KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...442 443 444 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în obraji. O plac pe Jane, cu toate că nu o cunosc mai bine decât pe celelalte neveste de pe strada noastră, adică nu foarte bine. Dar nu știu de ce, mă simt atașat de ea. Am închis robinetul, am traversat încăperea și am urcat alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Mai târziu aveam să ne certăm din cauza asta. Nu, nu să ne certăm, să ne contrazicem. Probabil a simțit că mă uitam la ea, pentru că și-a ridicat privirea. Ochii mei i-au întâlnit pe ai ei. Am văzut cum obrajii i se colorează. Mouschi e un băiat sau o fată? E un motan, Anne. Atunci mi-am dat seama. O amantă poate să își dea seama. O târfă poate să își dea seama. Dar o fată de treabă n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
sus cu fetele, îmi zise. Eu încerc să-mi omor timpul cu ceva. Mașina lui Norman e la reparat și trebuie să îl iau eu. Fără să se ridice de pe canapeaua unde stătea cu o revistă în poală, îmi întinse obrazul să i-l sărut. M-am supus. Gestul era complet inocent, lipsit de amintiri, ca atâtea altele din viața mea. Ce-ți mai face vocea? mă întrebă ea. Se pare că ești mai bine. Rostisem doar „bună“ și asta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
local. Nu prea vorbeam de mama și de tata și povestea i-a plăcut. —Spune-i lui Madeleine că o sun eu mâine, zise Susannah acum. S-a ridicat pe vârfuri ca să îmi dea un sărut fugar de rămas-bun pe obraz și deodată am știut răspunsul la întrebarea mea. Dacă m-aș fi căsătorit cu ea și nu cu sora ei, de care fusese legată toată viața printr-o rivalitate plină de iubire, nu ar fi fost mare diferență. Asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
uimire și teamă, m-aș fi oprit. Dar nu mă uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns în jurul unei alte mese, la fețele cu obrajii supți, părul cenușiu din pricina murdăriei și a malnutriției, cu mațele chiorăindu-le de foame. Am clipit de câteva ori încercând să fac imaginea să dispară, dar ea rămânea tot acolo. Ca tine. Ca toată familia asta. Ciuguliți din farfurii, aruncați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău. Nu zise nimic. Nu înțeleg ce mi-a venit. Închise robinetul, luă un prosop și se întoarse spre mine. O urmă de rimel se întindea pe obrazul ei. Dacă voiai să nu mai vorbesc, trebuia să îmi spui. Te-am întrebat dacă te deranjează. Te-am întrebat dacă vrei să mă opresc. Nu e asta. —Atunci ce e? Nu înțeleg. Tocmai asta e și ideea. Nu înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Nu e asta. —Atunci ce e? Nu înțeleg. Tocmai asta e și ideea. Nu înțelegi. Nu poți să înțelegi. Nu vreau să înțelegi. Hai să uităm totul. Stătea și se uita la mine în bucătăria complet echipată. —Ai rimel pe obraz. Își ridică mâna și își șterse obrazul stâng. —Pe cel drept. Își șterse celălalt obraz. Linia neagră se întinse și mai tare. Aș fi putut să traversez bucătăria și să o șterg eu. Dar am rămas unde eram. Se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
înțeleg. Tocmai asta e și ideea. Nu înțelegi. Nu poți să înțelegi. Nu vreau să înțelegi. Hai să uităm totul. Stătea și se uita la mine în bucătăria complet echipată. —Ai rimel pe obraz. Își ridică mâna și își șterse obrazul stâng. —Pe cel drept. Își șterse celălalt obraz. Linia neagră se întinse și mai tare. Aș fi putut să traversez bucătăria și să o șterg eu. Dar am rămas unde eram. Se întoarse la chiuvetă. —Fă-mi doar o favoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Nu poți să înțelegi. Nu vreau să înțelegi. Hai să uităm totul. Stătea și se uita la mine în bucătăria complet echipată. —Ai rimel pe obraz. Își ridică mâna și își șterse obrazul stâng. —Pe cel drept. Își șterse celălalt obraz. Linia neagră se întinse și mai tare. Aș fi putut să traversez bucătăria și să o șterg eu. Dar am rămas unde eram. Se întoarse la chiuvetă. —Fă-mi doar o favoare, îmi zise ea. —Orice. Vorbeam serios. Nu îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Gusti Huber nu era înlocuită. —Dar ai văzut deja piesa. El nu știe asta. Am privit masa. Era ticsită cu hârtii. —Cui i-ai mai scris? —Regizorului, scenaristului. Asociației de teatru, sindicatului actorilor. M-am uitat la soția mea. Avea obrajii îmbujorați și ochii îi sclipeau. Arăta ca după ce făceam dragoste. M-am uitat din nou spre masă. Nu vedeam nici un rău într-o mână de scrisori adresate unor oameni care probabil că nici nu le vor citi. Producătorul și regizorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
se sinucidă în seara de Crăciun. Nu aveam nici o idee de unde prinsesem informațiile astea inutile. Piesa făcea bani. Nici unuia dintre ei nu îi păsa dacă actrița care o interpreta pe doamna Frank jucase pentru însuși Hitler. —Și lui Otto Frank. Obrajii lui Madeleine se înroșiră și mai tare. Onestitatea îi licărea în priviri. —Face parte din campanie. Este o listă de persoane cărora trebuie să le scriem. Tatăl Annei Frank este pe listă. Ți-am zis că încă trăiește. Locuiește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
de prost gust. Dacă acest bărbat, cum ziceai că îl cheamă, Otto Frank, dacă el a vândut drepturile piesei, probabil că nu are nici un cuvânt de spus cu privire la cine joacă în ea. Stătea și se uita la mine. Culoarea din obraji începu să îi dispară. Își mușca preocupată buza de jos. Soția mea e o femeie cu inima mare. —Crezi? — Cred că, dacă nu știe și află așa, dar nu poate să facă nimic, va fi un chin pentru el. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

terminase spuma de bărbierit, până când Îi veni ideea strălucită să Încerce să se radă cu un strat gros de săpun obișnuit. Numai că acesta se dovedi a avea un miros acru, de subsuori transpirate În zi de caniculă. Își rase obrajii cu lama până când deveniră roșietici, Însă uită de tuleiele de sub bărbie. Apoi făcu un duș fierbinte, după care Își adună curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece, simțindu-se pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
un fel ce simte cineva În clipa În care glonțul pătrunde În craniu și explodează: nu durere, nu zgomot, poate, Își imagină, poate doar o străfulgerare incandescentă de neîncredere, ca un copil care se pregătește să primească o palmă peste obraz de la tatăl său și se trezește că acesta Îi Înfige În ochi un vătrai Încins. Oare există vreo fracțiune de secundă, vreun atom de timp În care, cine știe, apare totuși iluminarea? Strălucirea celor șapte ceruri? Când tot ceea ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa! Însă În clinica mea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nu auzi Întrebarea și răspunse din greșeală la alta: Sigur, doamnă Tadmor. Sigur că nu va afla nimeni. Puteți fi complet liniștită. Suntem foarte discreți. Și cu toate că evita cu mult tact să o privească, Îi simți lacrimile prelingându-se pe obraz și adăugă: Sunt batiste de hârtie În cutia asta. —Și tu ești medic? — Nu, doamnă. Doar recepționer. —Lucrezi de mult aici? —De la deschiderea clinicii. —Ai văzut cu siguranță tot felul de scene. —Sunt uneori și momente grele. Și chiar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o lumină caldă, roșiatică. Văzu patul mare, deja pregătit pentru noapte: două perne identice, două pături albastre Înfățate În cearșafuri de mătase, două noptiere, pe fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă și deschisă, și Își Îngropă mai Întâi obrazul, apoi tot capul În cămașa de noapte a Yaelei. Își reveni imediat și fugi să-și caute paltonul. Cercetă fiecare cameră cu atenția unui somnambul, dar nu-l găsi nici pe Ted, nici paltonul, cu toate că verificase fiecare loc luminat. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o singură mână liberă și cu mâneca celei de-a doua, și Începu să acopere capul micului Challenger adormit cu sărutări frenetice, ca ciugulelile unei găini Înfometate. Apoi o sărută și pe Yael, oriunde nimerea pe Întuneric, dar negăsindu-i obrazul, se aplecă și-i sărută furtunos spatele ud, de la un umăr la celălalt. După aceea fugi afară să caute stația de autobuz, prin Întuneric și prin ploaie. Fiindcă Între timp se Împlinise profeția lui de la Începutul serii, când Îi răspunsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pe ea și apoi pe el, de haine, murmurând: — Încet, Fima. Mă mănânci de vie. Dar el n-o luă În seamă și Într-o clipă se lăsă pe ea cu toată greutatea, fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
bune, spuse Annette. Mă simt bine cu tine. De-abia ne-am Întâlnit ieri și parcă am găsit un frate. Fima aproape că folosi expresia favorită a soțului ei: Azoy. Dar se stăpâni, Întinse mâna și aproape inconștient Îi mângâie obrazul și spuse: —Continuă, Annette. Vorbeai despre Alpi. Am fost tâmpită. Oarbă. Credeam că vila cea nouă era concretizarea fericirii. Ce Încântați eram să locuim În afara orașului! De peisaj. De liniște. Serile ieșeam să măsurăm cu cât s-au mai Înălțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și spaimă, părându-i-se că țeava nu se va mai termina niciodată. Dar la marginea pădurii maică-sa se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându-și batista pe obraz, de parcă Îl dureau dinții, Începu să se Îmbrace. Și ajunse la concluzia că partea bună a rușinii de noaptea trecută era că măcar nu trebuia să se teamă că o lăsase pe Annette gravidă. În timp ce-și căuta puloverul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
robinetelor vâscoase din vis, Însă mai ales pentru că ceainicul electric se arsese ieri și fără el nu putea face cafea. La opt și un sfert ieși din casă, uitând o bucățică de vată plină de sânge lipită de tăietura de pe obraz. Dar Își aminti să arunce În drum punga cu gunoi, să pună În buzunar plicul cu articolul scris noaptea trecută și să ia cu el cheița cutiei poștale. Din centrul comercial care se afla la trei străzi depărtare cumpără pâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
om bun. Problema e că ești copilăros. E pur și simplu de necrezut cât de copilăros poți fi. Uneori aș vrea să vin la tine dimineața să te bărbieresc cu mâna mea, ca să nu-ți mai mutilezi În halul ăsta obrajii și bărbia. Uite, te-ai tăiat din nou. Nu ești decât un bebeluș. Apoi stătură față În față aproape fără să vorbească. Ea se concentră asupra careului ei, iar el se uită pe un număr vechi din revista Femeia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]