11,781 matches
-
Viteza medie a trenurilor (incluzând opririle în stații), conform rapoartelor CFR din 2004, este: EuroCity (EC) și EuroNight (EN) au fost trenuri internaționale operate de obicei de CFR în parteneriat cu companii feroviare din alte țări, în funcție de originea și destinația rutei. Aceste trenuri făceau parte din rețeaua paneuropeană feroviară. Nu toate trenurile internaționale care vin în România erau EC sau EN (majoritatea sunt clasificate ca trenuri InterRegio pe teritoriul României). La data de 10 decembrie 2006, CFR Călători a introdus serviciul
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
trenuri făceau parte din rețeaua paneuropeană feroviară. Nu toate trenurile internaționale care vin în România erau EC sau EN (majoritatea sunt clasificate ca trenuri InterRegio pe teritoriul României). La data de 10 decembrie 2006, CFR Călători a introdus serviciul business. Rutele pe care circulă vagoanele Business sunt: Aceste vagoane erau destinate persoanelor cu venituri peste medie și se adresează în special oamenilor de afaceri. Vagoanele business sunt de fapt vagoane modernizate în Atelierele CFR Grivița și oferă servicii suplimentare, cum ar
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
Business Exclusiv (1A) și Business Standard (1B). Diferența dintre cele două clase sunt: Datorită numărului extrem de redus de călători, serviciul a fost suspendat în 2011, vagoanele fiind realocate pentru călătorii de clasa I. Trenurile Inter-City erau cele mai folosite pentru rutele dintre marile orașe și puteaut fi de zi și de noapte. Aceste trenuri au cea mai mare viteza medie dintre toate trenurile CFR (87 km/h în 2004) și folosesc cele mai moderne vagoane, putând concura cu marile trenuri europene
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
delegația s-a întors, Cezar a refuzat cererea și i-a avertizat că orice tentativă pentru a traversa răul va fi reprimată. Așa s-a și întâmplat. Elveții s-au reapucat de negocieri cu sequanii și cu aeduii pentru o ruta alternativă. (De Bello Gallico, I, 8 și 9). Lăsându-i o singură legiune sub comandă lui Titus Labienus, Cezar s-a îndreptat spre Gallia Cisalpină. La sosire, a preluat comandă a trei legiuni din Aquileia și a adăugat încă două
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
individuale despre anumiți polițiști. Aceștia se zice că s-ar fi comportat într-un mod suspicios înainte, în timpul și după atentat. În seara atentatului ar fi fost văzuți bărbați cu aparate de emisie-recepție în locuri care aveau legături tangențiale cu ruta soților Palme înspre și de la cinematograf, convorbirile cu centrala poliției ar fi fost încetinite intenționată și darea alarmei ar fi fost întârziată tot intenționat, informații care luate împreună cu activitatea- sau lipsa de activitate- a unor anumiți polițiști ar fi înlesnit
Asasinarea lui Olof Palme () [Corola-website/Science/318114_a_319443]
-
devenit niciodată colonie grecească, relicvele arhelologice descoperite în regiunea golfului Vičja din vecinătatea localității Ložišća demonstrează existența unor legături comerciale intense dintre locuitorii iliri ai insulei și navigatorii greci. Brač devenise în această epocă un teritoriu de tranzit al unor rute maritime comerciale ce făceau legătura între anticul Salona (Solinul de astăzi) și insula Issa (Visul din zilele noastre) respectiv gurile râului Pad. Probabil, în nenumăratele lor vizite, grecii pe lângă negoțul practicat cu localnicii, au folosit insula ca bază de aprovizionare
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
față de alta”. Editorul Melanie Shaw de la "In The News" declară că „băieții arată promițător și au câștigat deja un premiu MOBO, cu toate acestea, dacă acest album va câștiga orice este discutabil. Probabil dacă grupul ar coborî mai mult pe ruta R&B și mai puțin pe cea de formație de băieți, lucrurile ar arăta mult mai bine pentru ei din perspectiva premiilor”. Johnny Dee de la "Virgin Media" susține: „fără îndoială ei vor deține inimile adolescenților pentru următoarele nouă luni, dar
JLS (album) () [Corola-website/Science/318246_a_319575]
-
trec și câteva trenuri internaționale care circulă spre Chișinău sau Moscova, dinspre București și, mai departe, Sofia (și retur). De asemenea, întrucât gara este un nod feroviar, există numeroase trenuri Regio care au un capăt aici și duc pe diverse rute spre alte noduri feroviare din regiune, cum ar fi spre București Nord, Ploiești Sud-Brazi, Mărășești, Făurei, Fetești, Galați sau Adjud-Ghimeș-Ciceu. Operatorul Transferoviar Grup folosește gara ca punct terminus al liniei sale regionale Buzău-Nehoiașu. Prima cale ferată care a trecut prin
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
trăiesc pești și broaște țestoase. Gara Buzău este principala gară din oraș, dar nu este singura. În partea de nord a orașului se află Gara Buzău Nord, o gară mică ce deservește acea zonă și în care opresc trenurile de pe ruta Buzău-Nehoiașu. Punctul terminus inițial al acestei linii de cale ferată a fost gara Drăgaica, aflată la aproximativ 1 km spre vest, dar, după amenajarea peronului liniei terminus 20 în gara principală, ea nu a mai fost folosită, acolo fiind un
Gara Buzău () [Corola-website/Science/319551_a_320880]
-
și anume: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal. Deoarece România dorea ca prima legătură feroviară să se realizeze mai întâi, iar Ungaria opta pentru cea de-a doua legătură, s-a căzut de acord să se deschidă simultan ambele rute. Astfel, la 31 mai 1874, s-a semnat o convenție româno-maghiară prin care s-au stabilit detaliile legării orașului Brașov de Ploiești printr-o linie ferată pe Valea Prahovei, care urma să treacă granița între cele două țări la nord
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
(() a fost o celebră rută a coloniștilor Vestului american, principalul traseu transcontinental între valea fluviului Missouri și bazinul fluviului Columbia. Botezat astfel după Teritoriul Oregon din actualul nord-vest al Statelor Unite avea o lungime de aproximativ 2.000 de mile. Părăsea frontiera la Independence în Missouri
Oregon Trail () [Corola-website/Science/319810_a_321139]
-
și-a exprimat dorința de a-i vizită la spital pe răniții atentatului eșuat. Deși Potiorek a hotărât că mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit, dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere, șoferul a urmat altă ruta, ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul, mai întâi asupra soției arhiducelui, iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. După atac, Princip a încercat să se
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
137,5 milioane pe an, respectiv 243,8 miliarde de pasageri-kilometri în 1990). Avionul a fost exportat și a fost exploatat de circa 17 companii aeriene și de câteva forțe aeriene în afară de cele rusești. Este încă avionul civil standard pentru rutele interne din Rusia și fostele state din Comunitatea Statelor Independente. Până la data de 10 aprilie 2010 Tu-154 a fost implicat în 66 de incidente serioase, din care 37 cu pierderi de vieți omenești. La 10 aprilie 2010 un avion de
Tupolev Tu-154 () [Corola-website/Science/319055_a_320384]
-
vechii documentații privind traseul frontierei, întocmită în anii 1970. În decursul timpului, șenalul navigabil care se întindea între ostrovul româneasc Babin și ostrovul ucrainean Maican a fost blocat de aluviuni (mâl și nisip) și s-a decis ca o nouă rută pentru nave să fie construită pe canalul dintre insula Maican și malul ucrainean. Șenalul navigabil s-a schimbat, dar granița a rămas în același loc. În anul 1991, ca urmare a destrămării URSS, insula Maican a devenit parte a Ucrainei
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
greacă). Filmul descrie un eveniment real petrecut în anul 1939: drumul parcurs de tezaurul Poloniei prin România, pentru a-l pune la adăpost de armatele germane care invadaseră Polonia. La data de 1 septembrie 1939 un tren ce circula pe ruta Berlin - Königsberg oprește în Gara Chojnice de la granița Poloniei cu Germania. Un grup de nemți aflați într-un vagon al trenului deschide focul asupra oamenilor de pe peron și a angajaților gării. Comandantul comandoului german, Untersturmführerul Rudolf Lang (Arkadiusz Bazak), își
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
de sud cele ale râului Tisa. Prin acest pas trece drumul regional important R03 care leagă orașele Frasin (Iasinia) (din sud-vest) și Iaremcea (din nord-est), precum și calea ferată Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk. Din cele mai vechi timpuri, trecătoarea a fost folosită ca ruta comercială între Marea Neagră și Ungaria și mai târziu între Polonia și Transilvania. În vechime, era denumită și Pasul Tătarilor. În primul război mondial, în 1914 au avut loc în acest pas lupte între armatele țariste și cele austro-ungare. În Războiul
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor controlul asupra rutelor maritime între Japonia și Asia de sud. Generalul Douglas MacArthur al Armatei SUA a insistat pentru o invazie în insulele Filipine, care de asemenea ar fi tăiat liniile de aprovizionare spre Japonia. După opinia sa lăsarea insulelor Filipine în mâinile
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
pe Valea Loarei, în departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice", pe "Ruta Regelui René", pe "Ruta Plantageneților" și în "Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine". Egal distanțată (67km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
departamentul Maine-et-Loire, orașul cu același nume Saumur, se găsește la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice", pe "Ruta Regelui René", pe "Ruta Plantageneților" și în "Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine". Egal distanțată (67km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul unor înverșunate dispute între
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
la confluența Loarei cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice", pe "Ruta Regelui René", pe "Ruta Plantageneților" și în "Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine". Egal distanțată (67km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul unor înverșunate dispute între Casele Anjou și Blois, a devenit domeniu al coroanei
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
cu afluentul său Thouet, la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice", pe "Ruta Regelui René", pe "Ruta Plantageneților" și în "Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine". Egal distanțată (67km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul unor înverșunate dispute între Casele Anjou și Blois, a devenit domeniu al coroanei Franței sub Philippe-Auguste
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
la granițele estice ale regiunii Anjou și în apropierea graniței vestice cu Touraine. De asemenea este situat și pe niște rute istorice foarte cunoscute: "Ruta Istorică din Valea Regilor", a "Federației Naționale de Rute Istorice", pe "Ruta Regelui René", pe "Ruta Plantageneților" și în "Parcul Natural Regional Loire-Anjou-Touraine". Egal distanțată (67km) de Tours și Angers, vechea cetate, după ce a fost teatrul unor înverșunate dispute între Casele Anjou și Blois, a devenit domeniu al coroanei Franței sub Philippe-Auguste (secolul al XII-lea
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
este o rețea de transport electric din municipiul Ploiești, România. este o rețea de transport electric din municipiul Ploiești, România. El a fost construit în anul 1987 din banii locuitorilor orașului și a avut 6 rute: Tramvaiul a fost introdus în Ploiești în 1987, fondurile fiind asigurate prin subscripție publică. La 20 de ani după Revoluție, ultimul primar ploieștean din perioada comunistă, Alexandru Apostol, a declarat la un post local de televiziune că lucrările au fost
Tramvaiul din Ploiești () [Corola-website/Science/315742_a_317071]
-
este o gară internațională de cale ferată din municipiul Iași, situată pe Bulevardul Nicolae Iorga nr. 29. În această gară opresc trenurile care circulă pe rute internaționale. În clădirea gării se află un punct de trecere a frontierei cu specific feroviar care funcționează în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Nicolina al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași. Acest punct de trecere a frontierei asigură respectarea prevederilor
Gara Internațională Nicolina () [Corola-website/Science/315812_a_317141]
-
Trecere a Frontierei de la Ungheni. a fost construită între anii 1952-1954, pentru a deservi traficul internațional de persoane și mărfuri. Clădirea gării este un palat somptuos, cu două etaje. În această stație au început să oprească trenurile care circulă pe ruta Moscova - București - Sofia - Istanbul. Prin această gară au trecut trenurile speciale ale conducerii R.S.F. Iugoslavia la 6 și 23 iunie 1956 și a URSS în 17 iunie 1962, 5 martie 1968 și în noaptea de 12 ianuarie 1970 (când delegația
Gara Internațională Nicolina () [Corola-website/Science/315812_a_317141]