12,731 matches
-
mai larg al Zilelor Bistriței. S-a prezentat opera „Carmina Burana” de Carl Orff. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM - JOINT", editată de Federația Comunităților Evreiești din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga din Bistrița nu mai era în funcțiune. Deoarece sinagoga are o capacitate de circa 300 de locuri, iar în picioare încap în jur de 200 de persoane
Sinagoga din Bistrița () [Corola-website/Science/308180_a_309509]
-
de maramureșeni, pretinși români,din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj. Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și națiunii române. În calitate de membru al Comitetului național român din Sibiu, între anii 1861-1863, a apărat interesul românilor din Transilvania. Episcopul Ioan Alexi
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilații de gen mai curând decât pe discuri proprii (una dintre puținele astfel de apariții a fost realizată de către Orchestra Filarmonică „Banatul” sub conducerea lui Ion Iancu, editată de către Electrecord și Discovery Records). Ivanovici se stabilește în 1901 la București și moare aici un an mai târziu. Strănepotul său este renumitul pianist . A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
și Pantelimon Halippa. Daniel Ciugureanu a publicat alături de Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Vasile Goldiș, Simion Mehedinți, Dimitrie Gusti, Onisifor Ghibu și alții. Publică mai mult în reviste pentru probleme sociale și economice, una din ele fiind revista “Societatea de mâine“, editată între 1925 -1930. Dr. Daniel Ciugureanu a progresat și profesional ca medic chirurg-urolog, ajungând medic primar la Spitalul "Regina Maria" din Chișinău (1927), medic primar la Spitalul Clinic "Doctor Ioan Cantacuzino" din București (1938) și medic primar la Spitalul Central
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
și Byron. Relațiile dintre cei doi poeți, umbrite întrucâtva de purtarea lui Byron față de cumnata lui Shelley, sunt din nou cordiale. La această apropiere contribuind și hotărârea lor comună de a-l chema în Italia pe Leigh Hunt pentru a edita împreună o revistă în care toși trei să-și poată publica nestingheriți operele. În 1822, un nou prieten se adaugă cercului din jurul poetului: e vorba de Edward John Trelawny, un tânăr căpitan de marină, reîntors recent dintr-o călătorie romantică
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
și s-a bucurat de succes de casă pe bătrânul continent și nu numai. În ciuda acestui fapt, reacțiile publicului la mai multe premiere din Canada și SUA au fost mai puțin favorabile (posibil datorită cenzurii de către studio). Filmul a fost editat drastic, în primul rând pentru motive comerciale. Leone, care refuzase o ofertă să regizeze "Nașul" cu 12 ani mai devreme, a fost indignat când mai mulți critici americani au numit versiunea ciopârțită a filmului său ""Nașul" evreiesc". Versiunea de 144
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
mai bun film al anilor 80. Ebert, în critica filmului ""Incoruptibilii"" din 1987 (regia Brian DePalma), a numit versiunea necenzurată "cel mai bun film despre perioada prohibiției. Într-un sondaj de opinie realizat de prestigioasa revistă britanică "Sight and Sound", editată de Institutul Britanic de Film, filmul a fost clasat între cele mai bune zece filme din ultimii 25 de ani. A fost nominalizat și pentru Regie, Imagine și Cea mai bună actriță în rol secundar (Tuesday Weld). În Japonia, filmul
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
Quan Ky. Reputația Maestrului Maître Pham Xuân Tòng și relațiile sale cordiale în mediul artelor marțiale vietnameze din Franța și din Europa au determinat ca în 1972 să fie solicitat să redacteze materialul cu titlul "Viet Vo Dao Kung Fu" editat de «Dan France». Date fiind calitățile sale incontestabile în ceea ce privește practica artelor marțiale vietnameze este numit Director Tehnic al Federației Franceze de Viet Vo Dao, funcție pe care și-a asumat-o pe deplin (pune la punct programul comun al stilurilor
Pham Xuan Tong () [Corola-website/Science/307604_a_308933]
-
armatei”. Premiat de "Serviciul Istoric al Armatei" și "Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice" cu "”Diploma de Excelență”" pentru ”valoroasa contribuție la dezvoltarea istoriografiei naționale” Premiat de revista “Gândirea Militară Românească” - revistă de teorie și știință militară, editată de către Statul Major General al Armatei României -pentru “contribuția de excepție la îmbogățirea patrimoniului științei militare”. "Premiul „Locotenent-colonel "Mircea Tomescu“", "în domeniul Istorie militară," i-a fost acordat pentru lucrarea “Corsarii uitați ai adâncurilor. Delfinul, Rechinul, Marsuinul”, Editura Militară, 2014
Florian Bichir () [Corola-website/Science/307611_a_308940]
-
Iosif Vulcan „Șezătoarea. Foaia poporului român” (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝ Fata mulțumitoare˝, - o încercare de versificare a poveștii ˝Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța˝, pe care o va introduce în volumul „Povești ardelenești din popor adunate”, partea 1 ( editat în cinci părți), 1888, ce a cunoscut o deosebită popularitate. Vasile Alecsandri îi scria, de la Paris, că le-a citit „cu multă placere”, îndemnându-l să continue „prețioasa culegere și publicare, menită a ocupa un loc însemnat în tezaurul literaturii
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
a citit „cu multă placere”, îndemnându-l să continue „prețioasa culegere și publicare, menită a ocupa un loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care își iubește neamul”. A mai editat culegerile de folclor: „Inimioara - adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887). Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu (1893-1896). A fost apreciat elogios de cei mai prestigioși cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Bianu, Jan Urban Jarnik
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
de operă rock "Decameronul focului alb" (care, în diverse reprezentații de-a lungul timpului, și-a schimbat formula din decameron - grc. „zece zile” în endecameron, dodecameron - „unsprezece, douăsprezece zile”) și respectiv "Karma-Kalyoga", ambele premiate de către juriul festivalului. În 1970, se editează pe disc single unica apariție a formației în studioul de înregistrare: "Cîntic de haiduc"/"Ziua bradului de noapte". Discul, în ciuda formatului scurt, este considerat unul dintre cele mai bune momente ale muzicii rock românești. În continuare, compune muzică de film
Dorin Liviu Zaharia () [Corola-website/Science/307729_a_309058]
-
al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Iași, iar ulterior la Universitatea din București. A fost membru corespondent al academiei spaniole. A studiat la Paris, unde a înființat ziarul unionist "Opiniunea", organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist "Zimbrulu și Vulturulu". Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave interne și externe, a scris o "Istorie a românilor" în 14 volume (1891 - 1892) și o "Istorie a școalelor" în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
București. A fost membru corespondent al academiei spaniole. A studiat la Paris, unde a înființat ziarul unionist "Opiniunea", organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist "Zimbrulu și Vulturulu". Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave interne și externe, a scris o "Istorie a românilor" în 14 volume (1891 - 1892) și o "Istorie a școalelor" în 4 volume (1892 - 1901), a abordat majoritatea genurilor și speciilor literare. În calitate de om politic
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
cercetarea istoriei, scriind și publicând "Istoria românilor" în 14 volume între anii 1891 și 1903 și "Istoria școalelor", în patru volume între 1892 și 1901. După 1889, sprijină biblioteca orașului Galați, căreia îi donează colecția sa de cărți. Colectează și editează opera lui Miron Costin producând și editând în 1890 o monografie, împreună cu o lucrare similară dedicată lui Gheorghe Asachi. În 1891, scrie esee, nuvele, memorii și povești influențate din teme folclorice, publicate într-un volum cu titlul "Legende române". În
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
în 14 volume între anii 1891 și 1903 și "Istoria școalelor", în patru volume între 1892 și 1901. După 1889, sprijină biblioteca orașului Galați, căreia îi donează colecția sa de cărți. Colectează și editează opera lui Miron Costin producând și editând în 1890 o monografie, împreună cu o lucrare similară dedicată lui Gheorghe Asachi. În 1891, scrie esee, nuvele, memorii și povești influențate din teme folclorice, publicate într-un volum cu titlul "Legende române". În același an, pleacă la Londra și participă
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
structură care permite utilizatorilor să modifice orice aspect al conținutului jocului. Tipurile de fisiere sunt de mai multe categorii, permițând editarea unor caracteristici specifice cu flexibilitate. Aeronavele jocului, de exemplu, sunt compuse din 5 părți: Aspecte individuale care pot fi editate includ amplasarea cockpitului, imaginea sa, modelul aeronavei, texturile modelului, caracteristicile de zbor, modelele de decor("scenery") și texturile acestora, deseori cu programe ușor de utilizat precum Notepad. Simmerii pasionați au profitat de avantajul oferit de Flight Simulator în privința vastelor capabilități
Microsoft Flight Simulator () [Corola-website/Science/307762_a_309091]
-
În "Studii Clasice" a publicat aproape în fiecare an, începând cu 1959. Recunoscut ca unul din cei mai de seamă tracologi români, C. Poghirc este unul din principalii oraganizatori ai celui de al II-lea Congres de Tracologie (București-Tulcea 1976), editând împreună cu Al. Vulpe și C. Preda, volumul "Thraco"-"Dacica", o culegere de studii prezentate la acest congres. Aici publică articolul "Thrace et daco"-"mésien": "langues ou dialectes"? în care îmbrățișează și dezvoltă poziția nouă a lui Vl. Georgiev, care susținea
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
care susținea individualitatea limbilor tracă și daco-moesiană.. Tot în 1976 fondează, împreună cu Dan Slușanschi, revista universitară "Studia Indo"-"europaea ad Dacoromanos pertinentia", ce nu avea să cunoască, din păcate, decât două numere: cel inaugural din 1976 și cel din 1980, editat de Dan Slușanschi (recenzat de prof. Poghirc în "'Kurier" nr.12/1981). Chiar și lucrările sale de indianistică erau privite din perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
comparată traco"-"indică" și "Rituri funerare la traci, indieni și români", ambele în St. Trac. 1976, sau "O sursă indiană a Luceafărului lui Eminescu" ["Katha"-"Upanishad I"."19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi editează un volum omagial cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viață, intitulat "Philologica et Linguistica". Este o culegere de articole scrise între 1953 și 1983 - elogios prefațată de către Helmuth Frisch și conținând la sfârșit o listă bibliografică, incompletă, cu
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
volume deja tipărite, dar pe care, editurile nu mai riscau reeditarea. Site-ul Semănătorul și-a extins ulterior activitatea datorită unor condiții obiective: Depășind aceea masă critică ce atestă un fenomen notabil, „Semănătorul - editura online” s-a dezvoltat continuu, lunar editându-se, începând cu 1 februarie 2009, un Buletin Informativ cu noile apariții. Nici Buletinul informativ Semănătorul n-a fost suficient pentru cerințele, mereu mai mari, de promovare a scrierilor noi ale autorilor, el editându-se într-o singură pagină web
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
online” s-a dezvoltat continuu, lunar editându-se, începând cu 1 februarie 2009, un Buletin Informativ cu noile apariții. Nici Buletinul informativ Semănătorul n-a fost suficient pentru cerințele, mereu mai mari, de promovare a scrierilor noi ale autorilor, el editându-se într-o singură pagină web. În consecință, redacția "Semănătorul" de la Tismana a considerat necesară apariția unei reviste aparte și începând cu 1 mai 2011, se editează revista Sămănătorul cu un editorial și fragmente din aparițiile de cărți noi ale
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
pentru cerințele, mereu mai mari, de promovare a scrierilor noi ale autorilor, el editându-se într-o singură pagină web. În consecință, redacția "Semănătorul" de la Tismana a considerat necesară apariția unei reviste aparte și începând cu 1 mai 2011, se editează revista Sămănătorul cu un editorial și fragmente din aparițiile de cărți noi ale lunii în curs care se trimite de probă prin e-mail. Datorită interesului deosebit de care se bucură noua revistă, redacția Tismana execută pe un design și un standard
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]