11,973 matches
-
împăratul caută să le pună stavilă sau în persoană sau prin cei mai buni generali ai săi. Asan, spirit isteț și plin de izvodiri, se ferea cu băgare de seamă de orice bătălie la larg și ocolea cu îngrijire orice întîmpinare cu împăratul: dar întreprindea călcări dese, cari provocau și dovedeau că totdeauna are poftă să atace și e gata de luptă; deodată ce o întoarcea numai pe altă parte, ieșea la iveală cine știe unde, pândea pas cu pas oastea romeică, îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumnată cu Eltimeres și nepoată împăratului; apoi fratele acesteia, Mihail Paleologul, care de la Constantinopol a fost anume trimis la ea pentru acest scop. Când după asemenea pregătiri Mihail, fiul împăratului, era asupra purcesului în campanie, i s-au avizat pentru întîmpinarea potrivită a cheltuielelor și după ordinul tatălui său posesiunile detrase condamnatului despot Mihail, cari erau situate la apus, deși nu tocmai de mult timp împăratul Mihail, tatăl lui Andronic, prin jurăminte grozave asigurase aceluiași despot Mihail, care [î]i era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Macrin, Heliogabal, Alexandru și Maximin. Observ din capul locului că-n alte împărății nu era de combătut decât ambiția celor mari și desfrâul poporului, pe când împărații romani mai aveau o a treia greutate de învins: lăcomia și sălbăticia puterii armate. Întâmpinarea acestui rău e atât de grea încît a fost cauza pieirii mai multor împărați; pentru că e greu de-a mulțumi pe soldați și pe popor totodată; căci poporul vrea liniște și iubește de-aceea pe principii de natură moderați; ostașii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
același lucru. Publicitatea negativă, petițiile pentru dreptate și toate cele asemenea lor au Întotdeauna o culme de activitate și apoi trec. — Dar dacă nu trec? Parker oftă. — Dacă procurorul general ordonă o anchetă specială de stat, am să depun o Întîmpinare din partea LAPD Împotriva lui și Îl voi contracara cu o anchetă de-a noastră. Strategia de care-ți zic se bucură de toată susținerea al lui Ellis Loew. Dar, oricum, poveseta o să se uite. Ed spuse: Nu sînt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dudley rîse. — Văd că viziunea ta conține niște conflicte inerente. Eu Însumi am sentimente contradictorii, mai ales că o păsărică din Sacramento m-a informat că procurorul general va exercita presiuni pentru redeschiderea cazului. Ellis Loew a pregătit deja o Întîmpinare În cazul În care situația devine riscantă, așa că trebuie să constat cu regret că Nite Owl este din nou o mîță aruncată În ograda noastră. Lupte politice, flăcău. Democrații cu vederi de stînga au luat În brațe tema negroteilor acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
serioase. Ceilalți participanți intrară și ei În sală: Parker, Dudley Smith, Ellis Loew. Înclinări din cap, plasare rapidă În jurul mesei. Parker luă cuvîntul: — Redeschidem cazul. Biroul Procurorului General vrea să ne sufle ancheta, dar Ellis a depus un ordin de Întîmpinare Împotriva lor, ceea ce ar trebui să ne dea un răgaz de două săptămîni. Avem două săptămîni ca să limpezim cazul și să ne cîștigăm demnitatea șifonată. Avem două săptămîni pînă cînd cei din Sacramento vin aici ca să ne facă de rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Inez Soto. O fotografie bine realizată În Times: Inez lîngă casa lui Ray Dieterling din Laguna, ferindu-și ochii de lumina blițurilor. Jack continuă să citească. Procurorul General al statului a făcut o declarație: Ellis Loew Îi păcălise, emițînd o Întîmpinare preliminară, dar erau interesați În continuare de caz și se vor implica atunci cînd Întîmpinarea Își va pierde valabilitatea - exceptînd cazul În care LAPD ar fi rezolvat tărășenia numită Nite Owl, spre satisfacția unui mare juriu din comitatul Los Angeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Laguna, ferindu-și ochii de lumina blițurilor. Jack continuă să citească. Procurorul General al statului a făcut o declarație: Ellis Loew Îi păcălise, emițînd o Întîmpinare preliminară, dar erau interesați În continuare de caz și se vor implica atunci cînd Întîmpinarea Își va pierde valabilitatea - exceptînd cazul În care LAPD ar fi rezolvat tărășenia numită Nite Owl, spre satisfacția unui mare juriu din comitatul Los Angeles, Într-o perioadă de timp adecvată. În replică, LAPD a emis un comunicat de presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ea este înscrisă de la bun început în însăși hotărârea mea. Hotărârea mea este avalanșa, cutremurul, atacul la drumul mare. M-am expus primejdiei cu bună știință, mi-am asumat-o, am făcut-o să se nască și mă duc în întîmpinarea ei. Făcând astfel sânt curajos. Făcând astfel îmi este totodată frică. Dar frica aceasta, care este o componentă a curajului, care s-a născut din libertatea hotărârii mele, frica aceasta pe care mi-o asum laolaltă cu efectul hotărârii mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întîmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai maladiilor de destin. Sânt egale în fața morții, și deci nesemnificative din punctul de vedere al libertății, ființele finite care nu cunosc rezonanța permanentă a limitei absolute în perimetrul vieții și care nu fac din viața proprie o strategie de întîmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre naștere și moarte nu se ridică la coerența și configurația unui destin și nici la splendoarea negativă a eșecului. Tot ce nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât posibil. De aceea împlinirea acestui destin presupune un raport de adecvare cu posibilul propriu. A nu rămâne sub posibilitățile tale - a depăși, așadar, limita care desparte ceea ce faci de ceea ce ai putea face mai bun - înseamnă a merge în întîmpinarea propriului tău destin. Ratarea apare deci prin întîrzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi ales întîmplător. El s-a pregătit îndelung să aștepte darul acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care scot cultura din condiția de minimă puritate de care spiritul are mereu nevoie pentru a se dezvolta nestingherit. Și aici se întîmplă ceva ciudat. Cu ani în urmă, când Noica a izbucnit în cultura noastră, el a venit în întîmpinarea nevoilor noastre de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt locul acela, pe care îl văzusem abia în urmă cu cinci ani pentru prima oară, îmi era îndelung cunoscut sau că, atunci când răsfoiam fără sens cartea despre Mitropolit, îmi pregăteam o treaptă esențială, pe care urma să pășesc în întîmpinarea propriului meu viitor. Toate aceste senzații, pe care încerc să le deslușesc acum, se stârnesc cu fiecare trecere a mea prin fața cimitirului din Rășinari și țin loc, în nevăzutul lor, de hotarul care trebuie oricum să despartă "tărîmul Păltiniș" de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
onorat și solicitat l-a înțeles drept binele de a-și putea vedea în liniște de treabă. Există însă și o întemeiere obiectivă a fericirii, când acordul despre care vorbeam este real, când întîmplările vieții cuiva vin de la sine în întîmpinarea sensului instituit și a scopului urmărit. Noica a cunoscut fericirea și în acest al doilea sens al ei, singurul adevărat și real, de fapt: în ultima parte a vieții, istoria a trecut de partea lui, l-a ajutat și favorizat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai adevărată Însă pentru generația care făcea primii pași pe scena publică a culturii către anii 1968-1970, Noica a însemnat și înseamnă altceva. Când, după douăzeci de ani de tăcere, Noica a reapărut în cultura română, el a venit în întîmpinarea unor nevoi de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se înțeleagă că afecțiunea mea stă la pândă, dar că nu se poate manifesta decât cu temei și în momente privilegiate. Intuiam, oricum, că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobândesc un chip: un scurt speech de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct, o explicație "ca între bărbați" era o pură utopie. Eram perfect conștient că, la cei 9 ani ai lui, trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu-mă pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca să-i pot "cumpăra" astfel, eliberîndu-mă de cea mai tenace angoasă a vieții mele, iubirea râvnită de atâta amar de vreme. Bineînțeles că lucrurile nu s-au petrecut așa. În nici o iubire partenerii nu își ajută propria lor ieșire în întîmpinare. Ceea ce se livrează în cele din urmă este chiar ființa celor care intră în joc și pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare, orice iubire începe sub semnul pândei și al circumspecției. Cu cât mai mare este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rănit de moarte, zace întins pe scenă și cântă o arie. Adevărul e că zăcem și cântăm ani în șir." Toată esența operei lui Cioran este prinsă aici. "Vorbiți de o viață despre sinucidere și totuși sînteți în viață." Această "întîmpinare" Cioran a auzit-o de zeci și sute de ori de-a lungul vieții sale. În zadar a explicat că sinuciderea și posibilitatea ei sânt recursuri la îndemînă, concepte operaționale ale supraviețuirii. Cel care face elogiul sinuciderii trebuie, după logica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că nu avea lecții de făcut și o rupse la fugă după Julius, care se juca În grădină cu Vilma. Bietul de el nu putuse Închide ochii toată noaptea. O așteptase Întreaga după-amiază și de cum o văzu apărînd alergă În Întîmpinarea ei. Cinthia Îl luă de mînă și el o urmă ca de obicei În acele zile. Vilma venea În urma lor. Cinthia Îl duse pînă În dormitor și Îi ceru s-o aștepte afară pînă-și schimba uniforma. Ieși Îmbrăcată frumos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
biografiile lor Îl ceruseră cu trecerea anilor. Se Îmbrățișau și se băteau zdravăn cu palmele pe spate, pe măsură ce soseau. Luis Martin Romero strigă: „Nu te-am mai văzut de-un veac!“, zărindu-l pe Juan Lucas și-i ieși În Întâmpinare deschizîndu-și larg brațele pentru o Îmbrățișare frățească și bărbătească. Pe urmă o sărută pe obraz pe Susan și-i spuse că așa rotofei și urît cum era tot nu-și pierdea speranța de a fi iubit de ea. Susan, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tac-táctac-tac-tún tun tun, Gloria Symphony căzu moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta să o vadă. Atmosfera ciudată care era pe cale să se creeze a fost domolită de sosirea lui Karen, sora mai mare a lui Jack, cu soțul și cu cei trei copii ai ei. Nici nu s-au terminat bine întâmpinările lor zgomotoase, că a venit și sora mai mică a lui Jack, Jenny, de asemenea cu copii și soț după ea. Haide, noi plecăm, spuse Jack calm, când văzu că Mai era copleșită. Lulu și Geoffrey se uitară cum mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Gândurile fără răspuns i s-au învârtit în minte pe tot parcursul drumului către Mao. Marcus a ajuns, după ce a întârziat doar zece minute. Înalt, corp frumos, dar... oh, nu! Cum a putut Ashling? Lisa a afișat un zâmbet de întâmpinare, dar nu reuși să etaleze acel farmec de care făcea exces de obicei. —Mâncăm, da? spuse Marcus aproape agresiv, în timp ce se arunca pe scaunul din fața ei. Adică, ceea ce vreau să spun este că ar trebui să ne bucurăm de masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]