13,008 matches
-
150.000 de ani. Cele mai vechi așezări agrare din Elveția, găsite la Gächlingen, au fost datate în preajma anului 5300 î.e.n. Cele mai vechi triburi cunoscute din zonă fac parte din culturile Hallstatt și La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel. Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit spre sfârșitul Epocii Fierului după anul 450 î.e.n., posibil sub influența civilizațiilor greacă și etruscă. Unul dintre cele mai importante grupuri
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor", "Răsunete ale Pindului în Carpați" și "Poeții Văcărești". Tot în "Revista română" publică în 1862 "Psaltirea diaconului Coresi (note)" și "Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică)". În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru "ad-interim", la Ministerul Treburilor Străine. Alexandru Odobescu organizează în 1867
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Ține la Ateneul Român conferința "Artele din România în periodul preistoric" (1872). În 1873 Alexandru Odobescu este ales membru corespondent al Institutului arheologic din Roma, iar în 1874 este numit director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică "Dicționarul limbii române" al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Academiei și chiar reușise să publice un dicționar opus celui al lui Laurian și Massim. Primul său eseu poate fi considerată scrierea "Câteva ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu ca „"o călătorie arheologică"”. Se evidențiază atât plăcerea scriitorului de a-și desfăta cititorii prin erudiție, cât și înclinația acestuia spre o retorică neobișnuită a textului: Nuvelele sale istorice - "Mihnea cel Rău", "Doamna Chiajna" - și mai ales spiritualul "Pseudokynegeticos" („"Fals tratat de vânătoare"”), în
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
în istoria literaturii române. Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: "Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique".
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Museum für moderne Kunst" (Muzeul de artă modernă) și "Schirn Kunsthalle" (Galeria de artă Schirn) sunt notabile. În această zonă s-au stabilit la început câteva așezări romane, probabil în secolul I, a căror existență este confirmată de multe obiecte arheologice. De asemenea, numele cartierului frankfurtez "Bonames" provine probabil din vremurile romane de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Museum für moderne Kunst" (Muzeul de artă modernă) și "Schirn Kunsthalle" (Galeria de artă Schirn) sunt notabile. În această zonă s-au stabilit la început câteva așezări romane, probabil în secolul I, a căror existență este confirmată de multe obiecte arheologice. De asemenea, numele cartierului frankfurtez "Bonames" provine probabil din vremurile romane de la "bona me(n)sa". Așezarea romană Nida (pe teritoriul cartierului actual "Heddernheim") era capitala unei civitas romane, situate pe râulețul "Nidda". Numele Frankfurt pe Main derivă de la "Franconofurt
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
vestul Peninsulei Scandinave, între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barents și Marea Norvegiei), Federația Rusă, Finlanda și Suedia. Este divizat in 19 districte ("fylke"). Orașe principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø și Molde. Descoperirile arheologice arată că teritoriul Norvegiei a fost locuit cel târziu începând din anii 10000 î.Hr. Majoritatea istoricilor consideră că nucleul populațiilor care au colonizat Scandinavia se află în Germania de astăzi. În primele secole d.Hr. de azi era împărțită în
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
Leucos" este chiar insula Șerpilor, dar există indicii concordante. În anul 1823, căpitanul rus Krițki descoperă aici ruinele antice ale unui templu și alte vestigii, ruine ulterior descrise de către germanul Köhler. Câteva bazoreliefuri găsite pe insulă sunt expuse la Muzeul arheologic din Odesa. Toate sunt din antichitatea clasică, și nu există nici-o rămășiță „ciclopeană” mai veche, cum s-a scris uneori fără dovezi. Printre inscripțiile antice de pe insulă, un decret olbiopolitan (din cetatea Olbia de la gurile Niprului) datând din secolul al
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
este un oraș în Franța, prefectura departamentului Haute-Savoie, în regiunea Ron-Alpi. Castelul din - prin silueta lui, Castelul se încadrează perfect peisajului montan. Face parte din moștenirea arheologică a regiunii. Are 4 mari turnuri: Turnul Perierre domină lacul, Turnurile St. Paul și St. Peter domină orașul. Cel mai impozant și cel mai vechi (secolul al XII-lea) este Turnul Reginei. Zidurile de apărare reprezintă un exemplu de arhitectură
Annecy () [Corola-website/Science/297710_a_299039]
-
536 de locuitori. Județul are o suprafață de 6.242 km² și populație de 342.376 de locuitori. Se învecinează cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la sud-vest și Arad și Bihor la nord-vest. Descoperirile arheologice din județul Alba datează din perioada neolitică, cunoscută sub numele de „Cultura Petrești”. Denumirea regiunii provine din cuvântul latin "albus, -a, -um" însemnând "alb". În timpul stăpânirii romane a fost întemeiată, datorită zăcămintelor miniere din regiunea Apuseni, o serie de așezări
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
din Grecia, cu un trafic total de pasageri în anul 2007 de 17.000.000, și un număr de 560 zboruri pe zi. Acesta este localizat la o distanță de 35 km. Atena este unul dintre centrele lumii în ceea ce privește cercetarea arheologică. Sunt câteva instituții principale care se ocupă cu cercetarea și valorificarea vestigilor istorice cum ar fi : Universitatea din Atena, Societatea de Arheologie care cuprinde câteva muzee. În același timp orașul deține câteva laboratoare, printre care și laboratorul Demokritos pentru Arheometrie
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
turismului în creștere și schimbării mentalității de lucru a populației sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C. Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
România în anul 1877 Dobrogea a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
este un municipiu în județul Bihor, Crișana, România, format din localitățile componente Cheț, Ghenetea și (reședința). Se află la 56 de km nord-est de Oradea și avea la recensământul din 2011 o populație de de locuitori. Cele mai vechi descoperiri arheologice datează din epocile de piatră, bronz și fier. După creștinarea ungurilor, în anul 1000 d.C., prin regele Ștefan cel Sfânt, aceste ținuturi ajung sub stapânirea regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200 d.C., un grup
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
un model comun în nordul Eurasiei al acelor vremuri. În afară de Zamolxis/Zalmoxis (numit și Gebeleizis de către unii dintre ei), dacii mai credeau și în alte zeități, Derzelas și Bendis, cu toate ca existența lor nu a fost confirmată prin surse de natură arheologică. Ei erau împărțiți în două clase sociale: aristocrația, numită pileați ("pileati") sau tarabostes și agricultorii liberi, comații ("comati"); un număr mic de izvoare istorice menționează și prezența sclavilor. Primii, care aveau dreptul să-și acopere capul purtând o cușmă și
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
doar prin relațiile comerciale înfloritoare între lumea dacică și cea greco-romană. Cele mai importante influențe în prelucrarea metalelor și în alte meșteșuguri erau cele ale celților și ale grecilor, astfel că podoabele și obiectele din metal prețios găsite la săpăturile arheologice dau dovadă de multă măiestrie. Totodată aceste influențe culturale demonstrează vechimea societății geto-dace și întinderea țării lor, care au făcut posibile contactele cu celții și grecii. "Geto-daca" este o limbă indo-europeană, aparținând limbilor tracice și fiind astfel înrudită cu limba
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și spirituale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție - piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în republică are loc reconsiderarea atitudinii societății
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 - organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală. Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități ale Republicii Moldova și posedă valențe
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
în mediul rural. În județul Covasna, există 164.158 etnici maghiari, adică 73,79% din totalul populației. Populația Județului Covasna: Teritoriul județului Covasna a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, începând încă din paleolitic, după cum o dovedesc săpăturile arheologice făcute la Lădăuți, Sita Buzăului sau Valea Brădetului. Trecerea la neolitic începe cu purtătorii "culturii Storcevo-Criș", cea mai mare densitate a descoperirilor acestei culturi este atestată în Depresiunea Târgu Secuiesc (Leț). După "cultura Storcevo-Criș" o largă răspândire va cunoaște în
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
veche ( Gore=Sus - Gorjii = Jiul in Amonte, Jiul de Sus ). Prefixele, respectiv adverbele "gore" și "dole" (sus, jos) s-au păstrat în Limba Româna doar în aceste doua toponime - Gorj și Dolj, ele rămânând însă de bază in Serbo-Croată. Descoperirile arheologice au relevat că teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă încă din era paleolitică. Cea dintâi mențiune documentară datează din 1444, sub denumirea de Județul de Baltă,așezat în Câmpia Dunării si se întindea de la Balta Blahnița, aflată azi
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
I î.Hr., ajungând în contact cu triburile celtice din Galia, precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei ("Germania" era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți. Notabile sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată cu celții). Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
carpilor (daci liberi), și goților din nordul Mării Negre, împăratul Aurelian (270-275) a decis retragerea administrației și a legiunilor romane în sudul Dunării (în provinciile Moesia Superior, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Dardania). Practicarea creștinismului în aceste locuri este atestată prin urme arheologice. Biserica Ortodoxă Română atribuie prin tradiție apostolului Andrei începutul creștinării dacilor. Existența unei vieți creștine în epoca postromană este confirmată de diverse descoperiri arheologice, printre care se numără și un "donarium" (un obiect votiv) descoperit la Biertan, care conține inscripția
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]