14,215 matches
-
poate asta? Și apoi, mai pot eu împărți bucățica mea de pământ la trei copii? Apăi, de ce atâta frământare? Ești sigur că tot atâția vor fi și la întoarcere? Răspunsul lui Vasile la întrebare se pierde într-un hohot de râs puternic. Întins în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o bolunzât? Arată copilului cu gesturi îmbietoare căluțul din lemn. Băietanul privește jucăria cu ochi maturi, serioși, pe fața de copil. O bagă în buzunar indiferent, mai interesat ca nimeni să nu-i ia mâncarea din față. Au uitat pruncii râsul și joaca...Vai de biata lume, murmură Iovuț în timp ce dă trist din cap cu ochii umezi. Aranjase ca piciul să fie luat de una dintre infirmierele punctului sanitar, să aibă parte măcar de haine groase și mâncare caldă. Puțin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
individul despre care înainte nu știai nimic devine cel mai înverșunat dușman al tău. Aha, ideologia asta e ca un fel de curvă, iar demagogia tot o curvă, dar ipocrită? Da, spune Nicky, descrierea e destul de apropiată adevărului. Pufnește în râs, alăturându-se hohotelor vesele și corului de "Așa-i!...Așa-i!" care întâmpină vorbele lui Ghiță. Între timp, Marius repartizează noii veniți în cele două grupe ale plutonului său. La apelul de seară, când căpitanul Apostol își face apariția, raportează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie și mârâie: Îmi interzici maiorule? Brusc, fața congestionată se schimonosește sub izbucnirea unui râs care te poate face să crezi orice. Că înnebunise subit, sau băuse prea mult. Soarbe lacom o gură de aer și continuă privind la fața amenințătoare în nemișcarea ei a lui von Streinitz: Sunt perfect de acord, nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clipă Marius vede negru în fața ochilor. Ca înaintea intrării în neant. "Deci aici se termină totul..." Nu-și termină gândul. Nu poate concepe că pur și simplu ea nu va mai fi, că nu-i va mai auzi glasul și râsul molipsitor care înveselea pe toată lumea și de care el se agățase întotdeauna în clipele cele mai grele. Minunea la care sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a intra În camera propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese cîteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de voal ce Încerca vagi unduiri În adierea firavă a vîntului ce Începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri Înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, În rîsul Întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, În timp ce Ana, În ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase În privire: „E poate ultima dată, spuse În sine, cînd te mai văd; ești din ce În ce mai absorbit de treburile tale, iar pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mînă cercuri, imaginînd rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimînd un joc al buzelor Între vorbire și rîs, rîdea chiar de uimirea mea, Încît oricine ar fi privit-o (aflîndu-se toți În momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult În dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca Între vechi cunoștințe. Îi simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și ocări/ Aripile-i imense-l împiedică să meargă." (trad. de Al. Philippide). Nu altfel pățește Anibal Lector, o specie tot atît de improbabilă ca și Yeti, găzduit într-o groapă adîncă, dincolo de gratii, spre hazul poporului nătăfleț, pentru care rîsul e forma supremă de apărare. Dintr-o vocație a senzaționalului, care nu ne este cîtuși de puțin străină, cum nu-i era nici "canaliei de uliți" de acum două secole, spectatorii l-ar vrea vorbind, bîiguind ceva despre cărți pe
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
vorbim despre morala cercetătorului și publicistului român. Sper ca, în septembrie 2008, volumul al VII-lea (ultimul) să plece la tipar. O să dorm, atunci, mai liniștit. Sunt bucuros că în această țară în care orice faci e luat, fie în râs (zeflemeaua noastră celebră!), fie este acoperit de înjurături grosolane, sunt și oameni care gândesc bine și au curajul să spună adevărul. De pildă, Ion Simuț, Constantin Coroiu, G. Dimisianu, Alex. Ștefănescu. Cât privește seria de "Opere fundamentale" pot să vă
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
confruntarea Alberich-Wotan, într-un dialog intens care a depășit limitele scenei. Winkler folosește cu subtilitate fiecare atu pe care îl are pentru a-și ajuta glasul să răzbată printr-o sală greu de stăpânit. Iar ceea ce transmite astfel este copleșitor: râsul său final a sintetizat toată gama de nuanțe exprimată anterior: dramă, ranchiună, tragism, scepticism și resemnare. Povestea lui Fafner din clipa morții sale ne-a relevat încă o dată vocea lui Sorin Coliban, plină de culori uimitoare pentru registrul grav extrem
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
pe mătasea crudă, ah, ochiul meu nu mai e la cârmă, a-nnebunit, alergând pe coastă, el știe, însă, că e absurd, dar fulgerul îl scandalizează , poate să strige, poate să crape, poate să știe, o pasăre neagră izbucnește în râs, degeaba îmi fierbe sângele, asta e. PIELEA LUMII Trăiesc și merg întrebându-mă despre viață, și despre chipul ce nu mi-l pot cunoaște, lumea asta de aer, de stâncă, de case, de lumini, de milioane de chipuri fără legi
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips deschide, asudând o apă
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips deschide, asudând o apă verde de furie, cutii ce nu conțin decât cutii, la nesfârșit cutii. Mai departe, așa cum o inimă suge sângele, o gaură într-o carne uriașă mă absoarbe
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
înghesuiala prostimii cu damfurile ei la prețul insignifiant, cinema-ul la începuturi este ruda săracă a teatrului, o prăpastie desparte cele două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate în întuneric, Leon cunoaște revelația, rîsul său umple fosele kitului, zguduie pereții, este ca și cum Dumnezeu s-ar uita la creația lui și s-ar prăpădi de rîs. Scheciul de preambul îl copleșește, iar Hamlet interpretat de "divina Sarah" produce revelația, ghiduș și vrăjitoresc, Grig a reușit
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate în întuneric, Leon cunoaște revelația, rîsul său umple fosele kitului, zguduie pereții, este ca și cum Dumnezeu s-ar uita la creația lui și s-ar prăpădi de rîs. Scheciul de preambul îl copleșește, iar Hamlet interpretat de "divina Sarah" produce revelația, ghiduș și vrăjitoresc, Grig a reușit să-l facă pe proiecționist să lipească o replică în plus "Leon, aibi încredere în acest tînăr!". Cine altul decît dumnezeul
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
de flăcări ca un fluture de lampă. Majoritatea cadrelor tăiate cu o precizie chirurgicală baleiază între tabloul naturalist și tușa expresionistă care redă forța absorbantă a elementarului. O sclipire a privirii sau a dentiției cu ceva carnasier răzbat din întuneric, rîsul ca un scrîșnet de balama adăugînd o intensitate stranie acestor scene, precum cea în care cei doi frați discută și în care Daniel ridică puțin cortina asupra caracterului său. Muzica excelentă a lui Jonny Greenwood își aduce din plin contribuția
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
Ele nu se mai pun, de fapt, nicăieri în societatea românească. Îmbogățirea fără limită a ajuns, pur și simplu, un lucru normal, acceptat cu un fel de voioasă resemnare. Închipuiții, gășcarii, snobii, parveniții au devenit veritabile modele. În loc să izbucnească în râs văzând îngrămădeala kitsch din căsoiul lui Năstase, mulți au căzut într-o transă admirativă din care nu și-au revenit până azi: sclipiciul dubios al mobilierului și faianței, harababura de obiecte "scumpe", lipsa de măsură, înghesuiala sufocantă a lucrurilor aruncate
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
ce-i mai rămase să mai facă era să-și povestească singură ce i se mai întâmpla în singurătatea ei, de pildă, cum venea câte cineva să-i spună că s-a mai născut careva și o apuca așa un râs nici ea nu înțelege de ce râdea, dar râdea ca nebunele, zicându-și săracii... vai săracii!... pe urmă se oprea din râs și se gândea la altele, la strugurii negri de pe dealul cu viile lui Negroponte...
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
pildă, cum venea câte cineva să-i spună că s-a mai născut careva și o apuca așa un râs nici ea nu înțelege de ce râdea, dar râdea ca nebunele, zicându-și săracii... vai săracii!... pe urmă se oprea din râs și se gândea la altele, la strugurii negri de pe dealul cu viile lui Negroponte...
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
de care îi era dor sau prieteni cu care urma să "dezbrace" și să "citescă" o sticlă de vin. Iar și iar, ore în șir...până când indispoziția mea s-a transformat în amuzament și am izbucnit, pur și simplu, în râs, încurajată de privirile compătimitor - complice și de zâmbetele abia reținute ale unui alt călător ce urcase în tren tot la Craiova și a cărui prezență de o discreție contrastantă, ieșită cumva din peisaj, îmi trezise interesul. Se putea "citi" că
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
propriu de percepție, deși D. R. Popa se dovedește, așa cum iși propune, un neliniștit, un incomod. Diferența o face eleganța stilului sensibilizat prin ironie subversivă și umor care se dovedește deseori mai lucid și mai usturător decât gravitatea, pentru că acest râs, nu prea senin, este în cazul său o formă subtilă de asimilare a contextului la modul critic (din carte nelipsind nici polemicile directe sau indirecte). Gama stărilor de spirit este diversă, de la mândria nedisimulată de a proveni din aceeași țară
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
și mijloace etc. între celelalte categorii estetice (tragicul, grațiosul, sublimul etc.) comicul pare a fi cea mai complexă, de vreme ce a dat esteticienilor prilejul de a sublinia mereu natura proteică a manifestărilor acesteia. Interesantă este, în primul rând, relația comicului cu râsul ca reacție psihologică în genere, pentru că această reacție este amplificată sau, după caz, diminuată de prezența comicului. Dacă râsul este întotdeauna o satisfacție - zice Tudor Vianu -, râsul pe care ni-l produc înfățișările artei comice este o satisfacție îndoită, prin
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
a dat esteticienilor prilejul de a sublinia mereu natura proteică a manifestărilor acesteia. Interesantă este, în primul rând, relația comicului cu râsul ca reacție psihologică în genere, pentru că această reacție este amplificată sau, după caz, diminuată de prezența comicului. Dacă râsul este întotdeauna o satisfacție - zice Tudor Vianu -, râsul pe care ni-l produc înfățișările artei comice este o satisfacție îndoită, prin confirmarea pe care ne-o dă geniul lucid al artiștilor. S-a spus că emoția comică are un caracter
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
natura proteică a manifestărilor acesteia. Interesantă este, în primul rând, relația comicului cu râsul ca reacție psihologică în genere, pentru că această reacție este amplificată sau, după caz, diminuată de prezența comicului. Dacă râsul este întotdeauna o satisfacție - zice Tudor Vianu -, râsul pe care ni-l produc înfățișările artei comice este o satisfacție îndoită, prin confirmarea pe care ne-o dă geniul lucid al artiștilor. S-a spus că emoția comică are un caracter social, deoarece nu ne înveselim decât în societate
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]