60,569 matches
-
revină în aură cântecului, care l-a fascinat întreaga viață. Interpretările sale au dat candoare, sensibilitate, într-un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas și vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranșee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu”, „A treia pace mondială”, „Lăsați-mă să merg pe bicicletă”... În anul 1983, artistul este distins de Cenaclul Flacăra cu două premii speciale, pentru interpretare și compoziție. A scris, de asemenea, poezie și
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
până la piept și-i făcu semn să se așeze în fața lui pe un scaun octogonal din lemn sculptat. Era foarte impunător în veșmântul său lung, brodat pe piept și pe umeri cu fir de argint. Pe cap purta un căuc negru din mătase care-i înălța bustul cu câțiva centimetri. - Ce te aduce la mine după o absență atât de lungă, fiule rătăcitor? rosti el. Negustorul își drese de câteva ori glasul întârziind să-și înceapă discursul și, fiindcă avea gura
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
doi tovarăși de drum, care apar în avion cu câteva minute înainte de decolare. Doi finladezi cu rucsacuri în spinare. Încălțați cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
nu ieși afară într-un minut chem paza de la poarta să te scoată pe brânci! 'nțeles? Ușcheala! Am plecat din nou necăjit. Marți dimineața la orele 9:00 eram din nou la datorie! Insistent! Flăcăul brunet cu părul creț, rău-rău, negru de supărare, făcea spume la ușa ghișeului. I-am spus că nu plec! Punct! Vreau viză de intrare în țara al cărui cetățean sunt sau să vorbesc cu domnul ambasador. - Tovarășul ambasador, Victor Bolojan, nu are timp să vorbească cu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
ambasadei și am cerut să vorbesc cu domnul ambasador. Fără niciun succes! Cerberii de la intrare, după ce mi-au văzut pașaportul, mi-au spus că „to'așul” nu este în Ungaria... cu toate că mai târziu am văzut ieșind de-acolo o mașină neagră cu numere de CD, iar pe bancheta din spate un domn care semăna leit cu tatăl Victei! Așa că, fără succes, am rămas în continuare pe post de bătător tot pe la ușile ghișeului consular. Timp de 50 de zile. Timp în
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
trași vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care și le pune poporul român azi! Răspunsurile pentru ele nu vin, ori vin pe o direcție distorsionată și conțin explicații stupefiante sau superflue! Dacă nu ar fi existat umorul negru și grobianismul, l-ar fi inventat clasa politică românească de azi care edifică pasiunea pentru arhitecturi inovatoare, incredibile, pentru mijloacele împilării neamului, pentru irezistibilă deposedare de condiții materiale, pentru umilire și îngenunchiere. Atuni când președintele Traian Băsescu a insultat pe
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
găsi în carte și mistere demne de romanul polițist, însă numai după ce vom trăi o după-amiază de vară pe o stradă din Tel Aviv. Acolo unde căldura pare a te fi teleportat pe o altă planetă, cu mașini ce par negre, merg de-a îndăratelea părând că nu mai lipsește mult până să se lichefieze și să intre în asfaltul negru și el, iar contururile realității prind să-ți joace, diluate parcă, în fața ochilor. Senzația că ai intrat în filmul Solaris
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
stradă din Tel Aviv. Acolo unde căldura pare a te fi teleportat pe o altă planetă, cu mașini ce par negre, merg de-a îndăratelea părând că nu mai lipsește mult până să se lichefieze și să intre în asfaltul negru și el, iar contururile realității prind să-ți joace, diluate parcă, în fața ochilor. Senzația că ai intrat în filmul Solaris este atât de puternică încât eu, citind pasajul, am avut o clipă intenția de a deschide aerul condiționat ignorând faptul
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
și culturală a lui Păunescu, nici întreaga sa activitate politică. Este incontestabil că la plecarea poetului a rămas singurătate și tristețe, aici și în Basarabia, pe ale cărei răni lacrima poetului a căzut, izvorâtă dintr-o inimă obosită de norii negri de deasupra lumii. Suntem contemporanii unui început de mileniu, nedându-ne seama că patrimoniul cultural al neamului românesc este sfâșiat sub ochii noștri și poate că mâine, cei ce ne vor urma, vor realiza că astăzi noi am condus la
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din Răsărit, cu oameni harnici și respectuoși. Acolo am zărit o grădină mică, minunată, îngrijită, în fața unei căsuțe care arăta ca în
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
cu obidă. Numai când mă gândesc ce belea a căzut pe capul meu. Grijania mă-sii de viață. - Măi, Vasile, mâine când te vei trezi din mahmureală, vei gândi mai pozitiv, nu îți va mai părea dracul chiar așa de negru ca acum. Mai bine te du acasă să te hodini că mâine iar te întorni la pădure și te va durea capul de la beutură. - Mă întorn la dracu'. Mai bine la el în Iad decât acasă să-mi urle în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
rudarilor și fetele Fanei se stabiliră cu aceasta ocazie, strânse legături de prietenie. Aveau rudarii un fecior, numit Cosmin, cu vreo doi ani mai mare decât brunețica și simpatica Ana, o copilă bondoacă, subțirică, cu ochii săi verzi și cositele negre ca pana corbului. Copiii îi spuneau de fapt „Bibicu’” lui Cosmin. Nimeni nu știa de unde i-a apărut acest apelativ pe care micul rudar îl acceptase cu plăcere. Lui Cosmin îi plăcea tare mult de mărunțica Ana și cum la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ea, încât ajunsă la școală la un control al învățătoarei, care observând mișcările de scărpinare și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe, retezându-le, lăsând-o cu părul scurtat băiețește.De atunci copilele Fanei nu au mai vizitat casa bunicii și familia de rudari. Pe la vreo unsprezece
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
fratele lui mi-a spus că este o eroare. Ilona, și tu ești aici?! Mare e puterea lui Dumnezeu! exclamă locatarul uluit, și, nemaiștiind ce să facă de bucurie, strigă la o vecină care scutura ceva pe un balcon: Doamna Negru, s-au întors soții Romanescu! - Cobor imediat și eu să-i văd! Când a dat cu ochii de ei, femeia începu să plângă. Îi îmbrățișă lung, ștergându-și lacrimile: - N-ați murit!? Doamne, n-ați murit! Ilona, eu n-am
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0,6 mm, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și legate două - trei cârlige nr. 1, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai trebuie să fie pipota proaspătă și roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a fost și greșeala noastră. Peștele trăgea ca apucatul, prindeam numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare a voltei. Nu am băgat de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai să
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
placente diferite și fizionomii diferite. Vor semăna ele pe parcurs la ceva, se gândi doctorul privind cele două mogâldețe, cu fețele lor roșii și câteva fire de păr pe vârful capului. Poate când vor crește au să aibă părul la fel de negru și lung ca al mamei lor. Când o privi mai bine pe lăuză, putu să-și dea seama de trăsăturile femeii. Acum era palidă și nici lumina nu o avantaja, dar era convins că trebuia să fie o fată frumoasă
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XIX) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 915 din 03 iulie 2013 Toate Articolele Autorului O mașină luxoasă, neagră, trase în fața impozantului hotel Sfinx, aflat în centru orașului Timișoara. Din ea, o tânără de aproximativ douăzeci și cinci de ani, cu părul blond, ușor ondulat și ochii de grafit, îmbrăcată în fustă și taior gri, pantofi asortați, cu toc foarte înalt
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > SCRISOARE DE LA MOLDOVA NOUĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 919 din 07 iulie 2013 Toate Articolele Autorului SCRISOARE DE LA MOLDOVA NOUĂ Am primit la redacție caietul de versuri”Alb Negru” aparținând d-lui Mihai LEONTE, Președintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă și, în același timp un vechi simpatizant al proiectului Casa Artiștilor. Mulțumim pentru ,,Alb Negru” și promitem să-l așezăm în mini-bibliotecă alături de celelalte donații de
SCRISOARE DE LA MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363921_a_365250]
-
DE LA MOLDOVA NOUĂ Am primit la redacție caietul de versuri”Alb Negru” aparținând d-lui Mihai LEONTE, Președintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă și, în același timp un vechi simpatizant al proiectului Casa Artiștilor. Mulțumim pentru ,,Alb Negru” și promitem să-l așezăm în mini-bibliotecă alături de celelalte donații de carte. Odată cu mesajul poetic, dl. Mihai LEONTE a trimis și o ofertă de colaborare între proiectul Casa Artiștilor și Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Sperăm să
SCRISOARE DE LA MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363921_a_365250]
-
Liviu. Alin are fruntea lui înaltă și ochii lui uluitori, umbriți de sprâncene dese, frumos desenate, în nuanțe de șaten deschis, într-o multitudine de tonuri parcă, în funcție de felul în care îi cade lumina pe față. Aceleași gene lungi și negre, împreunate câte două-trei, tivesc ochii cu irișii albaștri, pe alocuri pătați cu minuscule pete de culoarea cojii de alune, sesizabile doar la o examinare extrem de atentă. Doamne, ce dor îi este de Liviu! De-ar putea îmbrățișa copilul și să
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
tată singur te trudești. Cine-i fata tatii dacă nu sunt eu? Pe cine ai iubi? Cu cine ai vorbi? Cu cine te-ai mândri mai mereu? Pentru cine te-ai trudi dacă eu nu aș fi? Când sunt zile negre și bani nu sunt, La tine vin și îți cer ajutor! De-atâtea greutăți, ești deja cărunt Chinul acesta, la cer e strigător! Cine a promis că va fi lângă mine Și ușa camerei mi-o va păzi Și nu
TĂTICUL MEU de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363983_a_365312]
-
triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci negre, cu geamurile acoperite de pânze roșii, și care „susține” atât de bine cromatismul tabloului, nici nu te privesc terifiați, ca bărbatul cu turban de la intrare, cu aer musulman, la care holbarea atinge paroxismul ca în fața vederii morți iminente. Nu, cele
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
a țării ceea ce ne conferă unicitate în lume. Avem o rețea hidrografică și un pământ bogat, atât prin zăcămintele ascunse în interiorul său cât și prin cele de la suprafața sa. România este țara care are (avea) toate felurile de aur: aurul negru (petrolul), aurul verde (pădurile), aurul galben (grânarul Europei), aurul ca metal prețios și... sufletul de aur al românilor, veseli, harnici și ospitalieri. Trebuie să fim mândri că ne-am născut în acest areal ca spațiul al dumnezeirii cu care am
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
de hotel. O conduceam sau mă ducea În voia vântului tot anul, Eram sau nu eu căpitanul Sărmanei bărci ce rătăcea?” Prin destinul său capricios de poet sentimental obligat de viață să-și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au celebrat niciodată pe el, neînțeles și nerealizat în idealurile sale artistice, cincinat Pavelescu rămâne ultimul trubadur în literatură și cel
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]