11,710 matches
-
modelul narativ din Ion, romanul lui Liviu Rebreanu. Dar efortul său se desfășoară în gol, deși în carte sunt episoade menționabile și figuri care se rețin. În 1940 scoate volumul de nuvele Ulița păcatelor, unde majoritatea personajelor „poartă pecetea blestemului singurătății și neînțelegerii” (Mihai Cimpoi). Au rămas în manuscris un volum de nuvele, două piese de teatru, un scenariu de film, o serie de medalioane literare (despre Ion Minulescu, Al. Robot, Magda Isanos, Ionel Teodoreanu ș.a.), precum și un început de roman
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
lung poem al cărții, Crai de Rouă, despre iubirea neîmpărtășită între Craiul de Rouă și Sânziana, copila lui Chiciură Împărat. Când nu are structura unui bocet sau a unui descântec, lirica lui Ț. surprinde metaforic diferite ipostaze ale spiritului (Rugă, Singurătate, Cântec de leagăn, Mugurel etc.). În La icoană (1966) apar câteva poeme dedicate conducătorilor legionari și celor morți în închisorile comuniste. SCRIERI: Sânziana, pref. Nichifor Crainic, București, 1940; Din crucea pădurii, Madrid, 1955; Arhanghelul Mihail, Madrid, 1959; Iconarul, Madrid, 1962
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
mixtă, o combinație de simbolism ermetic și neoromantism cu tușe expresioniste, vagul simbolist și ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar și în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reușit: „În nopțile cerește înfrunzite,/ În toamna-acestor întristate ore,/ Albastrul, printre stelele coclite,/ Întinde pretutindeni crengi sonore.// Cu-a ta prezență-n gând, oricine
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
al Academiei Române pentru Catalog de stele slabe. Debutează în literatură cu povestirea La ceasul judecății în „Dreptatea” (1990). Proză scurtă îi apare în suplimentul „Alfa și omega” al „Cotidianului” (1996-1997), în „Zig-zag” ș.a. În prima carte publicată de T., romanul Singurătatea lui Vlad Țepeș, apărut în 1995, se relatează, în scene care depășesc simpla evocare a istoriei, căderea Constantinopolului, sfeștania Curții domnești de la București și înmormântarea la Muntele Athos a capului domnitorului. Altă reconstituire istorică, Ultimul Constantin (2000), sugerează și urmărește
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
țiganca Zamfira - ucis în locul copilului lui Brâncoveanu de seimenii răsculați, durerea ienicerului Selim la auzul dangătului de clopot, ecou al unei îndepărtate copilării creștine, dau atractivitate și oarecare tensiune narațiunii. Culegerea de povestiri Coloana (2000) imaginează o lume dominată de singurătatea oamenilor prinși într-o mașinărie infernală, o coloană de trupuri fiind angajată într-un marș unde fiecare rămâne închis în propria lui durere. În altă carte, o biografie, Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu (2002), T. asamblează documentul istoric cu amintirile
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
lui durere. În altă carte, o biografie, Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu (2002), T. asamblează documentul istoric cu amintirile celor care au cunoscut direct farmecul iradiat de biserica Bucur din București, pe vremea când aici slujea preotul Alexie Bârcă. SCRIERI: Singurătatea lui Vlad Țepeș, București, 1995; Coloana, București, 2000; Ultimul Constantin, București 2000; Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu, București, 2002. Traduceri: E. Segal, Doctorii, București, 1993; Th. Starzl, Oamenii mozaic. Memoriile unui chirurg de transplant, București, 1996. Repere bibliografice: Marcel Duță
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
Oamenii mozaic. Memoriile unui chirurg de transplant, București, 1996. Repere bibliografice: Marcel Duță, De la istoria lui Vlad Țepeș la poezia lui Dracula, „Paideia”, 1995, 2; Teodor Vârgolici, Încă un adevăr despre Vlad Țepeș-Dracula, ALA, 1995, 276; Dan Stanca, Roman istoric: „Singurătatea lui Vlad Țepeș”, RMB, 1995, 1 549. M. Dț.
TOMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
1942, când deja plecase la Roma, probabil la fiul său, Nicolae Țimiraș, secretarul Legației României. Cele câteva poeme din Cântecul vântului pot fi considerate ca o premisă a stărilor pe care le va revela Ț. în primul ciclu din Cântecele singurătății (1940). Scrise sub semnul tristeții apăsătoare, ele par a fi germenii din care se nasc mai târziu alte „poeme ale singurătății”. Trăirile de odinioară dau viață prezentului, îl transformă într-un spectacol vizionat parcă dintr-o peșteră interioară. Poetul are
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
pot fi considerate ca o premisă a stărilor pe care le va revela Ț. în primul ciclu din Cântecele singurătății (1940). Scrise sub semnul tristeții apăsătoare, ele par a fi germenii din care se nasc mai târziu alte „poeme ale singurătății”. Trăirile de odinioară dau viață prezentului, îl transformă într-un spectacol vizionat parcă dintr-o peșteră interioară. Poetul are percepția senzorială a stărilor fluide, pe care le poate converti în imagini concrete: „singurătatea cristalină” sau ca o „sumbră poezie”, „în
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
se nasc mai târziu alte „poeme ale singurătății”. Trăirile de odinioară dau viață prezentului, îl transformă într-un spectacol vizionat parcă dintr-o peșteră interioară. Poetul are percepția senzorială a stărilor fluide, pe care le poate converti în imagini concrete: „singurătatea cristalină” sau ca o „sumbră poezie”, „în haină de lumină albăstrie”. Când ajunge la ultima speranță, exprimată în Versete creștine, se roagă să fie dezlegat „din lanțul de dureri” al unei lumi fără sens, în care adevărul „e cuvânt înșelător
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
ajutat să realizeze ce își propusese, în versiunile sale existând frecvente stângăcii, echivalări forțate, simpliste. SCRIERI: Cântecul vântului, București, 1907; Judecata din urmă, București, 1908; Lucruri văzute..., pref. Victor Anestin, București, 1909; Ioan Creangă, București, 1933; ed. București, 1941; Cântecele singurătății, București, 1940. Traduceri: Paul Verlaine, Poeme creștine, București, 1937; Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, J.-M. de Hérédia, Paul Verlaine, Henri de Régnier, Albert Samain, Alfred de Vigny, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Charles Baudelaire, Cântece de cristal, I-III
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
cristal”, „Ordinea”, 1937, 1 583, 1938, 1 773; Al. Iacobescu, „Cântece de cristal”, CRE, 1937, 3 533; Al. Iordan, „Chansons de cristal”, „Ronsard”, 1938, 1; I.G. Dimitriu, „Cântece de cristal”, CL, 1938, 6-7; Perpessicius, Opere, IX, 104-105; Petru Iroaie, „Cântecele singurătății”, CL, 1941, 7; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 24-26; Nicolae Țimiraș, Anii tinereții, îngr. Ion Manea, Berkeley (SUA), 1991, passim. C. T.
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
suferință. Vorbele frumoase pe care i le-au adresat cei doi maeștri n-au avut pentru viitorul Buddha „decât răsunetul aceleiași găunoase retorici ce a învăluit ignoranța și neputința omenească dintotdeauna”. Prin urmare, el i-a părăsit și a ales singurătatea pădurilor, încercând să găsească propria sa cale spirituală. Urmat de cinci discipoli, Gautama a descoperit un loc liniștit, în apropierea satului Sena, din districtul Uruvelă, pe malul râului Nairañjană, și s-a stabilit acolo. Timp de șase ani, cu îndârjire
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului, trecând prin singurătatea și mortificările ascetului. 3. Trezirea și activitatea misionară Gautama a ajuns la concluzia că, prin istovitoarele cazne l-a care s-a supus, n-a depășit nici cu un deget starea obișnuită a omului către o culme a cunoașterii și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
participat 500 de arhați, desfășurat la Saptaparnaguha, într-o grotă, aproape de Răjagrha. Inițial, Ănanda, discipolul iubit al lui Buddha, nu a fost convocat, întrucât nu era un arhat. Refuzându-i-se dreptul de participare la conciliu, Ănanda se retrage în singurătate, stăpânește repede tehnicile de meditație și devine el însuși arhat. În aceste condiții, prezența îi este admisă. Conciliul a fost prezidat de Mahăkăśyapa și se spune că a durat șapte luni. Scopul său a fost acela de a aduna predicile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
necunoscute", ceea ce sugerează o autoizolare de lumea din jur. Neliniștea femeii este cauzata de întârzierea "peste obicei", de 73 de zile, a Iui Nechifor Lipan și ea încearcă să intuiască ce s-ar fi putut întâmpla cu bărbatul ei: "în singurătatea ei femeia cerca să pătrundă până la el. Nu putea să-i vadă chipul". Eroina se ghidează în presupunerile ei după știința semnelor și după experiența sa morală, intuitivă acționand în funcție de acestea. Primele semne răuprevestitoare sunt visele: unul care a "împuns
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în timp, de continuitate și de permanență, în singurătatea munților, aceste elemente ale naturii sunt singurele care pot să-i marcheze înveșnicirea. Prin căderea stelei, simbol al morții în concepția populară, ordinea cosmică se tulbură, dar ea se restabilește tocmai prin reintegrarea omului în circuitul cosmic universal. Agresarea unei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-mi aud cânii". Această dorință nu este o dovadă de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De fapt, în singurătatea munților, ei sunt singurii care pot împlini rânduielile înmormântării, dacă măcar o brumă de omenie le va fi rămas în sufletele lor întunecate. Precizarea locului unde să fie înmormântat reflectă puternicul atașament față de îndeletnicirile obișnuite, dorința de a rămâne veșnic
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fisură, un fel de hemoroizi, no, da’ n-am primit nimic tratament... No, păi m-am tratat acasă și m-am vindecat... Nu mai am nimic acuma. Da’n Securitate o fost foarte-foarte greu. Plus anchetele, plus, cum vă spun, singurătatea aia... Dar cum vă petreceați timpul Între anchete? Cum era celula, chiar În fund, spre calea ferată, era un gemuleț mic și acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
casei, să repare ceva la șură, să îngrijească stupii... *L-am visat, nu o dată, pe tata, dar la lumina zilei multe din aceste vise își pierdeau consistența. Cel pe care-l notez aci m-a făcut să mă gîndesc la singurătatea și tristețea sa dinaintea morții. Stătea, parcă, la căpătîiul celor două morminte (al lui și al mamei), pe pe o banchetă, în costum național (cum de obicei nu purta), fără pălărie, cu coatele înfipte în genunchi, pe gînduri și plîngînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi era poftă!” îl simt flămînd de-a binelea, și mă întristez de singurătatea sa. Aseară, cînd am afirmat că, de fapt, nu-i om rău, „Bunica” mi-a replicat: „Se vede că n-ai reușit să-l cunoști”. Iar Lena și Gică îl scot „țap ispășitor” pentru îmbolnăvirea ei. N-am să-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am nimerit atunci în salon? Colonelul era septuagenar, profesorul de horticultură Marin Neagu avea 68 de ani, Păsărescu - aproape de pensie, Hîncu. Doar morarul din Urziceni era tînăr. *Nicu mi-a vorbit, înăbușindu-și un oftat, despre „zidurile groase ale singurătății”. Deși poate să pară nefiresc, în aceeași zi (o zi, în rest, anostă) dau peste două texte despărțite de decenii, dar mustind de aceleași nemulțumiri, străbătute de ideea de laisser tomber. Pe primul l-am descoperit dimineață, deschizînd la întîmplare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
C. Neștian ignoră un lucru important: acela că „articolele de atitudine” se scriu cu subiecte ce ne stau la inimă, dar nu chiar foarte aproape de ea. Altfel, în loc să ajute, ele strică. Impresia mea e că, aci, cam asta face. *O singurătate greu de imaginat: „Nu mai am pe nimeni, numai pe Dumnezeu!” * Am discutat cu Sp. „politică” o dimineață întreagă. Am pornit de la știrea asasinării Indirei Ghandi. Apoi am trecut în revistă alte atentate (asupra dnei Thatcher, a Papei, a președintelui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care l constrîng pe om să-și recunoască limitele. Pentru a-i mai da peste nas trufiei, lumea de azi ar avea nevoie din cînd în cînd de cîte un Elihu, de un procuror al conștiințelor noastre. *Prin anumite gînduri, singurătatea poate deveni abjectă. Ea alternează spaimele cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să faci eforturi mai mari decît cînd trăiești în devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un moment de slăbiciune. Să-mi aducă o pîine cînd nu pot, lapte, dacă vreau lapte...” Vorbele lui îmi pălmuiesc obrazul fără motiv. Ce, noi l-am ignorat? încerc să-l înțeleg: cred că e pur și simplu speriat de singurătate. În urmă cu cîteva zile a murit tovarășul lui de schimb de la Fabrica „Letea”. Apoi doi frați de-ai lui Vîță (unul de 66 de ani, celălalt de 70), fără să sufere. Ultimul a ieșit noaptea afară, a căzut și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]