11,999 matches
-
Autriche, gémissante sous le joug des Russes, et ayant conséquemment le plus grand intérêt de seconder leș efforts des Ottomans et de tous leș ennemis de la nation qui l'opprime" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). 63 Loc. cît. important "aliat natural" al otomanilor era, după părerea să, Franța, si nu numai din motive politice, ci și economice 64. Un loc cu totul specific în categoria "aliaților naturali" ai Imperiului Otoman îl deținea, însă, potrivit opiniei sale, Danemarca. Și aceasta, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nation qui l'opprime" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). 63 Loc. cît. important "aliat natural" al otomanilor era, după părerea să, Franța, si nu numai din motive politice, ci și economice 64. Un loc cu totul specific în categoria "aliaților naturali" ai Imperiului Otoman îl deținea, însă, potrivit opiniei sale, Danemarca. Și aceasta, datorită faptului că "voisin de la Suede, mais qui inquièté lui même par șes voisins leș Russes et leș Anglais, se voit obligé de se tenir à la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
alianțe naturale", precum și avantajelor oferite de astfel de alianțe, ceea ce poate fi apreciat că o contribuție la dezvoltarea teoriei relațiilor internaționale 67. Cum, în împrejurările de atunci, Imperiul Otoman era confruntat cu "dușmani naturali", anume Rusia și Austria, rezultă că "aliații" săi "naturali" erau Suedia, Franța și Prusia, "Puissances principales avec lesquelles le Divan a interet de se lier le plus solidement possible" (s. Ven.C.)68. În sfârșit, Mouradgea d'Ohsson insistă asupra faptului că, pentru că o astfel de alianță
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
declanșat și s-au dezvoltat contradicțiile perene de interese dintre Imperiul Otoman și Rusia, încă din ultimul sfert al secolului al XV-lea, cănd cuceritorul Constantinopolului, Mehmed al II-lea, a reclamat suzeranitatea asupra tătarilor crimeeni, al cărui han era aliat al cneazului Moscovei. Ca urmare, negustorii ruși din Kaffa și Azov au intrat în contact direct cu autoritățile turcești. Numeroasele și permanentele fricțiuni dintre cele două părți au dus, cu timpul, la primul conflict armat dintre Cnezatul Moscovei și Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva pericolului reprezentat de politică orientala a Rusiei pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, ci prin intermediul uneia, bazată pe Rusia, dușmanul secular al acestuia, si direcționată contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope, reprezentase, până atunci, fundamentul politicii europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să constituie nucleul creării unei contraponderi "politique et nécessaire
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
s. Ven.C.)142. Așadar, în conformitate cu stipulațiile articolului în discuție, prima putere vizată a fi invitată să adere la alianța era Austria. Includerea ei în această categorie nu exprimă, însă, și voință Porții Otomane, ci doar pe cea a celorlalți aliați ai săi, Rusia și Marea 141 Cunoscutul specialist în problema regimului juridic al Strâmtorilor, Serge Goriainov, afirmă că, potrivit acestui tratat, "la Russie prit l'engagement vis-à-vis de la Porte de lui fournir douze batiments de guerres, et la Porte consentit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
grăbea să dea curs acelei invitații, desi internunțiul sau pe lângă Poartă, Herbert Rathkeal, declară că "le meilleur de tous leș Traités serait celui signé avec le sang des Français" (s. Ven.C.)144. Deosebirea între atitudinea Porții și ce a aliaților săi ar putea fi explicată, în afară altor motivații, și prin interesul celei dintâi că Rusia să nu fi avut o posibilitate în plus de a produce un dezechilibru în cadrul alianței care ar fi defavorizat-o, date fiind suspiciunile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
après cela leurs ennemis șont communs" (s. Ven.C.) (cf., raportul lui Carl Gustaf König către rege, din 10 septembrie 1799, în loc. cît., doc. nr. 4). 147 Cf., loc. cît. Otomană o limită strict la Franța și nu și la aliații acesteia, așa cum doreau Rusia și Marea Britanie care o presau să declare război și Spaniei 148. Deoarece, nu dorea să lupte pentru realizarea unor obiective care nu erau și ale sale, ci doar ale aliaților săi de conjunctură și care, odată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Franța și nu și la aliații acesteia, așa cum doreau Rusia și Marea Britanie care o presau să declare război și Spaniei 148. Deoarece, nu dorea să lupte pentru realizarea unor obiective care nu erau și ale sale, ci doar ale aliaților săi de conjunctură și care, odată înfăptuite, ar fi putut să se repercuteze și asupra poziției internaționale a Imperiului Otoman. Ca urmare, Poartă Otomană se arătă preocupată de orice inițiativă diplomatică a Rusiei care i-ar fi consolidat poziția în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru ce reis efendi, Rasih Mustafa efendi, a reiterat cererea Porții, adresată Prusiei, în repetate rânduri, de a media încheierea păcii sale cu Franța, pe baza evacuării Egiptului și a acordării independenței fostelor insule venețiene, fără a exclude, însă, pe aliații săi conjuncturali, Rusia și Marea Britanie 151. 148 Cf., loc. cît., doc. nr. 5; totuși, Poartă Otomană a suspendat, incepand cu data de 1 octombrie 1799, raporturile diplomatice cu Spania, invocând faptul că aceasta, fiind sub controlul nemijlocit al Franței, era
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a reactivat unul din mijloacele cele mai eficace ale promovării politicii orientale a Ecaterinei a II-a, si anume cel al ațâțării revoltelor populației creștine din Balcani, în scopul de a obliga Poartă Otomană să recurgă, din ce in ce mai mult, la sprijinul aliatului sau din Nord, adică Rusia. Pe lângă acest mijloc "ilicit", Alexandru I a recurs și la altul, "legal", menit să consolideze 158 "On a scale not seen there again until World War ÎI" (cf,. idem, Between Old and New. The Ottoman
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
s-ar fi expus pericolului unei agresiuni imediate, pe când în cealaltă varianta, pericolul era, din acest punct de vedere, mai îndepărtat, datorită poziției geografice a celei din urmă163. Un obiectiv pentru realizarea căruia Poartă Otomană a făcut apel la acelasi "aliat" și "prieten", anume regele Prusiei, căruia i-a solicitat să intervină pentru aplanarea conflictului diplomatic cu Franța, provocat de ezitările ei de a recunoaște, formal, titlul imperial lui Napoleon Bonaparte 164. Ca urmare, la sfârșitul lunii decembrie 1804, Franța a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei, ca urmare a războiului în care erau angrenate 222. Aceste sentimente contradictorii împiedicau, însă, Poartă Otomană să ia o decizie, înainte de a se fi conturat un posibil învingător. Mai ales că era informată despre existența unor disensiuni în rândul aliaților antifrancezi, iar domnii din cele două Principate Române îi furnizau, uneori, informații favorabile francezilor 223. Cu toate acestea, grija Porții Otomane de a evita orice acuzație că ar fi favorizat tabăra franceză l-a determinat pe sultanul Mahmud al II
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
De aceea, au sprijinit revendicările suedezilor vizând compensarea pierderii Finlandei, pierdere care putea afecta grav sistemul de securitate externă a statului suedez, prin alipirea la Regatul Suediei a Norvegiei. Provincia se aflase, până atunci, în componență unui alt stat, fost aliat al Rusiei, în Europa de Nord, dar care trecuse, în împrejurările internaționale de la întretăierea secolelor XVIII și XIX, în tabăra franceză. La acest succes Rusia și-a mai adăugat un altul, adică "rezolvarea", potrivit intereselor sale, si a problemei poloneze, prin constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Chr. de împăratul Nero; era una dintre cohortele de cetățeni romani voluntari, de la începutul primului secol, când Caesar Augustus a adunat din Germania și Iliria mai multe cohorte de liberți, pe care le-a numit voluntare. Mai apoi, războaiele cu aliații au apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a frânt armonia cu acesta (314), considerând totul o strategie menită să pregătească sufletul creștinilor contra sa. În scurt timp a ajuns să-i vadă într-înșii pe adversarii săi naturali, ba chiar mai mult simpatizanții și sprijinitorii fostului său aliat care își făcuse din creștinism platforma politicii sale guvernante. Această atitudine liciniană este reflectată de Eusebiu în Istoria Bisericească (cartea a X-a) și în Viața lui Constantin (cărțile I-II), care ne spune fără echivoc că Licinius a vrut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al celor pe care președintele alege să îi "izoleze și stigmatizeze"220 pe cei care, dintr-un motiv sau altul, opuneau rezistență ("fanatică") războiului din Vietnam: "cei care sperau că Vietcong-ul va obține o victorie semnificativă împotriva americanilor și a aliaților din Vietnam-ul de sud, sau cei care negau faptul că înaintarea comuniștilor reprezintă o amenințare la adresa țărilor non-comuniste, sau cei care erau împotriva oricărui război din principiu"221. Aceștia sunt, zice Hill, cei cărora Nixon nu se adresează. Lor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
menite să încheie războiul din Vietnam într-o formulă optimă se bazează, precum cea dintâi, pe predicția potrivit căreia retragerea imediată ar submina încrederea în calitățile de conducător (al lumii politice adăugirea mea) ale Statelor Unite ale Americii; desigur, este vorba de încrederea aliaților. Premisa (majoră) pe care se bazează raționamentul, în aceeași măsură nearticulată în discurs ca și cele dinaintea ei, atestă că "aliații nu au încredere decât în cei care dețin puterea și, în același timp, sunt dispuși să acționeze în interesul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ar submina încrederea în calitățile de conducător (al lumii politice adăugirea mea) ale Statelor Unite ale Americii; desigur, este vorba de încrederea aliaților. Premisa (majoră) pe care se bazează raționamentul, în aceeași măsură nearticulată în discurs ca și cele dinaintea ei, atestă că "aliații nu au încredere decât în cei care dețin puterea și, în același timp, sunt dispuși să acționeze în interesul lor"241. Dacă așa stau lucrurile, devine evident, iar Nixon nu ezită să extragă toate consecințele, "dușmanul" va profita de acest
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
decât în cei care dețin puterea și, în același timp, sunt dispuși să acționeze în interesul lor"241. Dacă așa stau lucrurile, devine evident, iar Nixon nu ezită să extragă toate consecințele, "dușmanul" va profita de acest declin al încrederii aliaților în forțele americane, nu numai în Vietnam, ci peste tot în lume unde americanii sunt implicați în diferite angajamente (în baza mai vechiului dicton, nu-i așa, "dezbină și cucerește"). Nixon întărește aprecierea sa a acestor efecte negative, făcând apel
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
explică Hill, decât o dată cu "viziunea despre lume" care le legitimează. Cu alte cuvinte, "lumea" structurată, conform cutumei americane, la data respectivă, într-o opoziție antinomică, aproape maniheică, a forțelor binelui sau ale "păcii și libertății" (puterile non-comuniste, adică America și aliații săi) și a forțelor răului sau a "forțelor totalitare" (bineînțeles, e vorba de comuniști, dușmanii curenți sau potențiali) trebuie pusă sub semnul întrebării, ca atare, pentru a putea, ulterior, privi cu suspiciune cursul acțiunilor, așa cum îl precize Nixon. Forbes Hill
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Forbes Hill, faptul că încrederea în sine constituie "binele fundamental"255, în viziunea poporului american, trecând înaintea altor bunuri (cum ar fi sentimentul de nevinovăție sau unitatea internă a țării, considerate bunuri secundare) și, firesc, mult înaintea încrederii acordate de aliați Statelor Unite, care, cum am văzut, a constituit valoarea de prezervat în raționamentele anterioare ale lui Richard Nixon. Entimema președintelui, în acest punct final al argumentării, strânge laolaltă achizițiile raționamentelor prealabile în încercarea de a stabili, cât se poate de tranșant
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lui Nixon cu privire la valori sunt, în aceeași măsură revelatoare, corecte, precum asumpțiile sale cu privire la adevărurile universal acceptate, în baza cărora se pot face iar Nixon a parcurs acest pas al acțiunii predicții convingătoare: într-adevăr, dacă trădarea și abandonul (prietenilor, aliaților) reprezintă valori negative familiare americanilor, loialitatea constituie "virtutea unei mari națiuni"260. Mai departe, un plan de acțiune este cu atât mai "benefic" cu cât este, în mai mare măsură, girat de chiar cei afectați direct de consecințele sale. Hill
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
proces se concentrează pe tipare de interacțiune care nu sunt nici structurale, nici la nivelul unităților adică, sunt sistemice, dar nu structurale. Să luăm în considerare coalizarea. Statele se pot afla în relații amicale sau dușmănoase, percepându-se reciproc ca aliați sau adversari. (Alte relații cel mai evident, neutralitatea sunt caracteristici obișnuite ale relațiilor intenaționale, dar simplificarea în aliați și adversari este una folositoare.) Statele se tem arareori de toate concentrările de putere externe, iar frica lor nu este bazată doar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sistemice, dar nu structurale. Să luăm în considerare coalizarea. Statele se pot afla în relații amicale sau dușmănoase, percepându-se reciproc ca aliați sau adversari. (Alte relații cel mai evident, neutralitatea sunt caracteristici obișnuite ale relațiilor intenaționale, dar simplificarea în aliați și adversari este una folositoare.) Statele se tem arareori de toate concentrările de putere externe, iar frica lor nu este bazată doar pe capacitățile materiale. Statele, de exemplu, sunt predispuse să echilibreze mai curând împotriva adversarilor, decât a aliaților. Dimpotrivă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]