11,153 matches
-
comemorativ nu se afla numele, ci mai degrabă o stemă sau ceva asemănător. Pe de altă parte, este legitim să presupunem că obiceiul de a incinera mortul Împreună cu ambarcațiunea sa a fost Împrumutat de la invadatorii scandinavi și practicat În regiunea slavă orientală, nu și În cea occidentală: de altfel, Cronica lui Ieronim din Praga notează că Bratislav din Boemia a interzis obiceiul păgân de a Îngropa morții pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost cea care a sacrificat-o pe copila care, drogată sau Împinsă de fanatism religios sau, pur și simplu, dintr-o constrângere socială, a vrut să-l Însoțească pe ultimul drum. 8. Știința profețieitc "8. Știința profeției" În lumea slavă erau foarte răspândite practicile care aveau drept scop cunoașterea viitorului, atât la nivel privat, cât și public. În primul caz, se recurgea la „specialiști”, bărbați sau femei, care se foloseau de tehnici aproape universale: citeau În palmă, observau felul În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc În fiecare an un rit profetic, care avea drept scop prezicerea recoltei, În cadrul acestui rit folosea doar un corn ce conținea vin. 9. Temple și jertfetc "9. Temple și jertfe" Fără Îndoială că În perioada cea mai veche religia slavă nu avea temple; zeii erau venerați În locuri sacre (cum ar fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări ale divinităților erau constituite de simple coloane terminate În formă de cap. Însă, curând, ajunge și În lumea slavă practica legării cultului de temple și statui antropomorfe (chiar dacă, desigur, nu Într-o manieră realistă: dacă ne gândim doar la policefalie); acest fenomen a favorizat, fără Îndoială, și consolidarea structurilor sacerdotale. Celxe "Cel" mai adesea, zeilor li se ofereau jertfe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umane, după cum reiese, În general, din informațiile lăsate de Ibn Fadl³n legate de puterea preoților, care puteau cere de la rege chiar și victime umane, și de femeile ucise cu ocazia riturilor funerare. În plus, știm că În perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste cazuri a fost vorba despre autentice sacrificii cu motivații religioase sau, mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2. RELIGIA BALTICILORTC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Religion et mythologie des Baltes. Une tradition indo-européenne, Milano-Paris. Mannhardt, W. (1936), Die Götterlehre der alten Letten, Riga. Meid, W. (1957), „Das Suffix «-no-» in Götternamen”, În Beiträge zur Namenforschung,nr. 8, pp. 72 sqq. Meillet, A. (1926), „Le vocabulaire slave et le vocabulaire indo-iranien”, În Revue des Etudes Slaves, nr. 6, pp. 165 sqq. Meriggi, B. (1952), „Il concetto del dio nelle religioni dei popoli slavi”, În Ricerche Slavistiche, nr. 1, pp. 148 sqq. Meyer, C.H. (1931), „Fontes historiae religionis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și sforăitul lor. Obiceiul de a folosi cai sacri În scopuri profetice apare și În religia slavă. 12. JERTFATC "12. JERTFA" Mai sunt cunoscute și acte cultuale de alt tip, cum ar fi dansul spadelor, În care Tacitus vedea doar un spectacol sau un joc (de altfel, vorbește despre acesta alăturându-l jocului de zaruri); Însă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent în douăzeci și cinci de manuscrise slavone copiate în țară și în străinătate, din secolul al XV-lea până în al XVII-lea, acestea au fost incluse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
au recuperat curînd pierderile cu vîrf și îndesat. Rușii numesc această neîncetată înaintare asigurarea securității. Dar acest lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi, sîrbi și bulgari. Din momentul în care rușii ajungeau în zonele respective, entuziasmul față de panslavism scădea. Toate acestea trebuie scoase în evidență dacă vrem să înțelegem naționalismul român și sensul pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A citit (în portugheză) O Parnaso Lusitano, i-a citit pe Luis Camões și pe Gil Vicente și și-a croit cu trudă drumul spre opera originală danezonorvegiană a lui Bjornsterne Bjoernson. Se descurca bine în orice limbă, cu excepția celor slave și turanice. Era păcat, pentru că documentele românești de pînă în secolul al XVII-lea erau scrise în slavona bisericească un handicap pe care Iorga l-a recunoscut de bunăvoie 72. Cercetările sale în legătură cu Philippe de Mézières l-au dus la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
romantică a găsit prilejul de a reconstitui trecutul. Memoria lui prodigioasă l-a ajutat foarte mult în această privință 47. Iorga stăpînea bine limbile europene moderne și avea excelente cunoștințe de latină și greacă. Singura lui lacună era necunoașterea limbilor slave, a maghiarei și a limbii turce. Doamna Catinca (a doua lui soție), întrucît era ardeleancă, l-a ajutat să citească documentele maghiare scrise în această limbă datînd din secolul al XIX-lea: majoritatea documentelor anterioare acestei date erau scrise în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ajutat să citească documentele maghiare scrise în această limbă datînd din secolul al XIX-lea: majoritatea documentelor anterioare acestei date erau scrise în latină. Cumnatul și colegul lui Iorga, Ion Bogdan, l-a ajutat în privința documentelor scrise în limbile slave 48. Iorga nu a aparținut nici unei școli istorice, deoarece era un impresionist care se concentra asupra particularului, interpretînd fenomenele istorice în contextul acestuia. A ajuns la concluziile sale pornind de la un grup de noțiuni înrudite pe care încerca tot timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bolșevici evrei folosind numai numele lor anterioare: Troțki "Bronstein", Maxim Litvinov "Meier Valahul". Și Căpitanul Gărzii de Fier, Codreanu, devine Zelinschi (numele presupușilor lui strămoși ucraineni); revizioniștii, politicienii și chiar istoricii unguri sînt menționați cu vechile lor nume germane sau slave. Iorga își rezerva admonestările sale speciale pentru ungurii a căror origine era evident română: îi spunea lui Miklós Koza (Cosma) "un renegat armeano-român" etc. Deși antimarxist declarat, Iorga nu i-a ponegrit niciodată pe marxiști atunci cînd aceștia manifestau un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drepturi contractuale", adică minoritățile care fuseseră "aduse", ca ucrainenii, evreii și austriecii. Iorga nu era consecvent în definițiile pe care le dădea. Uneori spunea că "România este foarte norocoasă că are pe teritoriul ei o simbioză culturală germană, latină și slavă". Ulterior a uitat de minoritățile pentru prezența cărora România ar fi trebuit să se considere norocoasă. Evreii erau uneori considerați o minoritate care deținea drepturi contractuale, dar alteori Iorga considera că ei nu aveau nici drepturi istorice, nici contractuale 75
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajungă la Innsbruck îi va împiedica pe unguri să vină la Oradea"172. În privința Ungariei, sentimentele lui Iorga erau cele ale multor intelectuali români: întrucît atît Ungaria cît și România erau locuite de națiuni nonslave și nonguvernamentale înconjurate de popoare slave și germanice, lui Iorga i-ar fi plăcut instituirea unei colaborări ungaro-române mai strînse, dar bazată pe statu-quo. După părerea lui, Ungaria era aliatul logic al României, dar această colaborare era zădărnicită de atitudinea ungurilor. Apoi repeta vechea zicală: "Fiecare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
finală și semnificativă în privința Transilvaniei 77. URSS-ul nu a întreprins nici o acțiune serioasă asupra Basarabiei în timpul guvernului Iorga, deși au avut loc cîteva negocieri fără nici un rezultat. În urmă cu cîțiva ani, într-un articol polemic apărut în "Revue Slave" (Paris, anul V, vol. 2, aprilie 1928, p. 141), Iorga îi dădea o replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra Basarabiei prin acțiuni diplomatice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui Bogdan: cunoașterea profundă a limbilor slave, de la fundamentala slavă veche (bisericească), trecînd prin polonă și rusă, pînă la sîrbo-croată. Fusese și el studentul lui Iorga la București și la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui Bogdan: cunoașterea profundă a limbilor slave, de la fundamentala slavă veche (bisericească), trecînd prin polonă și rusă, pînă la sîrbo-croată. Fusese și el studentul lui Iorga la București și la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de istorie slavă la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fundamentala slavă veche (bisericească), trecînd prin polonă și rusă, pînă la sîrbo-croată. Fusese și el studentul lui Iorga la București și la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de istorie slavă la Universitatea de la București, înviind astfel moștenirea lăsată de Ion Bogdan. Panaitescu pretindea întotdeauna obiectivitate totală de la romanticii naționaliști. Ca succesor competent al lui Ion Bogdan, el cerea ca ura față de Rusia și "influența slavă asupra istoriei românilor să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a devenit conferențiar de istorie slavă la Universitatea de la București, înviind astfel moștenirea lăsată de Ion Bogdan. Panaitescu pretindea întotdeauna obiectivitate totală de la romanticii naționaliști. Ca succesor competent al lui Ion Bogdan, el cerea ca ura față de Rusia și "influența slavă asupra istoriei românilor să nu fie subestimate și nici latinizarea supraestimată"160. Stimulatoarea lor publicație, "Revista istorică română" , publica articolele scrise de istorici reprezentînd o gamă largă de puncte de vedere. O mare parte a colaboratorilor erau simpatizanți ai legiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la maturizarea istoriografiei românești 167. Autorul cărții de față nu poate decît să-și exprime opinia. "Revista istorică română" a fost o publicație valoroasă, Panaitescu aducîndu-și contribuția la istoriografia română prin abordarea sa originală și cunoștințele lui în domeniul limbilor slave și al slavisticii. Brătianu era expert în istoria Bizanțului. Contribuția lui Giurescu la istoriografia română a fost etichetată de Michelson drept un "reper", ceea ce este poate exagerat. Giurescu nu oferea orizontul intelectual al lui Iorga. Cunoștințele lui de istorie universală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
limbă romanică atît în ceea ce privește structura gramaticală cît și vocabularul. Faptul că ea are cuvinte nelatine trebuie explicat prin cele aproape două mii de ani de izolare a ei față de izvorul principal latin; este foarte surprinzător faptul că există relativ puține cuvinte (slave sau de alte origini) în limba română, dacă ținem seama de valurile populațiilor care au trecut prin această regiune. Cu toate că românii au împrumutat cuvinte (și alte elemente culturale) de la slavi și unguri și s-au amestecat prin căsătorii cu ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și unguri și s-au amestecat prin căsătorii cu ei (ba chiar și cu tătarii, iar mai tîrziu cu grecii etc.), ei nu au fost niciodată slavizați, cum s-a întîmplat cu bulgarii și macedonenii, care nu erau de origine slavă. Cel mai important instrument al slavizării, Biserica ortodoxă, ar fi putut deveni utilă în acest proces (așa cum fusese pentru bulgari și pentru macedoneni). Românii au folosit limba scrisă a Bisericii slavone pînă în secolul al XVIII-lea, iar alfabetul chirilic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ei s-au integrat în viitoarea națiune română pe durata acestui proces de formare și au rămas neclintiți în acest ținut, care (după părerea lui Iorga) a fost relativ puțin influențat de către slavii din jur. Acești români înconjurați de popoare slave erau legați de "Roma de Răsărit" (Bizanțul). Datorită contactului lor permanent cu Bizanțul, ei au păstrat vie Roma antică și moștenirea romană. Reprezentînd astfel echilibrul moral, românii au contribuit la consolidarea națiunilor înconjurătoare. Primul volum este intitulat Strămoșii care i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plan chestiunea evreiască. În învălmășeala creată de termenul scurt stabilit de ultimatumul rușilor și de retragerea haotică a românilor s-au întîmplat multe care n-ar fi trebuit să se întîmple. În euforia creată de plecarea românilor, populația evreiască și slavă, amintindu-și de cele două decenii de abuzuri, a tratat retragerea precipitată a românilor într-o manieră care avea să-i coste scump peste un an. Aveau curînd să facă cunoștință cu NKDV-ul și cu alte binecuvîntări ale puterii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]