11,416 matches
-
între stilul profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document - și acela nesigur din punctul de vedere al autenticității - care s-a păstrat despre credințe, rituri și care relatează despre concepțiile vechilor beduini cu privire la fatalitate,viață și moarte rămâne poezia preislamică, sursă ce nu putea fi ocolită nici de istorici, nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
la viață și decide să-și clădească propriul regat, de unde să înceapă cucerirea Imperiului Fărâmițat. El își duce în sfârșit la îndeplinire răzbunarea împotriva contelui Renar și se proclamă rege pe domeniul acestuia. „Romanul de debut al lui Mark Lawrence relatează o poveste despre sânge și trădare, magie și frăție și prezintă un tablou convingător și brutal, uneori chiar frumos, al unui băiat aflat într-o călătorie spre maturizare și tron”, este prezentarea făcută de Goodreads. Booklist descrie cartea ca fiind
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
clarificat mai târziu că solista va cânta, de asemenea, la ceremonie. Madonna a interpretat „Living for Love” purtând un costum de matador roșu dintr-o singură piesă, înconjurată de dansatori costumați în minotauri, similiar ca în videoclipul cântecului. "Forbes" a relatat că interpretarea cântăreței a fost cel mai urmărit moment al serii. Efortul ei de a cânta live, fără folosirea auto-tune-ului în timpul coregrafiei a fost, de asemenea, apreciat. Artista a cântat „Living for Love” și la ediția din 2015 a premiilor
Rebel Heart () [Corola-website/Science/333846_a_335175]
-
și 1684-1685). Complotul este dejucat cu ajutorul hatmanului Buhuș, iar sulgerul Lupul (curierul scrisorii) divulgă sub tortură numele boierilor trădători. Conspiratorii sunt prinși și decapitați de gâdele Buga Sârbul în fața porții domnești. Spătarului Milescu i se cruță însă viața. Complotul este relatat în cronica lui Ion Neculce, fără ca numele spătarului Miclescu să fie însă menționat. În capitolul XXV intitulat „Mila Ducăi-Vodă”, Mihai Sadoveanu relatează judecarea de către Duca-Vodă a unei vechi pâri între semețul boier Grigorie Ursachi și negustorul liovean Alexa Balaban. Neînțelegerea
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
și decapitați de gâdele Buga Sârbul în fața porții domnești. Spătarului Milescu i se cruță însă viața. Complotul este relatat în cronica lui Ion Neculce, fără ca numele spătarului Miclescu să fie însă menționat. În capitolul XXV intitulat „Mila Ducăi-Vodă”, Mihai Sadoveanu relatează judecarea de către Duca-Vodă a unei vechi pâri între semețul boier Grigorie Ursachi și negustorul liovean Alexa Balaban. Neînțelegerea comercială dura de mai mulți ani, dar hotărârea dată de juzii polonezi în favoarea boierul moldovean nu fusese respectată de Duca-Vodă, ceea ce l-
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
la Muzeul Aviației din București, a avut loc o ceremonie de omagiere a locotenent-comandorului aviator Dan Valentin Vizanty, la împlinirea a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de fotografii și articole din presa vremii, care relatează cariera militară a acestuia. La 8 octombrie 2014, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la luptele aeriene pentru apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești, Statul Major al Forțelor Aeriene a organizat, cu sprijinul Primăriei orașului Popești-Leordeni și al
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
lor la Nürnberg, izbucnirea războiului și prizonieratul lui Andrei în orașul Bischoffsberg, apoi introduce un capitol de digresiuni despre Marie Urbach și relația ei de dragoste cu markgraful von Schönau, apoi cu Starțov. Ordinea cronologică este iarăși restabilită și sunt relatate evenimentele revoluționare din Germania, repatrierea prizonierilor, întâlnirea lui Andrei cu Kurt la Moscova și evenimentele de la Semidol. Este prezentată în paralel povestea soldatului Feodor Lependin, originar din Semidol, care este luat prizonier în Germania, repatriat și apoi ucis la Semidol
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
și-a pierdut cumva limba, așteptând în deșert cu o pușcă. O mare parte din ceea ce spune naratorul la începutul poveștii nu este explicată decât mult mai târziu. După paginile de deschidere în deșert, care se petrec în prezent, naratorul relatează evenimente din trecutul său care încep să explice situația sa actuală. Naratorul, un catolic francez dintr-un sat protestant situat în regiunea Masivului Central, a părăsit Franța pentru a lucra ca misionar creștin în rândul triburilor din orașul închis Taghaza
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
-le cale liberă sensurilor mai adânci, de valabilitate nedatata”, căci « e prea scurtă viața pentru a-ți permite fapte și simțiri definitive». Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
independenței maghiare. Jókai s-a inspirat din lucrarea istorică "Magyarország függetlenségi harcának története" (1865) scrisă de episcopul Mihály Horváth, din știrile publicate în ziarele acelor ani, precum și din propriile sale experiențe ca revoluționar. În plus, unele evenimente i-au fost relatate de prietenul și colegul său de partid Dániel Boczkó, fost comisar al guvernului revoluționar maghiar în Transilvania. Aflat în apropierea morții la castelul Nemesdomb, nobilul maghiar Kazimir Baradlay îi transmite soției ultimele sale dorințe pe care îi cere să le
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
după înființare, Agenția Națională de presă „Moldova-pres”, cum fusese denumită inițial, a stabilit primele relații de colaborare cu Agenția Națională de Presă „Rompres” din România și cu Agenția de știri ITAR-TASS din Rusia. În timpul războiulul din Transnistria, reporterii „Moldpres” au relatat situația din zona de conflict, constituind la acea vreme unica sursă veridică de informare din regiune. Fiind subordonată inițial Parlamentului, în anul 1994 agenția a trecut în gestiunea Guvernului Republicii Moldova și a devenit editorul „Monitorului Oficial al Republicii Moldova”. În urma unor
Moldpres () [Corola-website/Science/334656_a_335985]
-
„Șarpele” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1937 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Nuvela relatează o practică magică autohtonă prin care un tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
alți unchieși din vechime. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Ed. Cartea Românească, București, 1929). Întâmplarea este relatată și de Mihail Sadoveanu în povestirea „Vrăjitorul de șerpi” din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat că a auzit-o într-o ședință a Academiei Române de prin anul 1927, fiind povestită chiar de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. De asemenea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
să cuprindă o poveste a evreilor reîntorși sub steagul sionismului în Țara Israelului de la începutul secolului al XX-lea și până astăzi. Romanul are șapte părți: „Eroica”, „Hipnotica”, „Acustica”, „Mistica”, „Erotica”, „Narcotica” și „Optica”. Ideea cărții pornește de la o întâmplare relatată de Cicero despre poetul Simonide, care a trăit în secolul I î.e.n.. Autor al unei teorii a memoriei, Simonides, a fost odată invitat să declame o poezie la petrecerea organizată de unul din oamenii bogați din Tesalia. Poetul a recitat
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu). Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de a împușca un cocoș de munte în codrii pustii ai Rarăului. Alteori, el imaginează povești misterioase petrecute în vremuri
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată în iulie 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger" (Ed. Socec, București, 1940), alături de nuvela fantastică omonimă. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Subiectul acestei nuvele îl constituie depășirea limitelor timpului și spațiului, ieșiri tulburătoare „pline de parfumul greu și amețitor al junglei indiene”. Un grup de trei orientaliști sceptici experimentează fără voia lor o călătorie în
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
în discuție posibilitatea existenței unor universuri paralele. Autorul prezintă o „irupție a fantasticului în cotidian”, el fiind convins de capacitatea unor specialiști ai sacrului de a depăși limitele condiției umane. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că întâmplările relatate în această nuvelă pot fi adevărate, putând fi realizate de cei care au reușit să pătrundă textele filozofice din Săṁkhyakărikă și Cabala. Aventura nocturnă a celor trei orientaliști de la plecarea de la bungalou și până la trezirea în zori este enigmatică și
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
contestată, fiind pusă pe seama consumului de alcool sau a unei halucinații colective. Personajele pot fi astfel împărțite în două categorii: cei care au trăit prezența evenimentelor și cei care au trăit absența evenimentelor. Acest conflict între prezența sau absența evenimentelor relatate produce apariția fantasticului. Lămurirea adusă de Chatterjî are rol de revelație, confirmând existența întâmplărilor, dar plasându-le într-un trecut îndepărtat. Martori la un eveniment petrecut în trecut, cei trei orientaliști acceptă ideea că au călătorit în timp, încercând să
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
prezintă o întâmplare petrecută autorului sau despre care acesta ar fi auzit. Naratorul lasă impresia că este omniscient, părând în anumite momente că este el-însuși un personaj ascuns care asistă la evenimente. Începând cu capitolul „Mina de aur”, povestea este relatată adesea la persoana întâi pentru ca în final naratorul să se întâlnească cu propriul personaj care să-i spună: "„Ei, bine, atunci ghicește povestea vieții mele”". Personajele romanului au un statut dihotomic, fiind caracterizate printr-o ambivalență aparență − esență. Mai multe
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
înregistrate în jurul epicentrului în primele două ore de la producerea șocului principal. Potrivit martorilor, cutremurul a durat în jur de trei minute, "mai mult decât orice alt cutremur pe care l-am simțit înainte, inclusiv cutremurul din 2010". Aceiași martori au relatat că mișcarea seismică a început ușor, apoi a devenit din ce în ce mai puternică. Cutremurul a fost simțit și la Buenos Aires, la 1.100 km depărtare, unde clădirile înalte s-au clătinat și alarmele de la mașini s-au declanșat singure. Președintele chilian Michelle
Cutremurul din Chile (2015) () [Corola-website/Science/334822_a_336151]
-
Rusă din 1917 și în primele zile ale puterii bolșevice. Conform acestei istorii revizuite Stalin, nu Leon Troțki, a fost secundul lui Lenin în timpul Revoluției. Pentru a realiza acest lucru Stalin a sprijinit ascunderea documentelor istorice declarând că aceste documente relatau o poveste incompletă și derutantă. În schimb, Stalin s-a prezentat drept principala autoritate în istoria și filosofia Partidului. Cultul personalității a existat predominant în rândul oamenilor de rând; nu existau dovezi explicite a manifestării acestui cult în rândul biroului
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV, al-Aini, menționa că originile lui Abdullah bin Baybars erau unele turcice. Din cauza invaziei mongolilor, Baybars și familia sa au părăsit Crimeea în 1243, când acesta avea 24 de ani. Cronicile arabe relatează că Baybars s-a refugiat în Vlachia (awalăq) la regele (malik) " A-n-s-khăn" (de fapt la Asan, țarul imperiului Vlaho-bulgar) Țarul l-a vândut apoi ca sclav pe Baybars la Alep. Ajunge mai târziu în Damasc dar Baybars nu rămâne sclav
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
iunie 2014. Canalul Hromadske TV a difuzat în emisie directă interpretarea cântecului de către «Lemonciki Project» pe 29 mai 2014. O altă adaptare rock a fost realizată de către AstrogentA și Kuzma. Cântecul a primit atenție și din partea presei internaționale influențe, fiind relatat de către The Guardian, The Washington Post, The Wall Street Journal, Süddeutsche Zeitung, Radio Free Europe/Radio Liberty, si Le Monde. De asemenea cântecul a fost mediatizat și în presei naționale că Gazeta Wyborcza, Lidové noviny, The Atlantic, Israel HaYom, ș.a.
Putin — huilo! () [Corola-website/Science/332207_a_333536]
-
Radio Liberty, si Le Monde. De asemenea cântecul a fost mediatizat și în presei naționale că Gazeta Wyborcza, Lidové noviny, The Atlantic, Israel HaYom, ș.a. Canalul ucrainean de televiziune TVi și numeroase alte resurse mass media scrisă și online au relatat și despre faptul că acest cântec a ajuns pe Wikipedia în 10 limbi (la momentul publicării).
Putin — huilo! () [Corola-website/Science/332207_a_333536]