11,092 matches
-
ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de auz colorat. Poate că „auz“ nu este cuvântul foarte potrivit, de vreme ce senzația de culoare pare a fi produsă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cărei scurtă ședere la noi, În Wiesbaden, a luat sfârșit În ziua când fratele meu și cu mine - În vârstă de patru și respectiv cinci ani - am reușit să scăpăm de vigilența ei nervoasă, Îmbarcându-ne pe un vas cu aburi care ne-a dus destul de departe pe Rin, Înainte de a fi prinși. A mai fost Miss Robinson, cea cu nasul trandafiriu. Apoi, din nou Miss Clayton. A mai fost o persoană Îngrozitoare care-mi citea Puternicul atom de Marie Corelli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor lilieci tot mai Întunecați. Și dintr-odată apărea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
specialiștii partidului în normarea necesităților umane, iar munca devenea o necesitate vitală precum cafeaua de dimineață sau, pentru nebăutorii de cafea, precum hrana. Pe scurt, te trezeai și, buimac încă, te aruncai în brațele muncii cu aceeași voluptate ca în aburii cafelei, inclusiv dacă erai picamerist. Bunurile urmau să curgă dintr-un corn nesecat al abundenței, căci societatea comunistă avea să aibă resurse inepuizabile. Imaginați-vă, tineri cititori, că erați educați de mici copii că acesta este mersul „implacabil” al istoriei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Apoi a devenit un comunism naționalist (după 1971). Criteriile epurării și „trădării” s-au schimbat, dușmanii și ei, exact după „pohta ce-a pohtit” dictatorul. „Românitatea”, „ființa națională”, fidelitatea necondiționată față de stat au fost scoase iarăși de la naftalină. Odată cu aceasta, aburii asimilării au cuprins iarăși educația, presa, instituțiile, practicile sociale. Voi da un singur exemplu: în plină aplicare a decretului antiavort (Decretul nr. 770 din 1966), medicii aveau recomandarea politică să nu îl aplice femeilor rome, dimpotrivă, să le încurajeze să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pot ține în frâu dezamăgirea în privința direcției în care liderii noștri ne-au adus în acești ultimi șapte ani. Se spune că, în ultimii ani de viață ai săi, Mark Twain a scris cu penița muiată în iad; am observat abur ieșind din tastatura laptop-ului meu. Fiindcă am pregătire de diplomat, cuvintele mele sunt de obicei rezervate; fiindcă prin natură sunt directă, ocazional mânia mea față de interpretarea greșită, din partea administrației Bush, a rolului și intereselor Americii va pârjoli totul în
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
pe un ciocan")5. Așadar, în încercarea de a vă adapta celor care își urmăresc propriile interese, nu neglijați calitățile mai înălțătoare ale membrilor Congresului. Este adevărat că unii membri nu s-ar putea înălța nici cu un excavator cu aburi, dar cei mai mulți sunt perseverenți, bine intenționați și nerăbdători să facă ce este mai bine pentru țară în special dacă li se cere în mod direct și dacă sunt flatați cu nerușinare de către președinte. În plus, în fiecare generație există o
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe umeri pletele-mi curg râu și mama vine să mă ajute să le spăl, vrea să pună oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
m-am mai înălțat și eu copăcel, a început să se simtă Fratele cel Mare și stă cu ochii pe mine ca pe butelie. Ajungem în dreptul lui Y4, e deja un fel de lumină cenușie și un ger de facem aburi la gură când râdem. Nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii: în fața alimentarei Pescărușul zac înșirate pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și așteaptă să se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]