11,491 matches
-
Aruncătoarele de proiectile reactive () sunt un tip de artilerie reactivă construite și folosite pentru prima dată de Uniunea Sovietică începând cu al Doilea Război Mondial. În comparație cu alte piese de artilerie, aceste lansatoare multiple de rachete pot satura rapid o țintă cu o cantitate mare
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
și mai ușor de fabricat. Lansatoarele din cel de-al Doilea Război Mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică, fiind de obicei montate pe camioane. Această mobilitate le-a conferit aruncătoarelor de proiectile reactive Katiușa (și altor sisteme de artilerie autopropulsată) un alt avantaj: capacitatea de a da o lovitură masivă dintr-o dată și de a se sustrage înainte de a fi descoperite și lovite de focul contrabaterie. Aruncătoarele Katiușa din timpul celui de-al
Katiușa () [Corola-website/Science/308136_a_309465]
-
a acestora este aceea ca odată instalate pe mașină, parametrii suspensiei (duritate, garda la sol) nu pot fi controlați din exterior. Toate arcurile și amortizoarele tradiționale sunt considerate elemente de suspensie pasivă. Toate sistemele de suspensie tradiționale sunt de asemenea reactive. Când o roată trece peste o denivelare, schimbarea de poziție a acesteia determină ca suspensia să se comprime sau să se extindă, ca răspuns. Într-un mod asemănător, virarea, frânarea sau accelerația determină mișcări ale suspensiei, permițând caroseriei să se
Suspensie (vehicul) () [Corola-website/Science/307711_a_309040]
-
se poate transforma în osteoblastom. Este exclusiv chirurgical. Constă în rezecția tumorii. Rezecția ei incompletă duce de regulă la recidivă. 1) rezecția largă a tumorii: sunt înlăturate nidusul și puțin țesut osos scleros. Excizia țesutului osos hiperostotic sau a țesutului reactiv înconjurător trebuie să fie minimă pentru a nu slăbi osul conținător și pentru că ele revin repede la normal după excizia nidusului. În unele localizări rezecția este foarte greu de realizat. De aceea, tratamentul începe cu planificarea riguroasă a abordului OO
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
Diesel; 32000 CP Viteza (Noduri): 27 Echipaj: 270 (25 ofițeri) Armament: Rachete: Nava-Nava: 8 buc. tip SS-N-2C (Styx) Tunuri: 2 x AK726(cal.76mm), binate; 4x Ak-630M(cal.30mm), 6 țevi Torpile: 2 x 3 tuburi lanstorpile (cal.533mm) Grenade reactive: 2 x RBU 6000 Fregate (FFG) Corvete (CVT) CORVETE Deplasament (To): 1500 (încărcare maximă) Dimensiuni (metri: lungime x lățime x pescaj): 92,4 x 11,7 x 3,1 Propulsie: 4 motoare Diesel; 13000 CP Viteza (Noduri): 24 Echipaj: 95
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
x lățime x pescaj): 92,4 x 11,7 x 3,1 Propulsie: 4 motoare Diesel; 13000 CP Viteza (Noduri): 24 Echipaj: 95 (7 ofițeri) Armament: Tunuri: 1 USSR 3 în (76mm/60) Torpile: 4-21 în (533mm)(2) tuburi Grenade reactive: 2 x RBU 6000 Nave purtătoare de rachete NAVE PURTĂTOARE DE RACHETE Deplasament (To): 455 (încarcare maximă) Dimensiuni (metri: lungime x lățime x pescaj): 56,1 x 11,5 x 2,5 Propulsie: COGAG: 2 tipuri DR 77 turbine pe
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Râșnov din gaz metan, iar la Turda (reg. Cluj) și Târnăveni (reg. Mureș) din carbid. Acetilena poate suferi reacții de polimerizare, pentru a se obține compuși ciclici: benzenul (prin trimerizare) și ciclooctatetraena (prin tetramerizare): Acetilena este foarte periculoasă, deoarece este reactivă și se aprinde ușor, datorită legăturilor triple (dintre atomii de carbon.)
Acetilenă () [Corola-website/Science/303073_a_304402]
-
un număr mare de poli și funcționează la turații mai reduse. Accesul la înfășurarea rotorică se face printr-un sistem inel-perie asemănător motorului de inducție. Motoarele sincrone cu poli aparenți pot avea cuplu chiar și în lipsa curentului de excitație, motorul reactiv fiind cel ce funcționează pe baza acestui cuplu, fără înfășurare de excitație și fără magneți permanenți. Înfășurarea rotorică (de excitație) a motorului parcursă de curent continuu creează un câmp magnetic fix față de rotor. Acest câmp „se lipește” de câmpul magnetic
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
inerției, câmpul magnetic rotoric nu are timp să se lipească de câmpul magnetic învârtitor și motorul sincron nu poate porni prin conectare directă la rețea. Există trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone: Este realizat uzual ca motor sincron reactiv cu sau fără magneți permanenți pe rotor. Asemănător motoarelor de inducție monofazate, motoarele sincrone monofazate necesită un câmp magnetic învârtitor ce poate fi obținut fie folosind o fază auxiliară și condensator fie folosind spiră în scurtcircuit pe polii statorici. Se
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
heliului-4 este mai puternică decât a altor elemente (vezi nucleogeneza și energia de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5. Heliul este cel mai puțin reactiv gaz nobil după neon și, astfel, al doilea cel mai puțin reactiv dintre elemente. Este inert și monoatomic, în toate condițiile standard. Datorită masei molare relativ scăzute a heliului, în faza de gaz, conductivitatea termică, căldura specifică și viteza sunetului
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de legătură) și astfel nici o descărcare energetică nu era disponibilă, cănd heliul s-a format, a format și elementele 3, 4 și 5. Heliul este cel mai puțin reactiv gaz nobil după neon și, astfel, al doilea cel mai puțin reactiv dintre elemente. Este inert și monoatomic, în toate condițiile standard. Datorită masei molare relativ scăzute a heliului, în faza de gaz, conductivitatea termică, căldura specifică și viteza sunetului sunt toate mai mari decât orice alt gaz, cu excepția hidrogenului. Din motive
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară. Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale
Plante medicinale () [Corola-website/Science/302556_a_303885]
-
fiecare moleculă de alchena și formarea de noi legături simple, carbon-carbon. Ecuația generală a reacției chimice de polimerizare a unei alchene este: nCH=CH → -(CH-CH)- Reacția de oxidare a alchenelor cu soluție apoasa neutră/slab bazica de permanganat de potasiu(reactiv Bayer) este numită oxidare blândă. Sub acțiunea agentului oxidant se rupe numai legătură pi din legătură dublă și se formează dioli: compuși care conțin două grupări hidroxil(-OH) la cei doi atomi de carbon vecini (dioli vicinali). Se obține un
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, iar în condiții normale, este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se corodează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură, fiind prezent totuși sub
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
numai sub formă de combinații chimice, cromit () cu un conținut în crom de 0,033%. În metalurgia cromului se disting două etape mai importante și anume: fabricarea oxidului de crom și obținerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puțin reactive, în stare compactă prezintă o rezistență deosebită față de oxigen și agenții atmosferici chiar și la temperaturi ridicate. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul, metalul se obține printr-o reacție de reducere (redox) din cromit cu ajutorul aluminiului sau
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
fier folosite de spartani se găsea și mangan, iar unii cercetători susțin că duritatea excepțională a oțelurilor spartane se datorează realizării accidentale a unui aliaj fier-mangan. În secolul 17, chimistul german Johann Glauber a obținut pentru prima oară permanganat, un reactiv chimic des utilizat după aceea. La mijlocul secolului 18, bioxidul de mangan se folosea la obținerea clorului (care rezulta prin reacția dintre bioxidul de mangan și acidul clorhidric sau dintre bioxidul de mangan și un amestec de acid sulfuric diluat și
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin înainte de exploziile de tip supernovă. Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în laboratoare datorită proprietăților oxidante, dar și în medicină ca dezinfectant și pentru tratarea externă a bolilor infecțioase ale pielii. Se folosește de asemenea pentru tratarea bolilor parazitare ale peștilor. Oxidul-bioxidul de mangan(IV) este folosit în
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
sticlei). Bioxidul de mangan este folosit de asemenea pentru obținerea oxigenului și clorului. Unii compuși ai manganului sunt adăugați în benzină pentru a mări cifra octanică și a reduce problemele de ardere în motoare. Bioxidul de mangan este folosit ca reactiv în chimia organică pentru oxidarea alcoolilor benzilici. Oxidul de mangan este un pigment maroniu folosit în fabricarea vopselelor. Fosfatul de mangan este folosit pentru împiedicarea apariției ruginii și a coroziunii la oțeluri. De asemenea, el este utilizat în bateriile alcaline
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezintă numeroase stări de oxidare, de la -2 la +6, deși cele mai comune sunt +2 și +3. ul elementar este întâlnit în meteoriți și unele medii sărace în oxigen, dar este reactiv cu oxigenul și apa. Suprafețele proaspăt tăiate ale fierului au o culoare gri-argintie, sunt lucioase, dar se oxidează în aer, produsul de reacție fiind oxizii de fier, cunoscuți de asemenea sub denumirea de rugină. Spre deosebire de alte metale care realizează pasivarea
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în general, la prepararea unor reactivi de laborator [UO(CHCOO), UO(NO)] care nu trebuie să conțină izotopul periculos (emite și raze gamma) U. Alte metode de îmbogățire sunt difuzia gazoasă, separarea electromagnetică (în calutron), etc. În anul 2009, producția mondială de uraniu a fost de
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
Br. Numărul său atomic este 35 iar masa sa atomică este de 79,909 u.a.m.. ul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cu fluorul, clorul, iodul și astatinul. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritatea metalelor și cu multe nemetale, dând săruri numite "bromuri". De aceea, nu este găsit deloc singur în atmosferă. Bromul este singurul nemetal care la temperatura și presiunea obișnuită (la condițiile camerei) se află în stare lichidă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
1 °C (266,05 K). Presiunea de saturație a vaporilor de brom la temperatura de topire (-7,1 °C) este de 5800 Pa. "Numărul de registru CAS" al bromului este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de registru CAS" al bromului este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după reacția: formula 32. Procesul de ionizare
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
este 7726-95-6. Bromul, datorită structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista în natură, sub forma sa elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după reacția: formula 32. Procesul de ionizare are loc după schema: formula 33
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
elementară; formează moleculă diatomică prin legătură covalentă slabă. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, dar mai reactiv decât iodul, bromul reacționează energic cu metalele, în special în prezența apei, pentru a forma săruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compușii organici, formând bromuri, după reacția: formula 32. Procesul de ionizare are loc după schema: formula 33. Bromul se dizolvă puțin în apă (3,36 g în 100 g apă, la 25 °C) formând "apa de brom", care este un oxidant
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]