14,797 matches
-
iulie 126, a copilei de 14 ani a unei doici "din casa domnului Suțu de boala holerei, în 6 ceasuri [...]. Urâtă boală această holeră, rea urgie dumnezeiască, încît mai mult decât în vremile de ciumă, omenirea s-au speriat. Milostivul Dumnezeu numai să ne ierte și să-i aridice urgia după noi, că sîntem părinți". Mai înainte, în iunie, murise soția lui Dumitrache Deșliu, fiica serdarului Chiriță Căplescu, de boala holerei; "și au scos-o afară de aici, apoi au început boala
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de 10 ani, de boala cum zic a holerii, bolnăvindu-să dimineața, la un ceas din zi, după ce au grijit pân casă, și noaptea de vineri spre sâmbătă, dispre zioă, și-au dat sfîrșitu și am îngropat-o în grădină. Milostivul Dumnezeu [...] să ne ferească de urgie, căci urâtă boală, grabnică". După ce mai amintește de moartea lui Ioniță croitorul, tot în iulie, a Despinei armășoaiei, vecină, la 26 iulie/7 august, și a Elenei polcovniceasa a lui terzibașa, mahalagioaică, la 27 iulie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care este evocat în mod sugestiv groaznicul flagel: Dar acum ce rău ne amenință necunoscut părinților noștri, necunoscut pământului nostru? Muncile Iadului urmează după dînsul! De unde vine? Unde își va stinge turbarea sa? Unde va osteni mâinile sale cele ucigătoare? Dumnezeule? Aceste rele sânt îngerii mâniei Tale sau sânt slujitorii vrăjmașului omenirii? O hulă! blândețea nu este mînie! Cum dar suferi ca vrăjmașul Cerului să ticăloșească până în sfârșit făpturile tale? Nu judecăm, Stăpâne, ci binecuvântăm Numele Tău!"116 bis . Și vestitul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Simțea că trebuie să îi mustre. Abia acum au deschis ochii să vină cu mic cu mare în Casa Domnului. În sufletul popii Cucoș se ducea o luptă crâncenă între a-i ajuta sau a-i pedepsi. Oare nu era Dumnezeul lui, al lor, cel bun și milostiv, cât să-i mai țină așa, când va chema icoana? - S-a umplut Biserica? De ce? V-ați întors către El? Păcătoșilor! Până acum ați stat la crâșmă și eu la Sfânta Liturghie. Aveați
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
știau, să te duci printre sălbatici și să le spui: " Acesta-i Domnul-Dumnezeul meu, priviți-L, El nu lovește și nu ucide, vocea Lui e blândă când poruncește, dacă e pălmuit întinde și obrazul celălalt, e cel mai mare dintre dumnezei, închinați-vă Lui, uitați-vă cât m-a făcut de bun, batjocoriți-mă și vă voi dovedi". Da', am crezut, bum, bum, și mă simțeam plin de bunătate, mă făcusem voinic, eram aproape frumos, voiam să fiu batjocorit. Când mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din căpățâna asta blestemată spunând întruna același lucru, că vreau să mă duc printre oamenii cei mai sălbatici și să duc viața lor, să le arăt acolo, în orașul lor, în casa idolului lor, prin pilda purtării mele, că învățătura Dumnezeului meu este atotbiruitoare. Aveau să mă batjocorească, dar nu mă temeam de batjocură, prin ea va ieși la lumină adevărul, și, îndurând-o fără crâcnire, îi voi supune pe acei sălbatici, precum un soare puternic. Puternic, da, ăsta era cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu apa singurului izvor, aflat în adâncul unei crestături strălucitoare, lasă uneori pe straiele lor întunecate lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și umerii, în bezna caselor, la adăpostul zidurilor de sare cu slabe licăriri. Se culcă și dorm, somn scurt și ușor, și de cum se trezesc se apucă iar să poruncească și să lovească, spun că sunt poporul ales, că numai Dumnezeul lor este Dumnezeul cel adevărat și că trebuie să i te supui. Sunt stăpânii mei, și nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bezna caselor, la adăpostul zidurilor de sare cu slabe licăriri. Se culcă și dorm, somn scurt și ușor, și de cum se trezesc se apucă iar să poruncească și să lovească, spun că sunt poporul ales, că numai Dumnezeul lor este Dumnezeul cel adevărat și că trebuie să i te supui. Sunt stăpânii mei, și nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
după ce ziua întreagă curățasem casa idolului și înnoisem ofrandele, iar seara începea iar aceeași ceremonie, uneori eram bătut, alteori, nu, dar întotdeauna îi slujeam idolului, al cărui chip îl port însemnat cu fierul roșu în amintire și în speranță. Nici un dumnezeu nu mă posedase și nu mă supusese vreodată într-atâta, întreaga mea viață, toate zilele și toate nopțile mele îi erau închinate, și durerea sau lipsa durerii, lipsa durerii nu-i oare totuna cu bucuria, i le datoram tot lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sunt la fel de rău ca și ei, atunci nu le mai sunt sclav, chiar dacă mi-s picioarele înlănțuite și gura mută. Căldura asta mă face să-mi pierd mințile, deșertul țipă jur-împrejur sub lumina neîndurătoare, iar de el, de celălalt, de dumnezeul milei, căruia e deajuns să-i rostesc numele pentru a mă cutremura de scârbă, mă lepăd, căci acum îl cunosc. El visa și voia să mintă, i-au tăiat limba pentru ca să nu-i mai înșele pe oameni cu cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
obosit, pământul nu s-a cutremurat, știu bine, n-a fost ucis nici un sfânt, nu vreau să cred asta, nu există sfinți, ci numai stăpâni răi prin care domnește adevărul cel necruțător. Da, numai idolul are puterea, el este singurul Dumnezeu al acestei lumi; ura este porunca lui, izvorul de viață dătător, apa răcoroasă ca izma care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
săbiei, nu mai auzeam nimic, mi se făcuse rău, o roată de ace și de cuțite mi se învârtea în carne. Erau nebuni, nebuni de-a binelea, îi lăsau să se atingă de oraș, de puterea lor de neînvins, de Dumnezeul cel adevărat, și aceluia care trebuia să vină nu i se va tăia limba, el se va putea făli cu bunătatea lui nerușinată fără să fi plătit, fără să fi îndurat batjocura. Domnia răului va fi din nou întârziată, îndoiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
capătul drumului, două cămile cresc văzând cu ochii, aleargă în buiestru, întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți și ca răii să stăpânească de-a pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mîini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră." 7. "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău." 8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și i-a zis: 9. "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
împărățiile lumii și strălucirea lor, și i-a zis: 9. "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pămînt și Te vei închina mie." 10. "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. Căci este scris: "Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești." 11. Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească. 12. Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; 31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Ei au răspuns: "Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul din prooroci." 15. "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceți că sunt?" 16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: "Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!" 17. Isus a luat din nou cuvîntul, și i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sîngele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18. Și Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău." 38. Aceasta este cea dintîi, și cea mai mare poruncă. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]