11,723 matches
-
Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că de pe acolo i se trage suferința bolii. E copleșit de dureri, care s-au înmulțit peste măsură și sunt greu de suportat. Se stinge și el. Durerile sunt neînchipuit de mari în întreaga familie și în rândul celor mai apropiate rude. Se face totul să fie înmormântați odată, în aceeași groapă, Costache să fie alături de Dumitru, de cel pe care l-a dorit mai învățat, dar greșelile mari nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de născocirile drăcești ale războaielor. Misterul a fost lămurit de prietenii lui Dumitru, care i-au purtat cosciugul pe umeri, feciorii lui Ilie Ciobanu și cei ai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în partea de sud a școlii monumentale. Tata mă dă în grija unui pedagog lăsându-mi și ceva bani pentru cărțile și rechizitele școlare ce-mi trebuiau, apoi pleacă spre treburile lui, zorit să ajungă până în seară acasă. Își poate închipui cineva starea sufletească în care mă aflam eu atunci? Eu, cel care nu părăsisem vatra satului decât pentru o zi când vedeam iarmarocul de la Bârlad din august, sunt pus acum în situația de a mă afla și a rămâne într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
premianți, însoțitori și oficialități am plecat cu un tren special purtând însemnele Tinerimii Române. Timp de două săptămâni ne-am plimbat prin Transilvania, Banat și Crișana, zăbovind cu folos la ruinele Sarmizegetuzei, fosta capitală a marelui Decebal. Își poate cineva închipui câtă bucurie am adunat în inima mea de tânăr cu ochii larg deschiși spre viitor? Nu-mi venea să cred că eram eroul acelor extraordinare întâmplări! Se adeveriseră spusele ghicitoarei din Bârlad, această reușită fiind încoronarea tuturor eforturilor mele din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea de școlar. Nu mi-aș fi putut închipui că, tocmai eu, școlarul necăjit și amărât din clasa I, cu dor nesecat de ai mei și casa părintească, să ajung, la sfârșitul ultimului an de studiu, să fiu purtat triumfal în fața tuturor elevilor școlii! Dintre foștii mei conșcolari, tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea prietenească, discuțiile avute ulterior îl fac pe colegul respectiv să aibă mustrări de conștiință față de mine, încât în ultima instanță, într-o noapte cu lună plină, din februarie, îmi spune toată povestea și se mira de purtarea mea prietenoasă, închipuindu-și că nu eram la curent cu lupta dusă de el pentru acel premiu. Mirarea lui a fost și mai mare când i-am spus că am știut totul, încă de la început că n-am dat curs unor întâmplări școlărești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din birou!... Tăcere generală și priviri care-mi aprobau atitudinea! Secretarul, vădit încurcat de intervenția mea, nu știe ce să mai zică și atunci trag eu concluzia: „Dacă din cele relatate de mine, tovarășul a înțeles ce a-nțeles, îmi închipui că, în activitatea de comandant ce a avut-o până la pensionare, cam ce hotărâri a luat...” Mă așez pe locul meu, toți cei prezenți mă aprobă tacit - nu se putea bate din palme - secretarul trece la ordinea de zi, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de timp. Aici am văzut cât de mult au grijă francezii de natura frumoasă și darnică în care trăiesc. La căderea serii trecem lin și poposim la Nisa, la un hotel pe țărmul Mediteranei. Niciodată nu mi-am putut măcar închipui că voi ajunge aici! Am fost și am rămas modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apei, pe locurile rămase dezgolite de valuri, oamenii locului adunau veseli și în grabă scoicile și unii pești amețiți de valuri. Am văzut un mod ușor de a se procura hrană de calitate. Știam despre flux și reflux, mi-l închipuiam, dar acum, pentru prima dată, vedeam pe viu acest fenomen, așa cum tot pe viu, pe concret, pipăisem cazematele din apropiere. Apoi pornim la drum întins, spre Paris. Ce norocos am mai fost la această plimbare! Era seară târziu și priveam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din ascunzătoare. Reacția isterică provocată de șocul emo- țional conduc la declanșarea unei hepatite, în termeni populari „gălbinare”, dacă ar fi să-l credităm pe povestitor, deși adesea diagnosticul pus de medicina populară este fantezist, de unde și seria de bolnavi închipuiți la Caragiale, bolnavi „moșteniți” din comedia clasică. Oricum, „simpto- mele” fac proba poltroneriei lui Mișu : „și după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-acolo cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ce lume o fi aici? Ce lume... Ce frumos este. Și ce albastru totul! și ușor... Printre marea de nori se mai deschide câte-un ochi de pământ în jos, cu brazi și iarbă, cu nea și puncte ce-mi închipui a fi case unde acum cineva vorbește, râde, muncește sau plânge, sau speră... În nici un caz nu se gândește că nu are carne sau că leușteanul s-a scumpit pentru că a crescut prețul dolarului. O minune. Râuri de zăpadă ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
situație similară. Am ajuns în Piața Cataluniei, am ocolit El Corte Ingles - marele magazin - și am urcat pe o stradă paralelă cu La Rambla, pustie, cu magazinele închise și felinare frumoase, pe care, dacă ai puțină imaginație ți le poți închipui luminând seara, aceeași stradă populată și gălăgioasă. Ne-am rătăcit puțin, dar a te rătăci în Barcelona, mai ales în aceasta zonă, nu poate constitui decât o mare bucurie. Te rătăcești de drag, descoperind noi și noi unghiuri, străduțe înguste
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al doilea tablou. Acum, când a venit pentru audiții, în urmă cu o lună, mi-a spus: „Spune-i lui Liviu că mai vreau un tablou”. Nu i-am spus lui Liviu pentru că dărnicia noastră este altfel decât și-o închipuie acest om. Hausvater nu mă vrea în distribuțiile lui decât pentru premiul final, pe care de această dată nu-l va mai primi, pentru că l-a cerut. Nu pentru că a făcut risipă distribuind pe cutare sau cutare în roluri pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rubrica "Mica Publicitate" un anunț al circului Globus: "Vindem urs bătrân, preț 500 lei. Cei interesați se pot adresa la telefonul...". Am pus mâna pe telefon, am sunat, mi-a răspuns un "tovarăș" care m-a întrebat ce doresc. Îmi închipui că atunci când a auzit "suntem de la Ministerul Afacerilor Externe, am dori să cumpărăm ursul", omul probabil că a căzut sub birou! Când și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei"! Feliz Navidad! Crăciun fericit?! Pentru un român Crăciunul înseamnă de obicei ninsoare, zăpadă, un pic de geruleț să scârțâie tălpile, pomul împodobit (brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe masă doar în vis. Deci un Crăciun la tropice se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că sunt "pe drumul cel bun": "Excelență, Cu multă emoție și bucurie am primit "România '93", Buletinul informativ al Consulatului General, pe care l-am citit într-un suflet, cu lacrimi și gânduri dureroase, căci niciodată nu mi-aș fi închipuit să trăiesc departe de țara mea draga... Țin buletinul Excelenței Sale ca cel mai drag talisman. Mii de mulțumiri, Maria Fekete, Sao Paulo." "Domnule Consul General, vă mulțumesc din suflet pentru Buletinul informativ care mă ajută să vorbesc din nou românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Brazilienii definesc hâtru o atare scenă prin "confusao geral" o confuzie generală! Era ceva uluitor, fantastic, frumos și emoționant totodată să vezi atâtea zeci de mii de oameni de toate vârstele și culorile, cântând, râzând, bucurându-se pentru orașul lor. Închipuiți-vă o comunitate de 300000 de oameni care a răspuns "prezent" la apelul șefului lor administrativ, nu siliți, nu din obligație, ci din plăcere, din spirit civic, din dorința de a apăra "onoarea urbei", care avea ca lozincă pe stemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sunt un "fan" al muzicii sud-americane și dispun de un impresionant număr de CD-uri și casete, achiziționate din Chile, Argentina, Uruguay, Brazilia, Peru, Mexic și Cuba. Când am învățat primii pași de tangou, în junețe, nu mi-am putut închipui că într-o zi voi călca pe malurile Rio de la Plata, acolo unde s-a născut tangoul și cu atât mai puțin că voi cunoaște locurile unde s-a născut "Magul", Carlos Gardel, Regele tangoului. "Promovarea culturii naționale" avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hotel din localitate, "Conrad", de 5 stele, din lanțul "Hilton", unde o "suită" ajunge la 5000 de dolari pe noapte. Cu cele 17 etaje, Cazinoul, restaurantele și piscinele sale, "Conrad" era ceva din "1001 de povești" și nu mi-am închipuit niciodată că aveam să fiu prezent cu "exponatele" mele aici. Dar cum după Decembrie '89 toate visele românilor (chiar și cele urâte) se transformă în realitate, am ajuns și la "Conrad". Primisem din țară o notă care mă informa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente" sub ficusul uriaș al grădinii restaurantului. Sambătă dimineața eram în Plaza Matriz, lângă catedrala, la Mercado de antiguedades, unde eram clienți cunoscuți și respectați. Găseai acolo tot ce nu-ți poți închipui săbii, pistoale, bijuterii vechi, ceasuri, cărți, obiecte de porțelan și cristal de Murano, discuri, decorații, timbre, monede, iar pe străduțele din jur se dansa tangou. O altă "locație" de curiozități și antichități era "Feria de Tristan Narvaja", care funcționa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stabiliseră la sfârșitul secolului al XIX-lea În Tulcea, unde au devenit antreprenori În comerțul cu cereale. Acolo s-a născut mama, care mai târziu și-a făcut studiile de Filologie la București, unde l-a cunoscut pe tata. Îmi Închipui că frumusețea ei l-a atras, dar și firea poetică, melancolică. Era În ea un amestec de caracter tipic grecesc cu o neașteptată blândețe și chiar cu o fragilitate excesivă În fața vieții. Melancolia care o cuprindea adesea, slăbind-o, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
operă. Acasă, tata asculta zilnic discuri cu Toscanini și Furtwängler. Când eram singur, Îmi puneam aceste discuri la volum maxim și, În fața oglinzii, deveneam Toscanini. Îl preferam lui Furtwängler, deși nu Îi văzusem pe nici unul, dar ascultându-i, mi-l Închipuiam pe Toscanini pasionat și cu mișcări Îndrăcite, În timp ce pe Furtwängler Îl vizualizam mai introvertit și reținut. Am optat pentru pasiune și extravaganță și, În oglindă, eu dirijam și mai bine și mai Îndrăcit ca Toscanini. O atracție „irezistibilă“ Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe alocuri o recunoșteam că ar fi engleză. Aveam doar un geamantan cu câteva lucruri, cât să-mi ajungă pentru durata de trei luni a bursei Fundației Ford. Nu știam cine mă așteaptă la ieșirea din Aeroportul Kennedy, dar Îmi Închipuiam că ori Ellen Stewart, ori un reprezentant al Fundației. Ies și Încerc să recunosc În aglomerația infernală un semn prietenos. Nimic. Mă Îndrept spre ghișeul KLM și În engleza mea aproximativă mă interesez dacă n-a Întrebat cineva de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]