuri laconice și echivoce, puncte de vedere suspendate: “Viza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar putea formula astfel: pentru că astăzi scriitorii cei mai traduși trebuie să fie agreabili, simpatici, alerți, ca niște regizori de sitcom (vezi Amélie Nothomb sau Daniel Pennac), unii scriitori francezi propun ficțiuni inventive, săltărețe, folosindu-se din plin de tehnicile narative recent vulgarizate. Nu e, Însă, suficient. Mai există ceva, de negăsit aiurea, deși poartă un nume de Împrumut. Minimalismul reprezintă una dintre puținele mărci originale ale literaturii franceze de astăzi. Fără să fie reperabile În stare pură decît arareori, prozele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul „pravoslavnicilor” cneji. Antologia, cu vădită aplecare spre mitul întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
Mureș și în sate din împrejurimi, apoi și pe alte meleaguri, inclusiv pe frontul de Est, la București ș.a.m.d. În prim-plan se află calvarul cedării Ardealului, tumultul politic al epocii, pătimirile din anii războiului. Romanul vădește meșteșug narativ și este interesant prin bogatul material istoric și uman evocat cu autenticitate. Caleidoscopul vieții cotidiene a micilor așezări ardelene de altădată amintește uneori de Slavici. În Aventuri în Deltă... (1976), volum de povestiri cu continuitate tematică, agreabilul tablou al unui
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]