12,621 matches
-
mai plecați de acasă decât el. Pur și simplu așa era el, mai nonconformist și mai direct. Și apoi, primăria noastră e săracă. N-am putut face mare lucru, a fost o înmormântare modestă dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă mai asigura că totul a fost făcut după cum cere tradiția! Sunt convins de acest lucru. Vreau numai să-mi povestești niște detalii. Șeful poliției tot nu pricepea de ce ginerele său este interesat de aceste amănunte. Era adevărat că se îngrijise de petrecerea pe ultimul drum al lui Calistrat, dar înmormântarea bătrânului nu reprezentase pentru el nimic altceva decât o operațiune de rutină. Se simțise într-un fel obligat să se ocupe de funeralii deoarece știa de legătura acestuia cu ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să le pună? Calistrat nu mai avea pe nimeni și lumea din Baia de Sus îl considera un ciudat. Stând în picioare lângă mormânt, Cristian își promise să îndrepte lucrurile. Imediat ce avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și i-l adusese în mai puțin de o săptămână. Începuse să fie cunoscut în cercul extrem de ermetic al traficanților de armament și al clienților acestora. Deoarece cunoștea regula noului venit care voia să intre pe o piață nouă, se îngrijea ca prețu rile lui să fie mai mici decât ale celorlalți furnizori. N-avea rost să se lăcomească, marfă era destulă iar clienții nu lipseau niciodată. În scurtă vreme își extinsese afacerea și dincolo de graniță. Abia atunci începuseră să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arhitectul îi prezentase planurile pe care le acceptase fără multe mofturi. Cazinoul său se voia o copie redusă a unuia din Las Vegas. Nici nu putea fi vorba de opulența americană, nu era dispus să cheltuiască prea mult dar se îngrijise să nu lipsească nici restaurantele nici spațiile de cazare. Deși generoasă, sala de jocuri nu avea nici pe departe dimensiunile pe care le văzuse peste ocean iar automatele de joc lipseau cu desăvâr șire. Știa că europenii nu se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din cameră, Ileana continua să-i vorbească: Nu numai paznicii au o datorie de dus la capăt, mai auzi el înainte de a da drumul apei de la duș, și domnițele trebuie să se îngrijească ca lucrurile să meargă așa cum trebuie. Înviorat și înfășurat într-un prosop, ieși din camera de baie ca să-și ia hainele să se îmbrace. Ileana plecase, așa încât se îmbrăcă în liniște, grăbindu-se să coboare. O întreagă armată de șoareci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doi bani pe actele contabile. Niciodată, dar niciodată, nu se împiedicase de reglementările financiare. La firmele pe care le deținea era obligat să întocmească documentele cerute de fisc și pentru asta angaja contabili care se ocupau de acest lucru. Se îngrijea însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva zile. Deși urmele rănilor dispăruseră și nici nu se putea plânge de altă suferință fizică, continua să stea în pat. Dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi negat cu vehemență dar adevărul era că îi plăcea să fie îngrijit de Ileana. Nu numai faptul că lua micul dejun în pat, pentru că la prânz și cină cobora să ia masa cu toată familia, însă apoi urmau ședințele de terapie, când domnița îl examina și își plimba mâinile tămăduitoare pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dându-și seama că nu-l va putea convinge. Nu știu cum să încep. Cu începutul! Explică-mi mai întâi care este relația ta cu zeii. Nici una. Nu există așa ceva. Și atunci, ce rol ai tu în toată povestea asta? Să mă îngrijesc ca totul să fie bine. Râzi de mine? Ce vorbă-i asta? Cum să râd de tine? Nu crezi că-i cam mult? Doar nu te-ai gândit că trebuie să veghez asupra binelui general! Nu? Eu așa credeam. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mai știa și că, deoarece bătrânul era privit cu teamă de ceilalți, nimeni nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să-i ușureze misiunea. Nimeni nu îl va deranja odată ce va ajunge acolo. Nu trebuia decât să se îngrijească să nu-l vadă cineva pe drumul până la casa bătrânului ori la întoarcere. Din acest punct de vedere însă nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el să se strecoare pe nesimțite. Se îngâna ziua cu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cale îl va lua fără îndoială, prin surprindere. Înainte de a ieși în curte, se asigură că soarele urcase sus pe cer, așa, pentru orice eventualitate. Din clipa aceea, nimănui nu-i mai era permis să întârzie afară după asfințit. Se îngrijise să dea ordine explicite în acest sens. Orice activitate la exterior se desfășura numai la lumina zilei, odată cu crepusculul, toată lumea trebuia să intre la adăpost. Nu mai voia alte victime, avea nevoie de toți oamenii săi. Pentru a-și duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le pasă. Lumea în care trăiau oamenii le era indiferentă. Ei nu făceau nimic altceva decât să contemple frumusețea din jur. Ei bine, se pare că nu era chiar așa. Probabil că atunci când mersul firii era pus în pericol, se îngrijeau să așeze din nou lucrurile pe făgașul normal. El era exemplul cel mai elocvent. Dacă vâlva era luată de acolo și dusă cine știe unde, de cei doi basarabeni, lumea pe care le plăcea lor să o contemple ar fi fost amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el la Babilon. 29. I-a schimbat hainele de temniță, și Ioiachin a mîncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieții lui. 30. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieții lui.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac și două nuci, amintindu-le să-i calce pragul și în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom Vasile, după ce femeia își revenise în simțiri, du-te acasă și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
știu eu că împărățesc azi peste Israel?" 23. Și împăratul a zis lui Șimei: Nu vei muri!" Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî. 24. Mefiboșet, fiul lui Saul, s-a coborît și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace. 25. Cînd s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: "Pentru ce n-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă." 31. Barzilai, Galaaditul, s-a coborît din Roghelim, și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă pînă dincolo de Iordan. 32. Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33. Împăratul a zis lui Barzilai: Vino cu mine, și te voi hrăni la mine în Ierusalim." 34. Dar Barzilai a răspuns împăratului: "Cîți ani voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
au însoțit de la Iordan pînă la Ierusalim. 3. David a intrat iarăși în casa lui la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase pentru paza casei, și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie; 4. Împăratul a zis lui Amasa: "Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la scris? Mâine mă trezesc că o să începi să scrii pe portativ cu cheia în cap. Asta nu, sunt total afon, zâmbesc sinistru. Cel mai greu e să mă descopăr fără ocupație dimineața, când n-am nici un motiv să mă îngrijesc de cum arăt. Îmi lăsasem un rest de concediu pentru a încerca să scriu la roman - ăsta era pretextul. Mai bine de jumătate din timp se pierdea la masa albă din bucătărie în căutarea unei idei, a unui spirit, sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea verde de-o parte și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
angajat, ne trimitea și nouă, o mie de euro. Pentru noi, care creștem păsări, animale, ne mai rămân bani, așa Încât am ajutat rudele bărbatului meu și pe câțiva oameni săraci din sat. Ginerele meu a zis ca noi să ne Îngrijim de casa noastră și să mergem din când În când la ei, În vizită, să vedem nepoatele. - Și, ați fost? am apucat eu să Întreb decât atât pentru că, pur și simplu nu mai aveam cuvinte. Mi se părea că Îmi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la Adevărul. În timp ce mama știe care-i adevărul despre Adevărul, mătușa crede orbește în acesta din urmă. Controverse sângeroase ne înveselesc diminețile. Mătușa are cancer. În faza terminală. Mama, cu un spirit al datoriei care frizează patologicul, o ajută, o îngrijește, îi plimbă nepoțica, face cumpărături pentru nora ei, care este foarte ocupată. În același timp, cu o religiozitate demnă de o cauză mai bună, o admonestează zilnic, nu tocmai creștinește... Cum poți crede ce scrie în ziarul ăla? E Scânteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a susținut ateliere de dramaturgie, iar în toamna lui 2007 a beneficiat de o rezidență în cadrul Institutului Cultural Român de la Paris (Franța). A scris note introductive pentru volume de teatru și poezie (Eikon, Biblioteca Teatrului imposibil, Cluj-Napoca, și LiterNet). A îngrijit volumele Vitamine de Vera Ion (Cartea Românească, 2006), Un tramvai numit Popescu, scenariu de Gavriil Pinte după poeziile lui Cristian Popescu, mady-baby.edu de Gianina Cărbunariu și Kamikaze de Alina Nelega (Cartea Româneasca, 2007), într-o serie de teatru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
apariția acestor minunați copii din flori - care trebuie să fi fost cu totul și cu totul magici - mereu în șoaptă, ca despre ceva reprobabil). Profesoara mătușii Anuca nu locuia aproape de școală și nici nu avea pe nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi povestise de o sută de ori cum plănuiseră ei înainte de nașterea mea să fiu băiat, să am șurubel și să mă cheme Felix. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]