11,806 matches
-
vorbitoare Majoritatea animalelor ce se găsesc în lumea noastră se pot găsi și în Narnia. Există deasemenea multe variante vorbitoare ale acestor animale. Când Aslan a respirat lângă prima pereche de animale, unele nu au primit doar gândire și darul vorbirii dar și-au schimbat și mărimea. Animale mai mici au devenit mai mari decât rudele lor negrăitoare și animalele mai mari au devenit relativ mici. Animalele vorbitoare se pot împărți în mai multe categorii: Zburătoare, Mamifere și reptile. Nu sunt
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
Afazia este o tulburare a vorbirii care afectează exprimarea sau înțelegerea limbajului vorbit sau scris în absența oricărei modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator, rezultând în urma unor leziuni dobândite ale creierului. Elementul fundamental al unei afazii îl constituie tulburarea codificării lingvistice și nu
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
este denumită "afaziologie". Limbajul este un mijloc de cunoaștere și de comunicare între oameni, tulburarea sa reprezintă o întrerupere a contactului cu ambianța, cu atât mai marcată în cazul când coexistă cu alte perturbări ale activității simbolice cognitive corelate cu vorbirea, cum ar fi gnozia, praxia, memoria, schema corporală. Manifestările clinice ale afaziei, privind natura și intensitatea tulburărilor, diferă în funcție de anumiți factori biologici, cum ar fi etiologia, vârsta, preferința manuală, sau sociali, respectiv gradul de școlarizare, caracteristicile inerente ale limbii vorbite
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
privind natura și intensitatea tulburărilor, diferă în funcție de anumiți factori biologici, cum ar fi etiologia, vârsta, preferința manuală, sau sociali, respectiv gradul de școlarizare, caracteristicile inerente ale limbii vorbite etc. Cea mai mare parte a persoanelor afazice nu pierd complet uzul vorbirii, unii pacienți nu au decât o ușoară nesiguranță în găsirea cuvântului adecvat, pe când alții - dimpotrivă - pierd în totalitate facultatea de a se exprima prin limbajul verbal, de a înțelege ceea ce li se vorbește, de a citi sau de a scrie
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
de a se exprima prin limbajul verbal, de a înțelege ceea ce li se vorbește, de a citi sau de a scrie, în timp ce alte funcții cognitive, cum ar fi memoria sau orientarea, nu sunt semnificativ alterate. Specialiștii fac o deosebire între "vorbire" (sau - mai corect - "elocuțiune") și "limbaj" (engl.: "speech and language"; fr.: "parole et langage"; ger.: "Sprechen und Sprache"): dacă un pacient are dificultăți în articularea sau pronunțarea cuvântului, se spune că are tulburări de elocuțiune, în cazul când are greutăți
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
cele mai multe ori tulburările de limbaj se asociază cu dificultăți de elocuțiune. Mai multe forme ale limbajului pot fi interesate: conversația, cititul, scrisul etc. Afazia este o tulburare a limbajului "dobândită", adică survine la un individ care până atunci avea o vorbire normală, în acest fel se deosebește de tulburările ce apar în cursul dezvoltării unui copil, cum ar fi gângăveala sau legastenia (incapacitatea sau dificultatea de a citi). Utilizat de Platon (gr.: "αφασια" = lipsa vorbirii) pentru a caracteriza starea unei persoane
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
individ care până atunci avea o vorbire normală, în acest fel se deosebește de tulburările ce apar în cursul dezvoltării unui copil, cum ar fi gângăveala sau legastenia (incapacitatea sau dificultatea de a citi). Utilizat de Platon (gr.: "αφασια" = lipsa vorbirii) pentru a caracteriza starea unei persoane care, înmărmurită în fața unui argument definitiv, "și-a pierdut glasul", termenul de "afazie" în înțelesul actual a fost introdus în literatura medicală în 1865 de Armand Trousseau, înlocuind termeni mai vechi ca ' „alalie"" (Jacques
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
de Armand Trousseau, înlocuind termeni mai vechi ca ' „alalie"" (Jacques Lordat, 1842) sau ' „afemie"" (Paul Broca, 1861). Primele concepții cu privire la funcțiile cerebrale ale limbajului se datoresc lui Franz Gall (1810), întemeietorul frenologiei, și lui Jean-Baptiste Bouillaud (1825). Gall localiza funcția vorbirii în zonele din creier situate înapoia orbitei, în timp ce Bouillaud, în urma unor observații anatomo-clinice, situa un "organ legislator al vorbirii" în lobii anteriori ai creierului. G. Dax (1836) constată pentru prima dată o legătură între funcția limbajului și jumătatea stângă a
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
cu privire la funcțiile cerebrale ale limbajului se datoresc lui Franz Gall (1810), întemeietorul frenologiei, și lui Jean-Baptiste Bouillaud (1825). Gall localiza funcția vorbirii în zonele din creier situate înapoia orbitei, în timp ce Bouillaud, în urma unor observații anatomo-clinice, situa un "organ legislator al vorbirii" în lobii anteriori ai creierului. G. Dax (1836) constată pentru prima dată o legătură între funcția limbajului și jumătatea stângă a creierului, observația lui rămâne însă necunoscută publicului medical și este publicată de fiul său, M. Dax, abia în anul
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
constată o leziune circumscrisă la "piciorul celei de a treia circonvoluțiuni frontale" în emisfera cerebrală stângă, unde localizează "centrul" limbajului articulat. Ulterior relatează o serie de cazuri asemănătoare. Carl Wernicke descrie în anul 1874 o altă formă de tulburare a vorbirii, care - spre deosebire de cazurile lui Broca - se caracteriza prin tulburarea înțelegeri limbajului, în timp ce vorbirea proprie era posibilă, însă plină de greșeli. El denumește această formă ' „afazie sensorială"", apărută în urma unei leziuni în zona "primei circonvoluțiuni temporale", rezervând pentru cazurile descrise de
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
emisfera cerebrală stângă, unde localizează "centrul" limbajului articulat. Ulterior relatează o serie de cazuri asemănătoare. Carl Wernicke descrie în anul 1874 o altă formă de tulburare a vorbirii, care - spre deosebire de cazurile lui Broca - se caracteriza prin tulburarea înțelegeri limbajului, în timp ce vorbirea proprie era posibilă, însă plină de greșeli. El denumește această formă ' „afazie sensorială"", apărută în urma unei leziuni în zona "primei circonvoluțiuni temporale", rezervând pentru cazurile descrise de Broca termenul de ' „afazie motorie"". Cercetările de mai târziu s-au concentrat asupra
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
în cazul unei preferințe manuale drepte (la "dreptaci"), emisfera cerebrală stângă este "dominantă" în majoritatea covârșitoare a cazurilor, ceea ce înseamnă că în urma unor leziuni în anumite regiuni de partea stângă a creierului apar tulburări de tip afazic. Dominanța emisferică pentru vorbire în funcție de preferința manuală nu trebuie însă considerată în mod rigid și absolut, există excepții (la "stângaci" lucrurile sunt ceva mai complicate), iar posibilitatea recuperării unor activități compromise demonstrează existența unei "plasticități funcționale" în structura creierului, cu atât mai evidentă, cu
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
din "gyrus supramarginalis" și "gyrus angularis", cu un rol deosebit în funcția limbajului scris. W. Penfield și L. Roberts au descris în 1959 „aria motorie suplimentară”, situată pe fața internă a unei emisfere cerebrale, importantă pentru declanșarea actului motor al vorbirii. Diversele tipuri de afazie rezultă din localizările leziunilor în anumite regiuni din creier. Cele patru forme clasice, bazate pe observații anatomo-clinice, admise de majoritatea specialiștilor, afectează mai mult de jumătate din pacienții suferinzi de afazie. În literatura de specialitate americană
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
Boston (""Boston Neoclassical Model""), cu valoare practică, având drept criteriu caracterul debitului verbal: fluent (curgător) sau redus. La aceste două tipuri fundamentale se adaugă grupul afaziilor pure. Diagnosticul unei afazii se stabilește în urma examenului limbajului vorbit și scris, care cuprinde: vorbirea spontană, vorbirea repetată, denumirea obiectelor și situațiilor, înțelegerea cuvintelor și frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, completat de un examen neurologic amănunțit și de diverse metode de investigație neuroradiologice. Ca prim examen orientativ, s-a verificat utilitatea testului Token ("Token-Test
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
Neoclassical Model""), cu valoare practică, având drept criteriu caracterul debitului verbal: fluent (curgător) sau redus. La aceste două tipuri fundamentale se adaugă grupul afaziilor pure. Diagnosticul unei afazii se stabilește în urma examenului limbajului vorbit și scris, care cuprinde: vorbirea spontană, vorbirea repetată, denumirea obiectelor și situațiilor, înțelegerea cuvintelor și frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, completat de un examen neurologic amănunțit și de diverse metode de investigație neuroradiologice. Ca prim examen orientativ, s-a verificat utilitatea testului Token ("Token-Test"), care servește
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
înțelegerea cuvintelor și frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, completat de un examen neurologic amănunțit și de diverse metode de investigație neuroradiologice. Ca prim examen orientativ, s-a verificat utilitatea testului Token ("Token-Test"), care servește la diferențierea între tulburările de vorbire afazice și cele de altă natură, dar nu dă nicio indicație asupra tipului de afazie. Pentru aceasta s-au propus mai multe "baterii" de teste verbale și non-verbale, care reflectă concepțiile autorilor respectivi asupra afaziei. Mai cunoscute sunt: În America
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
1975). În România, Kreindler și Fradis (1970) au propus un program de examinare a pacienților cu afazie, bazat pe concepția lor pavlovistă asupra limbajului. Orice leziune a creierului care interesează zonele limbjului și legăturile dintre ele poate provoca tulburări ale vorbirii de tip afazic cu caracter permanent. Cauzele cele mai frecvente sunt: Tulburări afazice cu caracter paroxistic pot fi singura manifestare a unei crize de epilepsie. Dacă nu este vorba de o afecțiune progresivă (tumoră, boală degenerativă), tulburările afazice se pot
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
vascular cerebral), în funcție de gravitatea și extinderea leziunii. Această recuperare funcțională, de cele mai multe ori incompletă, este datorită capacității creierului de a crea noi conexiuni interneuronale, ceea ce se numește plasticitate cerebrală. Acest proces poate fi facilitat printr-un tratament de reeducare a vorbirii, cu scopul realizării unei capacități de comunicare apropiată de cea normală. Condiții obligatorii pentru obținerea unor rezultate pozitive sunt absența unor tulburări demențiale și motivarea pacientului. Tratamentul este de cele mai multe ori individual, uneori se asociază și o terapie de grup
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
din jargonul chitarei face parte termenul slide, având același înțeles cu glissando. Există însă și alți termeni care fac trimitere la variate tehnici de obținere de glissandi. Originea efectului este probabil populară, această ipoteză fiind susținută de faptul că însăși vorbirea implică un glissando permanent între înălțimile produse. Se presupune că muzica vocală la începuturi folosea intens acest efect. El a căpătat un rol expresiv atunci când ponderea utilizării sale a scăzut simțitor (a fost înlocuit de saltul între înălțimi), fiind ales
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
cu fațete asemănătoare cristalului, prin care se dă o formă estetică și se accentuează, luciul și efectul de reflectare a luminii. Cel mai reprezentativ exemplu fiind șlefuirea diamantului cu fațete multiple de tipul briliantului. Pietrele prețioase șlefuite sunt numite în vorbirea curentă „giuvaeruri”. Pe lângă proprietățile folosite pentru clasificare, care au fost deja amintite, ca transparență, puritate și culoare, mai există unele criterii care se iau în considerare ca: Simbolistică și credințe populare
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
Aristotel. Asumpția fundamentală a teoriei este că propozițiile sunt compuse din doi termeni - de aici numele "teoria celor doi termeni" sau "logica termenilor" - și că, în consecință, procesul de raționare este compus din propoziții. <li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva, dar care, în mod izolat, nu poate evaluat, în mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
Oratoria (în , „vorbire”) este arta de a ține un discurs. Prima parte a unui discurs, care urmărește câștigarea atenției și bunăvoința auditorului. Face apel la sensibilitatea și bunăvoința ascultătorilor. Constă în formularea temei discursului în termeni scurți, preciși și clari. Poate căpăta și
Oratorie () [Corola-website/Science/303042_a_304371]
-
la cei care au imigrat în Maramureș mai târziu, din localitățile Gmunden, Bad Ischl, Bad Goisern și Ebensee, localități din Austria Superioară. Locuitorii, stabiliți pe Valea Vasarului (în ), pe râul Vaser, vorbesc un dialect deosebit de dialectul săsesc, puternic influențat de vorbirea din Austria Superioară. În anul 1940, în urma tratativelor ruso-germane, a fost decisă repatrierea germanilor din Bucovina. Astfel, de exemplu, între 14-18 noiembrie 1940, țipțerii din Fundu Moldovei au fost înmatriculați în "Listele de repatriere conform tratativelor cu guvernul regal român
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
termen general); este des întâlnită prescurtarea "poly". "ul" este un neologism și un cuvânt hibrid: "poly" provine din limba greacă și înseamnă "mai mulți/multe, multiplu", iar "amor" provine din limba latină și înseamnă "iubire". Cuvântul a fost adus în vorbirea curentă în mod independent de mai multe persoane, printre care Morning Glory Zell-Ravenheart, al cărei articol intitulat "A Bouquet of Lovers" ("Un buchet de iubiți") (1990) a încurajat răspândirea termenului, și Jennifer Wesp, care a creat newsgroup-ul Usenet alt.polyamory
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
cu personalitate juridică, pentru organizarea, conducerea și îndrumarea activităților avocațiale din România (art. 19). Conducerea generală a avocaturii rămâne exercitată de Ministerul Justiției (art. 25). Decretul-Lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea și exercitarea avocaturii în România face vorbire de Uniunea Avocaților din România, compusă din toți avocații înscriși în barouri (art. 3 alin. 2), cu personalitate juridică (art. 3 alin. 5). Se observă că, pentru prima dată, structura centrală a ordinului profesional al avocaților nu mai este compusă
Uniunea Națională a Barourilor din România () [Corola-website/Science/302223_a_303552]