12,028 matches
-
totul culminând într-o expunere vibrantă a crezului propriu. Prioritatea vădită a obiectivului privitor la intelectualitate îl determină să treacă imediat la propovăduirea lui, pentru care găsise și o tribună adecvată, la nou-apărutul „Evenimentul literar”, unde e secondat de câțiva tovarăși de idei, între care foarte activ se arată G. Ibrăileanu. Cu referire la limba literară, S. observă că aceasta trebuie să fie „un rezultat al lucrării împreună pe terenul social, cultural și intelectual a maselor muncitoare, dintr-o parte, și
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ce li s-a făcut la întoarcerea acasă sunt consemnate în rubrica „Golgota neamului românesc”, care va concura cu „Pagini din Cartea Neagră a Bucovinei”: Ca un trăsnet din senin de Ion Nandriș, Balada copiilor deportați de Valeriu Zmoșu, Lupul „tovarăș”, Troica de Radu Ieremiciuc, Scrisoarea mamei către fiul refugiat de Aurel Tudor, A fost odată un poet de Vasile Vorobeț ș.a. Liste cu victime ale ocupației staliniste și ale refugiaților în România, tabele cu persoane martirizate, persecutate, victime ale represiunii
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
o replică potențială la romanul canonic având ca „eroi” activiști, plasați în perioada de pseudodezgheț de la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Evenimentul catalizant este o emisiune TV - „Portret contemporan” - realizată de reporterul „la modă” Iulia Fitcal. Protagonistul ei virtual, tovarășul Pârvu, cadru de nădejde al societății noi, se află în plină ascensiune. În jurul celor două vedete - una a politicii, alta din mass-media, una a realității, alta a proiecției sale pe peliculă - se bobinează firul narativ principal, presupunând că romanul ar
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o ambiguitate savantă. Pe Pârvu îl „portretizează” fiecare în felul său: șoferul, Trifu, racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică, autenticitatea se ofilește și moare. Scrierea pare populată de fantoșe, confirmând avertismentul gogolian ce îi
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Dar majoritatea povestirilor și schițelor sunt convenționale, articulate maniheist, cu binecunoscuta schemă despre două lumi opuse, cea „veche”, a naziștilor sau a chiaburilor, și cea „nouă”, a sovieticilor „omenoși” și a „răzvrătiților” care se rup de trecut și se descoperă „tovarăși”. Flăcări pe chei (1964) include același gen de texte, vag autobiografice, în care personajul cel mai important e soldatul român, surprins în conflictele cu armata germană, în misiuni eroice, rezolvate spectaculos. Asemănătoare sunt și Răgaz (1965) sau Sub temelii (1968
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
adunările socialiste atrag și admirația nemărturisită a unei muncitoare, Firina, întreținuta unui avocat în vârstă. Deși îndrăgostită de unul de seama ei, Ionel Frumosul, femeia îl urmărește pe fascinantul orator, care nu o cunoaște, până la casa lui. Când o descoperă, tovarășul de ideal o duce la el și o ia în posesie cu forța. Indignată, Firina se leapădă de socialism și devine teroristă, la o manifestație trăgând asupra ziaristului. Și Roxane devine, fără ezitare, amanta ziaristului, fiind atât de vrăjită de
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
București, 1958. Traduceri: Năpârstoc și alte povestiri pentru copiii noștri, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1946; Vladimir Maiakovski, În gura mare, cu ilustrații de Perahim, București, 1947, Lenin, București, 1949, Lenin e cu noi. Vladimir Ilici. De vorbă cu tovarășul Lenin. Lenin. Imn tineretului. În gura mare, București, 1950, Vladimir Ilici Lenin, București, 1954, Iubesc, București, 1956, 150 000 000, București, 1956, Ploșnița, București, 1957, Satire, București, 1957, Tineretului, București, 1957, Opera poetică, I-II, postfață Mihai Novicov, București, 1961-1963
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
lăsase moștenire. Astfel, datoria fundamentală a oricărui călugăr era aceea de a respecta cu sfințenie tot ceea ce predicase Maestrul pe parcursul vieții sale. Tradiția din Ceylon consemnează că, imediat după decesul lui Buddha, un călugăr pe nume Subhaddha le-a pus tovarășilor săi: „Nu vă mâhniți, nu vă tânguiți! Am scăpat din fericire de Marele Ascet. Eram sătui să ne tot spună:« Asta vi se cade, asta nu vi se cade»; dar acum vom putea să facem ce vrem, iar ceea ce nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
elevate și împlinirea finală în starea de Buddha. Se spune că Preafericitul a avut 547 de existențe anterioare. El însuși a evocat nu mai puțin de 20 din viețile sale. În cursul uneia dintre acestea, într-un trecut foarte îndepărtat, tovarășii săi erau un cerb, o potârniche, un elefant și un rege al maimuțelor. În alte perioade, s-a revăzut în persoana unui eremit, a unui fermier, a unui ministru și chiar a zeului Sakka. Această idee a renașterilor se regăsește
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mamei sale. Evident că trăsăturile lor caracteristice nu se reliefează neapărat prin acțiune, căci, așa cum arătam, textul este preponderent liric, dar ele se pot observa cu ușurință chiar la o primă lectură. Ciobanul moldovean este unul dintre cei trei ciobani, tovarăși într-ale păstoriei, dar care spre deosebire de ceilalți doi, "e mai ortoman" deoarece " Are oi mai multe/ Mândre și cornute/ Și cai învățați/ Și câni mai bărbați". Situația lui înfloritoare este, probabil, urmarea firească a hărniciei și a priceperii sale și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
merităm, că suntem supuși sovieticilor”... „Băi, să nu mai spui așa ceva, că mănânci o bătaie de la Marin... de te dă cu toți capii de pereți... Nu-ți dai seama, măgarule!? Vezi de treaba ta... Cum să spui tu așa ceva, de tovarășul Roller”... Că ăla a Învățat istoria după Roller, o istorie care cuprindea date istorice Într-o pagină, un sfert sau o jumătate, și restul era ce spunea Marx, Engels, Stalin. Asta era istoria lui! Și istoria românilor era un volum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de acte, că toți anchetatorii trebuia să ajungă la un numitor comun; ce-am spus eu, ce-a spus ălălaltul și, În ultimă repriză, trebuia să facă o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea, când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ultimă repriză, trebuia să facă o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea, când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru Îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era ceva șef... cred că era probabil adjunctul comandantului... În vremea cât am fost eu În Jilava, comandant era colonelul Gheorghiu... Am fost de față la un moment dat când a venit la un fel de inspecție anuală, el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam În jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ești un element tânăr, poate c-ai greșit cu ceva, da’ nu așa de mult. A investit statul foarte mult În dumneata, ai fost un sportiv”... și-așa mai departe, deci cu povești din acestea... „Acuma am trimis curierul ca tovarășul procuror să semneze punerea În libertate și când vine ești liber.” Zic: „Nu-mi vine să cred”. „No”, zice, „te rog să crezi!” Am stat vreo oră, ei au plecat, eu am rămas acolo singur. După un timp, vine ofițerul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întrerupere În formă de „U”. Și acolo era camera de gardă propriu-zis, și trebuia să treci prin această cameră... Mă duce acolo, Îmi dă cureaua, Îmi dă șireturile și zice: „Să știi că ești liber. Da’ tre’ să mergem la tovarășul ofițer, care Îți va da hârtia de eliberare”. Și m-a dus la etaj. Spre surpriza mea, acolo mă Întâlnesc cu un ofițer de Securitate, căruia Îi plăcea foarte mult jocul de polo. Eu jucam polo și, domne, la toate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia care erau ofițeri de Securitate, mai ales dacă erau În relații... Și-l văd pe ăsta și m-am bucurat: „Uite, dom’le, un om pe care-l știu”. Și zice: „No, domnu’ Maier, să știi că pleci acasă... Tovarășii așa au hotărât. Te rog să vezi ce vorbești! Aici nu te-ai Întâlnit cu nimeni, n-ai văzut pe nimeni, că, În caz contrar, dacă divulgi... nu știu ce vei suferi”. Era o hârtie bătută la mașină, și zice: „Asta tre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plăcea să decorez dispensarul, domne, din spumă din asta l-am făcut pe Pluto, pe Donald rățoiul, deci toate personajele din filmele animate, le-am vopsit frumos și le-am pus pe perete, inclusiv pe peretele pe care era și tovarășul Ceaușescu! Și vine la mine ăsta: „Mă, da’ pe peretele unde-i tovarășul Ceaușescu nu-i voie să pui nimica!”. „Ei, nu, pe dracu’”, zic, „mai bine-l ia jos pe Ceaușescu”... Și l-am luat jos și l-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pluto, pe Donald rățoiul, deci toate personajele din filmele animate, le-am vopsit frumos și le-am pus pe perete, inclusiv pe peretele pe care era și tovarășul Ceaușescu! Și vine la mine ăsta: „Mă, da’ pe peretele unde-i tovarășul Ceaușescu nu-i voie să pui nimica!”. „Ei, nu, pe dracu’”, zic, „mai bine-l ia jos pe Ceaușescu”... Și l-am luat jos și l-am băgat după dulap. Și l-am luat și pe ăla din sala de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai În dreptate..., și numai În cultură europeană, că eu altă cultură nu știu. Cultura cu două fețe n-o știu”. Patru ore m-o ținut, să discutăm tot felul de lucruri, și iar revenea... „Peste conștiința mea nu...” „Da’, tovarășe profesor, dacă arde combinatul Azomureș, nu vii să ne spui?” „Tovarășu’ căpitan, eu aflu după ce arde combinatul...” Și-așa ne-am despărțit, da’ tot nu m-o lăsat În pace. La șase luni de zile mai trimitea câte unul: ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
după livret. Și-acolo la comisariat m-o luat În primire un căpitan brunet: „Bă, ce-ați vrut să faceți, bă, sunteți proști?”. S-o exprimat așa... Și-apoi i-am zis: „Domnu’ căpitan”... - că eu n-am vorbit cu „tovarăș” după ce am venit acasă, numai cu „domnul” - „vă rog, dacă se poate să-mi eliberați livretul, că eu n-am venit să m-anchetați și nu sunteți În măsură să mă Întrebați ce-am făcut”. No, ș-apoi mi-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
c-ai furat de la armată!” „Păi, domne, dacă am furat, nu i-am dus ei acasă? Cui i-am dus?” Zic: „Da’ mi s-a făcut verificarea gestiunii și n-am avut nici o problemă”. Mă cheamă Andreescu, comandantu’ Securității: „Bă, tovarășe’! Vezi că ai nește reclamații la mine!”. (vorbește Îngroșat - n.n.) „Domne, zâc, io sunt ăsta, Veleanu. Dumneavoastră aveți posibilitatea să mă verificați, să mă urmăriți... Eu n-am făcut, nu fac și nu voi face niciodată politică”. „Bine! Du-te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în jurul orei 22:00, când biblioteca se închidea, ieșeam cu bunul meu amic Z. Ornea în curtea spațioasă din fața Academiei Române, dar adeseori, când să trecem în Calea Victoriei, un securist dintre mulții plantați pe stradă ne întorcea cu o voce răstită: „Tovarăși, intrați în curte și stați cu spatele“. La ora aceea se întorceau în trombă de la Comitetul Cen tral, unde osteniseră pentru fericirea poporului, „tovarășa“ și „tova ră șul“, fiecare într-o altă mașină și la oarecare interval. Acasă, dar mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mâncării. Eu, personal, nu eram nemulțumit, fiindcă, la vârsta aceea - nu aveam decât 15 ani - nu dam nici o importanță hranei. Dar, din spirit de solidaritate și împins de acel imbold care m-a animat întotdeauna de a nu-mi părăsi tovarășii de luptă, am intrat cu entuziasm în mișcare. Era vorba să se găsească cineva care să redacteze o plângere către director și să semneze cel dintâi în capul celorlalți. Inițiatorii ideii, cari erau din clasele superioare, deci mai vârstnici decât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care am venit în București era epoca bătăușilor. Un vestit cap de bandă era Ilie Geambașu zis și Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]