11,983 matches
-
a continuat demersurile sale. Nici fiul lui Carol al II-lea, fostul rege Mihai, nu a participat la reînhumare. În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. În timpul ultimului său mandat de parlamentar, Nicolaescu a fost președintele "Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă" a Senatului. În 18 aprilie 2011, și-a anunțat demisia din PSD. Sursele din interiorul partidului informaseră presa că i s-ar fi cerut să demisioneze
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
amendamente” că ar fi contribuit la inițierea unui amendament legislativ în schimbul a 100.000 euro. În martie 2011 Parlamentul European a deschis o anchetă oficială pentru stabilirea vinovăției în acuzațiile de corupție care i s-au adus alături de alți doi parlamentari. Ziarul britanic "The Sunday Times" a realizat o investigație jurnalistică sub acoperire în urma căreia i-a demascat pe cei trei europarlamentari că sunt de acord să susțină amendamente la legislația europeană, în schimbul primirii unor sume de bani. Jurnaliștii au contactat
Adrian Severin () [Corola-website/Science/303928_a_305257]
-
Cariera de politician după 1990 a lui Adrian Severin a fost marcată de o serie de gafe. La începutul anilor 1990, răspunzând unei întrebări puse de un ziarist al cotidianului umoristic Academia Cațavencu, a căzut într-o capcană alături de alți parlamentari și s-a declarat revoltat că apa de la robinetele din București ar avea o concentrație nepermisă de hidrogen, doi atomi la doar unul de oxigen, denotând astfel că nu cunoștea formula banală H2O a apei. Ca ministru de externe, în
Adrian Severin () [Corola-website/Science/303928_a_305257]
-
pentru că ar fi dispus suplimentarea cu suma de 410.000 lei a fondurilor pentru cheltuieli operative ale acestei structuri de poliție și a aprobat achiziția unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurării protecției demnitarilor. La 19 septembrie 2016, parlamentarii au decis să îl protejeze pe Gabriel Oprea, votând pentru păstrarea imunității acestuia, împotriva urmăririi penale a DNA. Acțiunea a dus la proteste în stradă în București și în mai multe orașe din țară. Manifestații au venit cu pancarte pe
Gabriel Oprea () [Corola-website/Science/303924_a_305253]
-
din care făcea parte, precum și poziții critice legate de adoptarea de coduri juridice prin asumarea răspunderii guvernului, asumare pe care o considera o strategie politică a președintelui Traian Băsescu. În 2004, Victor Ponta a devenit unul dintre cei mai tineri parlamentari români, fiind ales membru al Camerei Deputaților. Din decembrie 2004 este deputat PSD de , iar în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008, Victor Ponta este ales pentru a doua oară deputat de Gorj, în colegiul uninominal nr. 6 din Târgu Jiu
Victor Ponta () [Corola-website/Science/303931_a_305260]
-
Senatului României, pe data de 28 octombrie 2008. Totodată, la alegerile parlamentare din noiembrie 2008, domnul Ilie Sârbu câștigă un al doilea mandat de senator în Colegiul nr. 4, circumscripția electorală nr. 37 Timiș. În septembrie 2010 ajunge liderul Grupului Parlamentar PSD din Senat. Mandatul său de Președinte al Senatului însă, este unul scurt, pe 23 decembrie, ca rezultat al coaliției dintre alianța PSD+PC și PD-L, devine membru al Guvernului României, preluând pentru a doua oară portofoliul Ministerului Agriculturii
Ilie Sârbu () [Corola-website/Science/303932_a_305261]
-
a inițiat o lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, adoptată de Parlament în noiembrie 2007. Ales deputat pe listele PSD din județul Brașov în anul 2004, Titus Corlățean și-a încheiat mandatul în decembrie 2007, după ce a fost ales parlamentar european pe listele social-democraților. În decembrie 2008 a demisionat din Parlamentul European, ca urmare a faptului că a fost ales senator în Colegiul nr. 2 din județul Brașov, format din localitățile: Săcele, Bod, Budila, Hălchiu, Hărman, Prejmer, Sânpetru, Tărlungeni, Teliu
Titus Corlățean () [Corola-website/Science/303936_a_305265]
-
speciale dincolo de limitele constituționale în scopul ducerii la îndeplinire a reformelor). Dar deputații Congresului Deputaților Poporului și Sovietului Suprem refuzau să adopte o nouă constituție care ar fi legiferat setul de puteri speciale cerute de Elțin. În timpul sesiunii din decembrie, parlamentarii s-au opus lui Elțin în cazul a mai multor inițiative prezidențiale. Conflictul a ajuns într-un punct culminant pe 9 decembrie, când parlamentul a refuzat să-l confirme pe Egor Gaidar, arhitectul reformelor neoliberale a "terapiei de șoc" de
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Ca răspuns, deputații au votat în favoarea trecerii armatei sub controlul parlamentar. Pe 12 decembrie, Elțin și Hasbulatov au căzut de acord asupra unui compromis care includea prevederi precum: Elțin la propus pe Victor Cernomîrdin pentru funcția de prim ministru, iar parlamentarii au acceptat numirea. Compromisul din decembrie 1992 a stins pentru ceva vreme conflictul dintre Elțin și Parlament. La începutul anului următor, conflictul a reizbucnit însă, de data aceasta fiind vorba de data la care ar fi trebuit organizat referendumul asupra
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
conform înțelegerilor de până atunci. Legislativul condus de Ruslan Hasbulatov a început să creadă că poate să încetinească sau chiar să blocheze inițiativele prezidențiale. Tactica adoptată viza erodarea treptată a controlului lui Elțin asupra guvernului rus. Ca răspuns la acțiunile parlamentarilor, Elțin a hotărât organizarea referendumului constituțional pe 11 aprilie. A opta sesiune a Congresului Deputaților Poporului s-a deschis pe 10 martie 1993 printr-un atac dur al lui Hasbulatov la adresa lui Eltin, pe care îl acuza de acțiuni neconstituționale. La mijlocul
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
pas spre lovitura de stat. În ziua următoare, Curtea Constituțională a hotărât că Eltin a încălcat Constituția și că președintele poate fi pus sub acuzare. De-a lungul unei ședințe prezidată de Hasbulatov, ședință care a ținut o întreagă noapte, parlamentarii au declarat că decretul prezidențial este nul și neavenit. Ruțkoi a fost proclamat președinte interimar, acesta depunând jurământul pe constituție. El i-a demis pe Elțin și miniștrii Pavel Graciov (apărare), Nicolai Golușko (securitate) și Victor Erin (interne). În acest
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
În după-amiaza zilei următoare, demonstrantii pro-parlamentari au luat cu asalt cordoanele poliției din jurul casei Albe. Membri ai unităților paramilitare a organizației de extremă-dreapta Unitatea Națională Rusă și militari ai unităților de luptă ale ministerului de interne au trecut de partea parlamentarilor. Alexandr Ruțkoi, baricadat în Casa Albă, a salutat mulțimile protestatare de la unul dintre balcoanele clădirii. El a îndemnat protestatarii să ia cu asalt centrul televiziunii naționale Ostankino. Hazbulatov a cerut mulțimii să ia cu asalt Kremlinul. În condițiile în care
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
de televiziune au fost reluate în aceeași seară, Egor Gaidar a chemat cetățenii capitalei în sprijinul președintelui. Mai multe sute de simpatizanți ai lui Elțin și-au petrecut noaptea în piața din fața primăriei capitalei, pregătindu-se pentru confruntare cu sprijinitorii parlamentarilor. A doua zi, lor li s-a alăturat armata. Între 2 și 4 octombrie, poziția armatei a fost factorul hotărâtor în criză. Armata a oscilat pentru câteva ore, neștiind cum să răspundă la chemarea la acțiune lansată de președinte. Între
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
iar mai multe sute fuseseră rănite în luptele de stradă. Ruțkoi, ca general de rezervă, a făcut apel la unii dintre foștii săi camarazi. În acea perioadă, mulți ofițeri și soldați de rând nu-l simpatizau pe Elțin. Dar sprijinitorii parlamentarilor nu au trimis emisari la cazărmi ca să ceară sprijinul ofițerilor inferiori și subofițerilor, cei mai afectați de reformele neoliberale, ci au făcut greșeala să negocieze numai cu oficialii de rang înalt ai armatei, care aveau deja legături strânse cu liderii
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
nu au trimis emisari la cazărmi ca să ceară sprijinul ofițerilor inferiori și subofițerilor, cei mai afectați de reformele neoliberale, ci au făcut greșeala să negocieze numai cu oficialii de rang înalt ai armatei, care aveau deja legături strânse cu liderii parlamentarilor. Până la urmă, o bună parte a generalilor s-au temut de viitorul lor într-un regim Ruțkoi-Hasbulatov. Câțiva dintre generali și-au exprimat dorința de a-i sprijini pe parlamentari, dar, până la urmă, au trecut de parte lui Elțîn. Până la
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
înalt ai armatei, care aveau deja legături strânse cu liderii parlamentarilor. Până la urmă, o bună parte a generalilor s-au temut de viitorul lor într-un regim Ruțkoi-Hasbulatov. Câțiva dintre generali și-au exprimat dorința de a-i sprijini pe parlamentari, dar, până la urmă, au trecut de parte lui Elțîn. Până la primele ore ale zilei de 4 octombrie, armata rusă încercuise clădirea parlamentului și, câteva ore mai târziu, tancurile începuseră să bombardeze Casa Albă. Până la prânz, trupele intraseră în clădirea parlamentului
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
armată decât în silă și în al 12-lea ceas. Generalii, pentru a-l sprijini pe președinte, au fost supuși la presiuni mari, sau, oportuiniști, au cedat pentru că s-au așteptat la recunoștința lui Elțin după victoria în confruntarea cu parlamentarii. Un exemplu este cel al generalului Pavel Graciov, care și-a demonstrat loialitatea în timpul crizei. Graciov a devenit o personlitate politică de prim rang, în ciuda numeroaselor acuzații de corupție, care veneau din rândurile cadrelor armatei ruse. Criza este un exemplu
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
care au urmat asaltului asupra Casei Albe, Elțin a emis o serie de decrete prezidențiale menite să-i consolideze puterea. Pe 5 octombrie, președintele a interzis partidele politice de stânga, pe cele naționaliste, ca și ziarele care susținuseră cauza rebelilor parlamentari. Într-un discurs către națiune de pe 6 octombrie, președintele a luat atitudine și față de sovietele regionale care i s-au opus. Marea majoritate a acestora au fost dizolvate. Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale, a fost silit să-și dea demisia
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Parlamentul nu era de acord cu candidatul desemnat și, de asemenea, putea numi în fruntea armatei comandanți fără a mai avea nevoie de aprobarea legislativuluil. Președintele urma să fie șeful și totodată cel care numește membrii consiliului de securitate. Dacă parlamentarii reușeau să voteze o moțiune de neîncredere în guvern, președintele era împuternicit să păstreze neschimbat acel executiv încă trei luni, și putea dizolva parlamentul dăcă votul de neîncredere era repetat. Președintele își putea exprime dreptul de veto față de orice lege
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
care a intrat sub controlul său nu a fost folosită ca avantaj și nu a ajuns în Scoția la timp pentru a se alătura armatei regaliste a Ducelui de Hamilton, înainte de a fi fost învinsă în bătălia de la Preston de parlamentari. La Haga, Carol a avut o aventură scurtă cu Lucy Walter, care mai târziu a pretins în mod fals că s-au căsătorit în secret. Fiul ei, James Crofts (ulterior Duce de Monmouth și Duce de Buccleuch), a fost unul
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
de detenție al CIA în Polonia, unde este posibil ca unii suspecți străini să fi fost torturați în contextul Războiului împotriva Terorismului. Presupusele încălcări ale Constituției și legislației internaționale au avut loc în perioada administrației lui Leszek Miller (2001-2004), actualmente parlamentar și lider al Alianței Stânga Democrată, și care ar putea să fie și el urmărit penal. Aleksander Kwaśniewski, președintele Poloniei la acea vreme, a recunoscut că știa despre „închisorile secrete CIA”, împreună cu primul ministru, și că amândoi au consimțit la
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Politice, Juridice, Economice și Administrative, CNATDCU, 2011-2012. A contribuit la inițierea organizațiilor nonguvernamentale: Societatea de Studii Feministe AnA și Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, FILIA. A colaborat alături de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, dar și cu politicieni, parlamentari, comisii parlamentare și a oferit consiliere pentru politici de egalitate de șanse și politici de educație pentru partidele politice. este autoarea a unui număr de cărți academice, printre care, în filosofie " Gândul Umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană" (1995), "Convenio
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
cu un deficit bugetar de . Deficitul a fost acoperit printr-un împrumut pe termen scurt de și prin emiterea unor obligațiuni municipale în valoare de 100 de milioane de zloți. Orașul este reședința voievodatului Podlasia și este reprezentat de câțiva parlamentari în ambele camere ale Parlamentului (Sejm și Senat) din circumscripția Białystok. Białystok este reprezentat în Parlamentul European de europarlamentarii aleși în circumscripția europarlamentară Podlasia și Varmia-Mazuria. În Białystok există două misiuni diplomatice: Belarus are un consulat general, iar România are
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Române (PUNR), prin absorbție, PUNR dispărând de pe scena politică. PC deținea la începutul legislaturii (2009-2012) un număr de 4 deputați și un senator în Parlamentul României. De la începutul legislaturii și până în 2011 a făcut parte din Alianța PSD+PC, iar parlamentarii făceau parte din grupul parlamentar PSD+PC. În februarie 2011, PC a încheiat Protocolul de formare a Alianței de Centru-Dreapta cu Partidul Național Liberal, părăsind Alianța PSD+PC. De asemenea, în februarie 2011, parlamentarii PC au trecut în grupurile parlamentare
Partidul Conservator (România, 1991–2015) () [Corola-website/Science/297990_a_299319]
-
parte din Alianța PSD+PC, iar parlamentarii făceau parte din grupul parlamentar PSD+PC. În februarie 2011, PC a încheiat Protocolul de formare a Alianței de Centru-Dreapta cu Partidul Național Liberal, părăsind Alianța PSD+PC. De asemenea, în februarie 2011, parlamentarii PC au trecut în grupurile parlamentare ale PNL. În aceeași lună, PC și PNL au format alături de PSD Uniunea Social Liberală devenind în scurt timp cea mai mare alianță politică de la începutul anilor 2000, obținând 60% din voturi la alegeri
Partidul Conservator (România, 1991–2015) () [Corola-website/Science/297990_a_299319]