12,312 matches
-
repede și îmbătătoare. Păstrez amintirea de neuitat a prafului românesc, care era, de fapt, țărână adusă în oraș odată cu mirosul satelor apropiate; acești nori de praf transformați astăzi, prin jocul memoriei, în perdele de spumă și în picături veșnic răcoritoare! Tristețea cartierului nostru era compensată de vecinătatea naturii. Existau mereu câteva grădinițe, pe jumătate sălbatice, pe care le puteai descoperi prin vecini; erau coșurile cu flori ale țigăncilor din piață, erau copacii și mai ales lumina de deasupra orașului. Anii aceia
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
aurorală a naturii coincide la Labiș cu „învățarea” țării. Labiș lasă impresia unui romantic plin de ardoare, cultivând titanismul și adoptând ca simboluri ale „primelor iubiri” marile elemente cosmice. În „Lupta cu inerția” scrisul lui Labiș face loc îngândurării și tristeții. Multe dintre poemele de aici vorbesc despre o stare de inerție a ființei, o stare de revelație melancolică a sinelui, pe care doar tendința spre confesiune și patetismul ei o lăsau să se întrevadă. „Patima detractorilor, a „reevaluărilor”, a creării
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
aflat într-o continuă transformare. Labiș nu tolerează mult timp linearitatea idilică. În Pe obcinele Stănișoarei schema e previzibilă: poetul contemplează natura și e copleșit de amintiri din timpul războiului. În alte poezii cadrul natural e deja contaminat de o tristețe apăsătoare: „Copil fiind, veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și oroare, Mă atrăgea bolnavul peisaj Cu flori atât de trist strălucitoare.” Dintre marii poeți ai lumii, Labiș închina versuri numai lui Rimbaud și Villon. Ambele poeme sunt scrise într-o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Răducu, cel mai mare, I-a strâns mama -lăcrămioare. Lăcrămioare, flori de crini, Să nu plece prin străini. Lui Gelucu, cel “plinuț” Feciorul cel mai micuț, I-a strâns mama-iasomie! Iasomie și lalele Să n-aibă amar și jele Nici tristețe, nici durere. Dragii mamei feciorași De părinți să nu uitați! Pe tata să respectați! Pe mama să mângâiați! C-amândoi viață v-au dat! Iar acuma bunicuță Mi-a dat Domnu-o Biencuță, Biencuță ș-un Ștefan Mă-ntineresc an de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Protecția copilului, ceea ce și noi facem foarte rar și doar în cazuri extreme. Eu personal, am anunțat părinții copiilor de la clasa la care sunt dirigintă că am o oră disponibilă pentru domniile lor, miercurea, de la 13 la 14, dar cu tristețe spun că sunt foarte rari cei care trec pragul școlii în acest interval. E păcat că părinții uită ce rol fundamental joacă. Poate că și realitatea socială îi împinge la această uitare (profesor, socio-umane, 51 de ani)". Programele de prevenție
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
descrise în romane ori în drame cum e Hamlet; un sublim repulsiv cum ar fi o ciumă reală ori imaginată în scris sau pe pânză; și un sublim deprimant cum ar fi un spectacol natural sau evocat, de o covârșitoare tristețe. Ceea ce e interesant să subliniem e că toate aceste feluri de sublim zguduitoare și copleșitoare, sub a căror uriașă putere negativă ne simțim parcă striviți, își au corespondențele în Biblie și în viața religioasă. Gândiți-vă, bunăoară, la potop, la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
până la fund. Cunoașterea păcatului în lumina revelației creștine e izvorul groazei lui de lume. Pe geniu însă nu conștiința morală a păcatului îl depărtează de lume, ci un superior simț estetic, care refuză urâtul existenței sau care e pătruns de tristețea frumuseților atât de vremelnice din această lume. Schopenhauer atribuie geniului melancolia. Dar care poate fi cauza acestei melancolii decât aspectul urât ai lucrurilor sau vremelnicia frumuseții lor? Genialitatea e un instinct estetic, care îl desparte pe om de lume. Și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e imaginea cea mai tipică a nostalgiei, vin parcă din zădărnicia oricăror strădanii de-a înfrânge captivitatea unui destin fără ieșire Chipul, care apare mereu pe cer, al ciobanului din lună dă un accent aproape
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceasul dimineții, am zărit numai luciul zorilor, trimis de dincolo de dunga pământului să împrăștie întunericul haotic și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Răducu, cel mai mare, I-a strâns mama -lăcrămioare. Lăcrămioare, flori de crini, Să nu plece prin străini. Lui Gelucu, cel “plinuț” Feciorul cel mai micuț, I-a strâns mama-iasomie! Iasomie și lalele Să n-aibă amar și jele Nici tristețe, nici durere. Dragii mamei feciorași De părinți să nu uitați! Pe tata să respectați! Pe mama să mângâiați! C-amândoi viață v-au dat! Iar acuma bunicuță Mi-a dat Domnu-o Biencuță, Biencuță ș-un Ștefan Mă-ntineresc an de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
obiective, de urmărit: 1. momentele subiectului; 2. natura conflictului, evoluția acestuia, rezolvarea lui. GENUL LIRIC / OPERA LIRICĂ - este domeniul confesiunii, poetul se comunică pe sine; - exprimă sentmente, diferite stări sufletești, afective, emoții, impresii etc.;(ex.: bucurie, durere, regret, nostalgie, melancolie, tristețe, etc.);prezentarea sentimentelor poetului este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general umane; starea sufletească exprimată de autor poate fi a oricărui cititor cu o anumită experiență de viață; afirmația este valabilă chiar și atunci când poetul nu vorbește
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
făcute publice; - reprezintă latura gravă a vieții sufletești; - este o poezie de instinct vital;sunt caracterizate prin intensitate, sinceritate și prospețime; - trăirea sentimentului de bază (iubire, ură, dor, etc.) este totală (încât e poate vorbi de o jale totală, o tristețe totală etc.);dau glas celor mai profunde sentimente : dragoste, ură, speranță, etc.; - dovedesc cunoașterea sufletului omenesc, a psihologiei; -demostrează că sufletul românului nu este superficial, nu este lipsit de trăiri și înțelegeri;doinele cântă sau (de) plâng anumte întâmplări obișnuite
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și frumusețea naturii; 3. armonia versificației (precizia cadeței, diversitatea, bogăția rimei, etc.). PASTELUL - pastelul este specie a genului liric;descrierea unui peisaj ca pretext pentru a-și exprima discret propriile sentimente; - accentul se pune pe sentimentele de bucurie sau de tristețe ale autorului; - presupune o anumită tehnică picturală a limbajului, aplicabilă atât în zugrăvirea naturii, cât și a oamenilor; - predomină elementele lirice, dublate de descriere;pastelul nu este o simplă consemnare lexicală de impresii sau peisaje; este rezultatul supradimensionării de laborator
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
năvalnice; ea dă sugestii de împrospătare răcoroasă, dar și de fecunditate adâncă, clocotitoare; - alteori peisajul este gol(it) pentru a fi în concordanță cu starea sufleteasă a poetului; atunci predomină culorile sumbre, muzica apăsătoare etc.; adică toată recuzita verbală a tristeții; - la o asemenea configurație se mai ajunge și pe calea stilului, îndeosebi prin eliptism sintactic; mai exact, prin izolarea cuvintelor cu un conținut mai mare de intensitate, cuvinte care nu semai asociează formal în fraza respectivă; - timpul și spațiul alcătuiesc
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
prin care să se facă evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este datoare să-l înfățișeze în realitatea deplină a Persoanei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor sale spirituale, luteranismul rămâne "prețul unui păcat specific al Apusului, la care privim cu tristețea cu care se privesc toate rupturile, mai ales când îi suportăm prețul petecelor". Analiza lucidă și profundă a lui Mircea Vulcănescu cu privire la raportul dintre luteranism și catolicism reprezintă o secvență importantă a demersului elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a celei criterioniste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Însă autoritatea părintească se surpă iute; societatea vrea să trateze cît mai degrabă și mai direct cu indivizii liberi, și-i smulge tot mai devreme de la cămin. Publicitatea ocupațiilor, ca și a petrecerilor se face tot mai largă; și o tristețe nouă s-a născut: tristețea sufocantă în jurul mesei, sub lampa familială. Tinerii sînt irevocabil convinși de inferioritatea părinților. Pater familias moțăie resignat în fotoliu: fiindcă nu mai inspiră frică, el, pe toată linia, n-are dreptate. Nerăbdarea de a nu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iute; societatea vrea să trateze cît mai degrabă și mai direct cu indivizii liberi, și-i smulge tot mai devreme de la cămin. Publicitatea ocupațiilor, ca și a petrecerilor se face tot mai largă; și o tristețe nouă s-a născut: tristețea sufocantă în jurul mesei, sub lampa familială. Tinerii sînt irevocabil convinși de inferioritatea părinților. Pater familias moțăie resignat în fotoliu: fiindcă nu mai inspiră frică, el, pe toată linia, n-are dreptate. Nerăbdarea de a nu-l mai vedea sau de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini ale volumului, peste 240 sînt dedicate receptării lui Eminescu de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană. Nu sînt
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trunchiuri noi vlăstare, rămînînd un poet al coexistenței între noua și vechea lirică. La Vasile Cîrlova tînguirea, lamentația sînt notele dominante ale poeziei sale, scufundată în marea vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila) supusă unei legi aspre: soarta" (E.S.). Ca semn distinctiv
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
La Vasile Cîrlova tînguirea, lamentația sînt notele dominante ale poeziei sale, scufundată în marea vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila) supusă unei legi aspre: soarta" (E.S.). Ca semn distinctiv este o remarcabilă euforie a dulcelui, preluată în alt registru și la altă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca rezultat subiectiv starea de angoasă, (urîtul). Prezența angoasei în cultura română arată că ipostazele umanitatății (les humanites) sînt în impas. Dacă franceza are dezgustul (nausee, angoise), germana are frica, neliniștea (angst), portugheza are răul (saudade), româna are urîtul - dezgust, tristețe, amărăciune" (citat al autoarei dintr-o comunicare susținută de Octavian Buhociu la Centrul român pentru cercetări de la Sorbona). Urîtul este o temă revelată și de folclorul românesc exact ilustrat de exegetă. Tot la Plumb apelează pentru a ilustra angoasa românească
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al tîrgului din provincia moldavă atît de bine redat de Sadoveanu în romanele sale citadine. Cîteva remarci legate de Moldova sînt de mare luare aminte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]