11,919 matches
-
partizani pentru politica naționalistă. Naționalismul cultural corespondent perioadei inițiale se preschimbă în naționalism politic. După ce proorocii națiunii și-au încheiat misiunea profetică, aceea de a anunța prefigurativ noua realitate națională, cărturarii din generația naționalismului politic elaborează și codifică doctrinar o teologie a națiunii. În fine, stadiul care încheie procesul, Faza C - etapa de difuzare în masă a conștiinței naționale, în care populația generală ajunge să îmbrățișeze noua identitate colectivă forjată de cărturari. După ce naționalismul cultural a fost politizat în urma agitației patriotice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
identitate colectivă forjată de cărturari. După ce naționalismul cultural a fost politizat în urma agitației patriotice, acum este momentul în care el evoluează înspre forma unui naționalism popular. Succesul popular repurtat de agenții naționalizării atrage după sine și o inevitabilă vulgarizare a teologiei naționalismului elaborată de intelectuali în direcția unei "mitologii naționaliste a maselor" (Hayes, 1960, p. 168). Sinoptic, expunerea de mai sus poate fi schematizată sub formă tabelară, așa cum o arată tabelul imediat următor, în care teoria trifazică a lui Hroch (1985
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
concepția lui C.J.H. Hayes (1960), la care am adus completări de rigoare.5 Tabel 3. Devenirea tri-stadială a naționalismului Faza structurală Tipologia naționalismului Evoluția religioasă a naționalismului faza A naționalism cultural profetism național al proorocilor națiunii faza B naționalism politic teologia naționalistă a intelectualilor faza C naționalism popular mitologia naționalistă a maselor Sursa: M. Hroch (1985) și C.J.H. Hayes (1960) Modelul triptic al dinamicii mișcărilor naționale se potrivește în mare cazului românesc, însă doar dacă acesta din urmă este forțat înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice primare și gimnaziale s-a produs cu o întârziere de o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
social-istorice românești, interbelicul este perioada care cunoaște deplina osmoză identitară între românism și ortodoxism. Artizanii ei au fost teologi ortodocși de un ascuțit profil intelectual, de calibrul unor Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae, care au elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA LUI HRISTOS, LEGEA STATULUI" (p. 245). Definind națiunea ca o comunitate etnică (neam) având identitate istorică, omogenitate de sânge, comuniune de suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai semințele lucrurilor, dar în aceste semințe se cuprind potențial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi prezintă pe români în eroica postură jertfelnică de apărători ai civilizațtiei apuse nu trebuie să ne mire, în lumina faptului că cele mai fine și pătrunzătoare spirite ale teologiei ortodoxe românești au contribuit din plin la confecționarea acestei onorante imagini de sine. Iată-l pe Stăniloae, cuprins de febricitatea naționalistă, ridicând poporul român la cea mai înaltă culme a spiritualității ortodoxe: "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
15 ani în închisorile comuniste, apoi grațiat și racolat în redacția revistei Glasul Patriei unde a scris articole de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului (Editura Christiana, 2003) sau Teologie și filosofie: publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe piața cărții în perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului (Editura Christiana, 2003) sau Teologie și filosofie: publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe piața cărții în perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost fundamentată doctrinar în Apostolatul social (12 volume publicate între 1948-1976), cuprinzând pastoralele, cuvântările și articolele publicate de patriarhul Justinian Marina (1948-1977). Cunoscut mai degrabă ca "patriarhul roșu", în Apostolatul social Marina a încercat să împreuneze într-o doctrină unitară teologia ortodoxă și teoria marxist- leninistă. Tensiunile funciare și contradicțiile doctrinare dintre cele două perspective asupra lumii nu au fost niciodată conciliate (Stan și Turcescu, 2007, p. 212, nota 10). În ciuda acestui compromis, BOR a continuat să fie victima predilectă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de W.I. Thomas și F. Znaniecki (1918-1920 cf. Stanley, 2010), în care autorii au analizat conținutul scrisorilor trimise țăranilor polonezi emigrați în Statele Unite de către familiile lor rămase în Europa. 5 Noțiunile de "naționalism cultural", respectiv "naționalism politic", precum și perechea "teologia naționalistă a intelectualilor" și "mitologia naționalistă a maselor" aparțin lui C.J.H. Hayes (1960, pp. 168, 5). Contribuțiile noastre, prin care am încercat să completăm tabloul și să îi conferim simetrie, sunt aduse prin noțiunile de "naționalism popular", respectiv "profetism național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat un rol important în impunerea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
studii teologice, ceea ce i s-a părut prea mult. (Vezi F. Parak, „Wittgenstein in Montecassino“ în Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., pp. 148-149.) Wittgenstein a fost, începând din anii războiului, tot mai atras de religie, dar lipsit de interes pentru teologie. 50 Hermine Wittgenstein, în op. cit., p. 26. 51 Scrisori din 16 noiembrie 1919 și 21 ianuarie 1922, în P. Engelmann, op. cit., pp. 23 și 32. 51a Într-o scrisoare către Wilhelm Baum, din 17 aprilie 1978, Parak se referă la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stările de lucruri atomare -, în care obiectele sunt puncte nodale. Pornind de la enunțuri care descriu fapte - de la propoziții -, Wittgenstein ar fi postulat propoziții elementare, care sunt propoziții despre obiecte ce pot fi doar denumite, și nu descrise. Tot așa cum în teologia negativă Dumnezeu este prezentat enumerând însușiri pe care nu le posedă, Wittgenstein indică doar ce proprietăți nu posedă obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare, adică acele entități despre care nu se poate spune nimic. În timp ce la Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este de invidiat până și în zilele noastre, amintindu-ne de pregătirea de care a beneficiat regina Cristina a Suediei: „înainte de micul dejun aveau loc lecțiile de Greacă, urmate de Latină și istorie, compunere, aritmetică, cosmografie, dialectologie, retorică și, desigur, teologie. Regele Iacob vorbea fluent Greaca, Latina, Franceza, Engleza și Scoțiana. Regele a remarcat la un moment dat că prima limba pe care o vorbise fusese Latina, și nu limba maternă, Scoțiană. Datorită abilităților sale lingvistice, regele Iacob nu avea nevoie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Evagrie Ponticul sau Monahul, ascet din secolul al IV-lea creștin, definea rugăciunea a fi „urcușul minții spre Dumnezeu”, iar teologia „împreuna vorbire cu El”, „convorbirea” cu Părintele Ceresc. Venerabilul Părinte Ion Cârciuleanu, ajuns la vârsta plinătății duhovnicești, a roadelor mântuitoare și pentru toți folositoare ale credinței și rugăciunii personale, ne transmite, cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească, experiența sa de viață creștină, încununată în lucrarea rugăciunii. Paginile prezentei lucrări ne descoperă sufletul unui preot iubit, ascultat, prețuit și urmat de către mulțimi de credincioși. Un sacerdot care a trăit teologia în forma ei cea mai înaltă - de căutare a unirii cu Dumnezeu - prin rugăciune personală și eclesială și ca o formă de a răspunde, ca preot, la problemele tot mai numeroase ce frământă sufletele păstoriților săi. Cititorul poate descoperi în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a răspunde, ca preot, la problemele tot mai numeroase ce frământă sufletele păstoriților săi. Cititorul poate descoperi în lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, o monografie duhovnicească, o scriere nu teoretică, ce s-ar putea încadra ușor în ceea ce se numește tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletele lor. Are valoarea de manual, dar nu unul teoretic, speculativ, așa cum avem multe la îndemână, ci unul practic, experimental, trăit, cum sunt puține. Alcătuită pe baza unei bibliografii teologice largi, lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, ne familiarizează mai întâi cu „teologia rugăciunii”, tratând despre necesitatea și valoarea ei în viața creștină, prezentându-ne, în același timp, modele scripturistice de rugăciuni și, arătându-ne cu câtă intensitate S-a rugat Mântuitorul Iisus Hristos, pentru ca, apoi, să sublinieze valoarea rugăciunii în Biserică și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și din inimile de piatră storc lacrimi. Căci, psalmii sunt măreția bărbăției, exactitatea dreptății, însemnătatea înfrânării, desăvârșirea judecății, chipul în care trebuie să rabde necazurile și tot ce se poate spune despre lucrurile cele bune. în Psaltire, se poate găsi teologia cea mai înaltă, prezicerea venirii în trup a Mântuitorului, anunțarea judecății celei veșnice, nădejdea învierii, teama de iad, făgăduința slavei în împărăția lui Dumnezeu și dezvăluirea tainelor celor nepătrunse. Toate se găsesc adunate în cartea psalmilor, întocmai ca într-o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
glas mare.” Dumnezeu nu ascultă doar armonia cuvintelor, ci și pe cea a faptelor bune. înșiși psalmii ne cer să lăudăm pe Domnul fără încetare, iar prin lucrarea faptelor bune aducem laudă lui Dumnezeu. în psalmi, este o sinteză a teologiei Vechiului Testament. Virtuțile creștinești sunt prezentate ca o coroană, care trebuie să împodobească pe fiecare bun creștin, ca fiind: „un bun foarte înalt, ce trebuie să fie în oameni și între oameni.” în toate zilele vieții noastre, noi, oamenii, suntem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dar și a bibliotecii culturale cu același nume era în strada Ștefan cel Mare nr.16. În această revistă au scris proză: G.D.Grosu, Zanet Corlățeanu (lucrător tipograf și el și pe care îl vom regăsi la Huși), dr.(în teologie) Elefterescu, econom V. Pocitan. În revistă s-a reprodus din Cartea de aur a directorilor Casei școalelor, partida lui Stroe Belloescu și ceva din Ecoul Moldovei. De asemenea, o circulară a episcopului de Huși Canon și alta a dr.C.I. Istrati
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din cărămidă la 1780, reparată în 1924, stare bună. Biserica filială ‐ Priponești de jos, cu hramul „Buna Vestire” și „Sf.Nicolae”, construită din zid, 1825, reparată în 1908 și 1924, stare foarte bună. Paroh preot Constantin Pricopescu, econom, licențiat în teologie, născut la 23 mai 1895, hirotonisit în 1919, numit la 15 mai 1921; cântăreț I - Gh. Grigoraș, născut la 1903, școală de cântăreți, numit la 1 august 1926; cântăreț II - A. Budașu, născut 1912, școală de cântăreți, numit la 1
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
academic. Programul este construit pe cele șapte arte liberale și presupune un prim ciclu, trivium: gramatica, retorica și dialectica (sau logica) și un al doilea ciclu, quadrivium: aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În general, o universitate avea patru facultăți: Artele, Teologia, Dreptul și Medicina. Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii. După cum spune un proverb al epocii, lumea este guvernată de trei puteri: Papalitatea, Imperiul și... Știința. Dacă universitatea medievală nu face să progreseze științele naturale și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]