12,392 matches
-
cotidiene, confruntările ajungeau la violențe fizice. Cele două tabere s-au acuzat de atentate politice și crimă. Pe 17 februarie 1945 comuniștii au organizat un mare miting aducînd în Craiova mulți țărani doljeni sfătuiți de comuniști să înceapă împărțirea pămînturilor boierilor. N-au amintit însă nimic despre colectivizare și colhozurile sovietice. Văzîndu-se superiori numeric, manifestanții comuniști au atacat prefectura încercînd cucerirea ei prin forța. Au căzut mai mulți morți și răniți, membrii prefecturii încercînd să apere, cu armele, sediul prefecturii dar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
din 1772-1773 întregistra în Lalova 20 de gospodării și 31 capi de familii în Stodolna. În Lalova sunt supuși unui bir cumplit al trupelor țariste de ocupație. În 1803 Lalova avea 68 de birnici, iar Stodolna - 51, toți în supușenia boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost construită în 1793, iar cea din Lalova cu hramul "Sf. Parascheva" din piatră în 1812. Între 1812-1821 Zoița Rosetti stăpânea s. Lalova și avea frumoase livezi și mari plantații de tutun, iar boierul
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
boierului Răducanu Rosset. Biserica din Stodolna a fost construită în 1793, iar cea din Lalova cu hramul "Sf. Parascheva" din piatră în 1812. Între 1812-1821 Zoița Rosetti stăpânea s. Lalova și avea frumoase livezi și mari plantații de tutun, iar boierul Vasile Buzdugan satul Stodolna, el e cel care în 1882 va deveni membru al judecătoriei din Orhei. În 1835 Lalova trecuse în posesia boierului Constantin Razu, iar în 1851 45 de familii din Lalova și Stodolna și-au părăsit casele
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
1812-1821 Zoița Rosetti stăpânea s. Lalova și avea frumoase livezi și mari plantații de tutun, iar boierul Vasile Buzdugan satul Stodolna, el e cel care în 1882 va deveni membru al judecătoriei din Orhei. În 1835 Lalova trecuse în posesia boierului Constantin Razu, iar în 1851 45 de familii din Lalova și Stodolna și-au părăsit casele și au fugit la Chișinău după câștig după ce s-au răzvrătit și au snopit în bătăi vechilii boierilor. În noapte de 23 aprilie 1852
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
În 1835 Lalova trecuse în posesia boierului Constantin Razu, iar în 1851 45 de familii din Lalova și Stodolna și-au părăsit casele și au fugit la Chișinău după câștig după ce s-au răzvrătit și au snopit în bătăi vechilii boierilor. În noapte de 23 aprilie 1852 țăranii, revoltați de lăcomia și brutalitatea noului boier Cușu, au mânat peste Nistru, în gubernia Podolia, toate animalele. Conflictul dintre țărani și boier au durat aproape opt ani și s-a epuizat abia după
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
familii din Lalova și Stodolna și-au părăsit casele și au fugit la Chișinău după câștig după ce s-au răzvrătit și au snopit în bătăi vechilii boierilor. În noapte de 23 aprilie 1852 țăranii, revoltați de lăcomia și brutalitatea noului boier Cușu, au mânat peste Nistru, în gubernia Podolia, toate animalele. Conflictul dintre țărani și boier au durat aproape opt ani și s-a epuizat abia după semnarea unui nou contract, prin care țăranii obținuseră niște concesii și libertăți. În 1859
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
câștig după ce s-au răzvrătit și au snopit în bătăi vechilii boierilor. În noapte de 23 aprilie 1852 țăranii, revoltați de lăcomia și brutalitatea noului boier Cușu, au mânat peste Nistru, în gubernia Podolia, toate animalele. Conflictul dintre țărani și boier au durat aproape opt ani și s-a epuizat abia după semnarea unui nou contract, prin care țăranii obținuseră niște concesii și libertăți. În 1859 Boierul Cușu avea 135 desetine de pădure în Lalova și 81 desetine de pădure în
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
Cușu, au mânat peste Nistru, în gubernia Podolia, toate animalele. Conflictul dintre țărani și boier au durat aproape opt ani și s-a epuizat abia după semnarea unui nou contract, prin care țăranii obținuseră niște concesii și libertăți. În 1859 Boierul Cușu avea 135 desetine de pădure în Lalova și 81 desetine de pădure în Stodolna. Lui aparținea podul plutitor de peste Nistru și mai avea și o fermă cu cai de rasă. Zamfir Arbore, renumit istoric și geograf, caracterizează acestă așezare
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
în condițiile în care, în acea perioadă, se ajunsese să fie mai profitabil să deții o funcție oarecare decât să ai moșii). Introducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, Pravilniceasca Condică, a fost primită cu rezistență îndârjită de boieri. La începutul secolului al XIX-lea, datorită exploatării și jafului, condițiile de viață deveniseră extrem de precare, locuitorii de la sate fiind „reduși la ultima extremitate a celei mai spăimântătoare mizerii” Corupția era generalizată și fără limite, „toate dregătoriile, de la prima până la
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
urmând să fie puse pe baze noi, prin desființarea vămilor interne și reducerea taxelor vamale de import-export, măsuri care ar fi trebuit să impulsioneze viața economică. În ceea ce privește țărănimea, se pare că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiți”, dar fiind atent și la reacțiile imperiilor vecine, nu a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea țăranilor. În schimb, se întărea dreptul clăcașilor pentru folosirea pământului de care fuseseră deposedați în timpul domniei lui
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
acum”. În lupta pe care urma să o poarte, el avea nevoie de sprijinul boierimii, singura forță politică recunoscută de Imperiul Otoman și de celelalte puteri, capabilă să-i susțină demersurile diplomatice. Tudor a făcut de la început o deosebire între boierii pământeni și aceia care erau susținătorii și beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile revoluției, el a proclamat împărțirea „averilor rău agonisite”. Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate naționale permanente, alcătuită din
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Moldova, să putem câștiga deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi, ajutorându-se unii pre alții”. Dacă în ceea ce privește înlăturarea domnilor fanarioți consensul tuturor claselor și păturilor sociale era asigurat, în ceea ce privește alte prevederi ale programului său Tudor Vladimirescu se putea aștepta la opoziția marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de luptă cu ei, dar și pentru a asigura forța militară necesară apărării țării, el s-a grăbit să asigure reorganizarea armatei naționale. Tudor a luat legătura cu șefii mișcării antifanariote dar și cu elementele
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
S-a așteptat momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești. Acesta a fost considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu (15/27 ianuarie). După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din „partida națională”, în frunte cu Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme [...] pentru obștescul folos”. Pregătirile politice au fost
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
pericolul transformării ei într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul domnitorului Alexandru Șuțu să inițieze măsuri de forță pentru stoparea înaintării către București a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenți l-au câștigat de partea lor pe consulul general al Rusiei, Alexandr Pini. Reacția lui Tudor a fost imediată, explicându-i într-o scrisoare consulului țarist că orice măsură de forță împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
o scrisoare consulului țarist că orice măsură de forță împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului țarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
fortificate de la Strehaia și Motru, iar pe 4/16 februarie și-a stabilit tabăra la Țânțăreni. Timp de trei săptăi, Vladimirescu și-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, și-a extis controlul până la Dunăre, a purtat corespondență cu boierii bucureșteni și a urmărit cu atenție reacțiilor marilor imperii vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluție politică, preferabilă unui conflict care ar fi complicat relațiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
o conducea era menită câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”. În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți bninele de obște sau niu”. Proclamația lui Tudor a avut un efect imediat
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Tudor. Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraș, evitând în același timp orice conflict cu omul Eteriei din oraș, Tudor Valdimirescu s-a străduit să colaboreze cu boierii Divanului țării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin semnarea „cărții de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
oraș, evitând în același timp orice conflict cu omul Eteriei din oraș, Tudor Valdimirescu s-a străduit să colaboreze cu boierii Divanului țării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin semnarea „cărții de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentând „Adunarea norodului”, transformată în organizație politico-militară, deținea conducerea și inițiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
o armată de ocupație, dedându-se la jafuri și abuzuri, provocând neîncetat forțele otomane de la frontieră, puneau țara în fața primejdiei unui atac al forțelor Porții. În asemenea condiții, Tudor Vladimirescu a inițiat discuții cu conducerea mișcării eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a inițiat tratative cu reprezentanții otomanilor - pașalele din Silistra, Vidin și Brăila - dar și cu principalele puteri interesate în zonă. După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu Vladimirescu, la sfârșitul lunii martie cei
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
fragilă, în așteptarea unei medieri internaționale și a părăsirii teritoriului național de eteriști. Ipsilanti s-a retras la Târgoviște iar oamenii săi au ocupat județele din nord. Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. În condițiile în care o parte a boierilor înspăimântați încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenționau să se refugieze la Târgoviște sau în Transilvania. În colaborare cu boierii rămași în București
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
o parte a boierilor înspăimântați încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenționau să se refugieze la Târgoviște sau în Transilvania. În colaborare cu boierii rămași în București și cu clerul din Capitală, Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și colaborarea
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
locului. Bogdan Petriceicu Hasdeu afirmă că forma mai veche a fost "Glavaciov". În secolul al XVI-lea apare forma "Glavaciog", iar forma "Glavacioc" apare după secolul al XVIII-lea. O legendă locală pune originea denumirii pe seama găsirii craniului ("gleava") unui boier străin ("ciocoi") în albia râului Glavacioc. Despre mănăstire nu există date certe cu privire la înființarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân. Prima atestare documentară a Mănăstirii Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întărește
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
1701-1704, când domn era Constantin Brâncoveanu, s-a făcut a doua renovare fiind egumen Ștefan. Constantin Brâncoveanu reface casa domnească și pivnița mănăstirii. În anul 1802, în urma unui cutremur, biserica se dărâmă. Este refăcută din temelii de Eforia Școalelor prin boierul paharnic "Costache Faca" între anii 1840-1843. În 1858 biserica este închisă din cauza degradării. Egumenul mănăstirii, arhimandritul Misail, scria ministrului Instrucțiunii: "Sosind timpul în care nu mai poate fi locuit într-o casă căreia îi lipsește uși, ferestre, dușumele și parte
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Tratatul cu genovezii a fost încheiat la 27 mai 1387, fiind redactat în 17 puncte de către boierii Costea și Jolpan și de către delegații genovezi. Întâi de toate este restabilită pacea și se prevede eliberarea prizonierilor. Urmează mai apoi clauze economice: La începutul secolului al XX-lea au fost descoperite, la Rusciuc, Silistra și în alte zone din
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]