12,639 matches
-
capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic de alte detalii anatomice. Azi a fost ziua când a dat cu barda. Nu-mi venea să cred. Vivian îl concediase pe Phil, un editor senior? Phil era unul dintre cei mai buni din branșă și, cu siguranță, cel mai bun din editura noastră. Cum aveam eu să rezist până la sfârșitul săptămânii fără el? Cine avea să-mi mai fie aliat în disputele cu Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât - deja așezată pe un scaun, la birou, chiar în fața șefei. — L-ai concediat pe Phil? am fumegat. Cum ai putut, Vivian - e cel mai bun editor pe care-l avem! Nu are nici un sens! În liniștea care s-a făcut ai fi putut auzi și un ac căzând pe podea. În acele clipe, de liniște totală, am realizat că niciodată n-o mai atacasem pe Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lăsând să-i cadă dosarele din brațe pe o măsuță de lângă zid. Le manipula cu eficiența lipsită de emoții a unui dealer de blackjack de la Bellagio 1. Oare eu eram singura care se simțea complet năucită de faptul că un editor senior - un editor cu atașamentul și cu rezultatele incredibile ale lui Phil - putea fi concediat așa, din senin? Dawn și Phil lucraseră împreună vreme de patru ani de zile - patru ani la Grant Books, adică douăzeci de ani oriunde altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cadă dosarele din brațe pe o măsuță de lângă zid. Le manipula cu eficiența lipsită de emoții a unui dealer de blackjack de la Bellagio 1. Oare eu eram singura care se simțea complet năucită de faptul că un editor senior - un editor cu atașamentul și cu rezultatele incredibile ale lui Phil - putea fi concediat așa, din senin? Dawn și Phil lucraseră împreună vreme de patru ani de zile - patru ani la Grant Books, adică douăzeci de ani oriunde altundeva - însă ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scandalizați. Desigur, asta nu este prima dată când Grant a renunțat la un contract după livrarea manuscrisului complet. În cazul de față, însă, gluma se îngroașă, fiindcă lui Simons nu i-au trebuit nici 2 ore ca să găsească mai mulți editori interesați să preia proiectul. Iar Grant, care, între timp, se pare că și-a schimbat părerea despre manuscrisul pe care îl descrisese, în e-mail-ul către Simons, ca pe „un morman de rahat“ , îi dă în judecată pe Sampson și Evans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aibă trei cuvinte preferate: „Merit mai mult“ - cuvinte care, presupuneam eu, nu era rău să le ai la îndemână, atunci când aveai de-a face cu o persoană ca Vivian, care tot timpul te folosește și abuzează de tine. Însă pentru editorul prins la mijocul, cuvintele astea erau destul de frustrante. Candace și Vivian aveau o relație de iubire și ură neobișnuit de intensă, relație care era generată de faptul că, de câteva ori, se treziseră întâlnindu-se cu aceiași bărbați și amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de programul de publicare amețitor de la Grant, îl transformase în cel mai prețios jucător al nostru. Nu-l văzusem niciodată pe Carl, dar el reușise, o dată, să mă salveze miraculos cu o rescriere imediată a unei cărți nou intrare. Toți editorii de la Grant aveau câteva motive ca să-i fie îndatorați. Din păcate, dacă erai femeie și măcar puțin atrăgătoare, Carl nu te lăsa niciodată să-ți uiți datoria. Confonrm zvonurilor, el și Vivian și-o trăgeau de ani de zile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un soi de semnătură a fetei. Morgan Rice arăta de-a dreptul tragic. Iar acum eu eram editorul ei. Pusesem la cale realizarea unui jurnal al vieții lui Rice, o colecție haotică de trofee, pe care o strânsese de-a lungul anilor, colecție care se amesteca printre rândurile unei narațiuni alerte. și totul trebuia terminat în patru săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mă bucur că mi-ai spus, Luke. Doar că - doar că eu nu sunt sigură ce să-ți răspund. Luke și-a mușcat buza. Chiar ai uitat să mă anunți de nuntă sau... — Îmmm... nu sunt sigură, eu... Pentru un editor și un scriitor, nici unul dintre noi nu se descurca prea grozav cu cuvintele. — Nu poți să-mi spui că tu nu simți nimic, a continuat Luke pe un ton scăzut. Privirea lui mă ținea imobilizată. Apoi m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de succes și cel mai frumos bărbat pe care îl cunoșteam, bărbatul visurilor mele, încă din perioada facultății? Dacă stăteam să mă gândesc mai bine, oare aș fi fost în stare să-mi închipui c-aveam să lucrez deja, în calitate de editor, la niște titluri de asemenea anvergură? Sigur, editasem multe porcării și trebuisem să fac față multor idioțenii la Grant Books, dar, pe de altă parte, avusesem un rol și în tipărirea a patru best-seller-uri din topul New York Times și editasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
văzut că încă țineam în mână cartea tatei. — La revedere, Vivian, am spus calmă și m-am întors, îndreptându-mă spre ieșire. Făcusem câțiva pași, când am simțit o mână pe umăr. — Cartea mea de vizită, mi-a spus un editor de top de la Knopf, cu care făcusem cunoștință mai devreme, în cursul serii. — Uite-o și pe-a mea, a zis un editor senior care-a apărut lângă el. Sună-mă, Claire. Pe drumul către ieșire, aproape toți marii publiciști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
câțiva pași, când am simțit o mână pe umăr. — Cartea mea de vizită, mi-a spus un editor de top de la Knopf, cu care făcusem cunoștință mai devreme, în cursul serii. — Uite-o și pe-a mea, a zis un editor senior care-a apărut lângă el. Sună-mă, Claire. Pe drumul către ieșire, aproape toți marii publiciști mi-au oferit cărțile lor de vizită. Când am ajuns în hol, adunasem deja cam o duzină. M-am uitat înapoi, la Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bine Și la greu" — Mă bucur c-ai putut să vii, mi-a spus Phil, deschizând ușa apartamentului. Avem multe de sărbătorit! — Phil? Arăți ca un alt om! Nu-l mai văzusem pe Phil de săptămâni întregi, de când fusese angajat editor senior la Simon & Schuster. Slăbise cel puțin vreo șapte kilograme, iar cearcănele de sub ochi îi dispăruseră miraculos. Arăta cu nu mai puțin de zece ani mai tânăr. — Mă simt mult mai bine. Asta e sigur. Stresul de la Grant Books mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin doi, au demisionat ieri, după o criză de nervi, deosebit de epică, a lui Grant. Cine au fost cei doi idioți loiali - ăăă, cele două suflete loiale - care i-au rămas alături? O persoană din interiorul companiei îi descrie pe editorul senior Lulu Price și pe directorul editorial Graham Fisher ca pe niște „sectanți cu creierii spălați“, în vreme un alt fost coleg spune că „sunt la fel de cruzi ca și Vivian“. În orice caz, acum, Vivian Grant are suficient spațiu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
data asta, vreau să fiu sigură că știu exact în ce mă bag înainte să spun da. Din fericire, datorită Marei, reușisem să-i găsesc lui David un post grozav la P și P. Lucra acolo pentru un foarte respectat editor senior, era fericit și înflorea în noul mediu. — Cu Randall ai mai ținut legătura? — Da. Îi merge bine. Ia lucrurile mai încet, încearcă să iasă mai des din birou. Pare mai fericit. — Mă bucur să aud asta. și tu pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
accepte - Dominick Peters era buldogul de la William Morris căruia i-l prezentasem pe Luke cu câteva săptămâni în urmă - dar sper c-o să spună da. Oferta a fost extrem de generoasă. — Am citit capitolele. și-am știut că ai fi un editor minunat pentru cartea asta, Phil. — Ei, mulțumesc. Apreciez. Cu toții suntem de părere că Luke are carieră prodigioasă în față. — Cu siguranță, am fost eu de acord. Apoi m-am uitat la ceas, cât de discret am putut. Era deja opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scrisese demult un roman despre experiențele lui din timpul războiului și credea că s-ar putea „scoate un film bun“ din el, după care m-a rugat să-l citesc. Romanul suna Îngrozitor de forțat și de demodat. Știam că nici un editor nu l-ar fi luat În seamă. O parte din detaliile legate de experiența „ieșirii la atac“ În Flandra sunau destul de autentic, iar tema centrală - povestea unui englez și a prietenului său neamț, Îndrăgostiți Înainte de război de aceeași fată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
David Rosenbaum, lui Janice Sorkow de la Muzeul de Arte Plastice din Boston și Dianei Weinstein. Fratele meu, Harry Diamant, mi-a făcut cunoștiință cu agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se plăcură și cu ocazia aceea, și cu cele care urmară. La propunerea lui Henry, lui Du Maurier i se dădu să ilustreze varianta În foileton a Pieței Washington, publicată de revistă În 1880. Desenele fură considerate o dezamăgire de către editori și chiar și de romancier. Fusese Însă un proiect prost gândit de la Început - Du Maurier nu era În elementul său natural În povestea a cărei acțiune se desfășura la New York, oraș pe care nu-l văzuse niciodată. Henry se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căsătorie. Curând am Înțeles că Îmi stabilisem o țintă imposibilă. După o vreme, viitorul meu beau-père a coborât pragul la două sute, dar și aceasta era o sumă uriașă pentru un Începător ca mine. M-am trambalat cu desenele de la un editor la altul, am primit o comandă de la Once a Week... Unde te-am văzut prima dată, interveni James. Da, am lucrat mult pentru ei, mai ales ilustrații pentru seriale, dar nu se plăteau foarte bine, cel puțin la Început. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a trebuit să mă stăpânesc să nu surâd cu toată fața În mijlocul slujbei. A fost oribil. Dar după aceea ai trăit fericit, spuse Henry zâmbind. — N-aș merge chiar până acolo, Îi răspunse Du Maurier. Am sperat să mă facă editor la moartea lui Taylor, În 1880, dar postul i-a revenit lui Frank Burnand. Și Îi aparține pe viață. E o ambiție pe care n-am să o văd niciodată Împlinită. — Îți Înțeleg dezamăgirea, dar Îndrăznesc să spun că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci vizitiii cereau sume substanțiale În plus pentru a urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar nu se vândură prea multe exemplare. Mary Ward Întâmpină dificultăți În a găsi un editor pentru următoarea tentativă, un roman lung despre avatarurile unui preot anglican care Își pierdea credința și Își căuta o nouă vocație punându-se În slujba celor săraci. Când Robert Elsmere apăru, În fine, la Începutul lui 1888, primele cronici fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
razele puternice și oblice ale admirației tale pentru el.“ Era convins că scriitoarea, triumfătoare, nu va detecta critica subtilă cuprinsă În cuvântul “Încerci“ sau ironia „insolației“. Îi răspunse, mulțumindu-i pentru laudele generoase și menționând ca din Întâmplare faptul că editorii se pregăteau să publice o ediție populară, Într-un volum, și preziceau vânzări de 30 000 exemplare până la sfârșitul anului. Henry publicase de curând Documentele Aspern, Într-un volum cu alte două povestiri. Macmillan tipărise doar 850 exemplare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte de Încurajare din partea editorilor privind reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor pentru cartea următoare. — Realitatea este, ca să-ți spun sincer, dar În cel mai mare secret, că mi-au oferit numai șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]