12,301 matches
-
în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca armata bizantină. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă prima expediție arabă împotriva bizantinilor, expediție care însă nu a dus la o confruntare militară. Cu toate acestea, nu există nicio relatare bizantină contemporană a expediției spre Tabuk și majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură sursă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă prima expediție arabă împotriva bizantinilor, expediție care însă nu a dus la o confruntare militară. Cu toate acestea, nu există nicio relatare bizantină contemporană a expediției spre Tabuk și majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură sursă bizantină care face o posibilă referire la Bătălia de la Mu'tah, bătălie tradițional datată în anul 629, dar acest lucru
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
sediul Califatului Umayyad. Până la sfârșitul anului 641 întreg Egiptul a fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în 642, aproape întreg Imperiul Persan a fost cucerit. În această situație au avut loc primele expediții militare arabe în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în 642, aproape întreg Imperiul Persan a fost cucerit. În această situație au avut loc primele expediții militare arabe în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună cu Amalric. Această campanie ambițioasă lui Manuel era o demonstrație de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o flotă de peste 200 de nave echipate cu arme de asalt și cu focul grecesc. William din Tyr a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Kardam () a fost un conducător al Bulgariei în perioada 777 - 796/803. Numele lui Kardam apare prima oară în sursele bizantine din 791, când împăratul Constantin al VI-lea a declanșat o expediție împotriva Bulgariei, ca represalii pentru incursiunile bulgare în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și s-a întâlnit cu inamicul lângă Adrianopol în Tracia. Armata bizantină a fost învinsă și a fugit. În 792, Constantin al VI
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
în contumacie de Nerva cu puțin timp înainte de moartea sa. La 100 d.Hr. Traian s-a întors la Roma ca împărat, nu ca un "Consul". Ammianus relatează că (xvii.1.11) mult mai târziu, împăratul Iulian a întreprins o expediție punitivă împotriva alemanilor, care pe atunci erau în Alsacia, și au traversat Main-ul (latină "Menus"), intrând în pădure, unde traseele au fost blocate de copaci tăiați. În timp ce iarna venea, ei au reocupat o În acest context, utilizarea denumirii de alemani
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
și traulerul "Chefalul". În cadrul acestui Institut funționează din 1972 „Laboratorul de tehnologie marină” consacrat programelor de cercetare legate de valorificarea resurselor petroliere ale platformei continentale din Marea Neagră. În 1972 are loc vizita oceanografului francez Jacques-Yves Cousteau la IRCM cu prilejul expediției navei Calypso în Marea Neagră. În 1976 începe forajul marin în Marea Neagră cu platforma „Gloria”, adâncimea maximă a apei fiind de 90 m. În Marea Neagră se mai află platformele „Orizont”, „Prometeu”, „Fortuna”, „Atlas”, „Jupiter” și „Saturn”. Facilitățile pentru exploatarea hidrocarburilor alcătuiesc
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
pe tron prin congresul de la Viena din 1815. El a încheiat un concordat cu Statele Papale, care anterior revendicau acest teritoriu. Deși au existat unele revolte în insula Sicilia împotriva lui Ferdinand al II-lea, sfârșitul regatului a survenit în urma Expediției celor O Mie din 1861, condusă de Garibaldi cu ajutorul regatului Piemont-Sardinia condus de dinastia de Savoia. Expediția a avut ca rezultat o serie de înfrângeri ale armatelor siciliene în fața trupelor din ce în ce mai numeroase ale lui Garibaldi. După căderea orașului Palermo și
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
anterior revendicau acest teritoriu. Deși au existat unele revolte în insula Sicilia împotriva lui Ferdinand al II-lea, sfârșitul regatului a survenit în urma Expediției celor O Mie din 1861, condusă de Garibaldi cu ajutorul regatului Piemont-Sardinia condus de dinastia de Savoia. Expediția a avut ca rezultat o serie de înfrângeri ale armatelor siciliene în fața trupelor din ce în ce mai numeroase ale lui Garibaldi. După căderea orașului Palermo și a Siciliei, el a debarcat în Calabria și a avansat spre Napoli, în timp ce piemontezii invadau regatul dinspre
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
în timp ce piemontezii invadau regatul dinspre Marche. Ultimele bătălii au fost cea de la Volturnus (1860) și asediul Gaetei, unde regele Francisc al II-lea se adăpostise, în așteptarea unui ajutor francez care nu a mai sosit. Ultimele orașe care au rezistat expediției lui Garibaldi au fost Messina (care a capitulat la 13 martie 1861) și Civitella del Tronto (care a capitulat la 20 martie 1861). Regatul celor Două Sicilii a fost dizolvat și anexat de noul regat al Italiei, înființat în același
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
noile generații de clone elimină ideea de individualitate din structura lor socială. Fiind clonate în grupuri de 4-10 indivizi, ele cresc într-o strânsă dependență una de alta și își pierd individualitatea, câștigând în schimb un simț empatic. În urma unei expediții desfășurate pentru a găsi materiale în ruinele unui oraș din apropiere, o femeie își recâștigă individualitatea; împreună cu un alt participant la expediție, ea face un copil, pe care îl numește Mark. Când este descoperită existența copilului, părinții lui sunt excluși
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
o strânsă dependență una de alta și își pierd individualitatea, câștigând în schimb un simț empatic. În urma unei expediții desfășurate pentru a găsi materiale în ruinele unui oraș din apropiere, o femeie își recâștigă individualitatea; împreună cu un alt participant la expediție, ea face un copil, pe care îl numește Mark. Când este descoperită existența copilului, părinții lui sunt excluși din comunitate. Crescând, Mark descoperă că unicitatea îi conferă individualitate și capacitatea de a trăi departe de comunitate, lucru de care clonele
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
la probleme. În același timp, ei își dau seama că lipsa tot mai acută de echipamente de înaltă tehnologie va duce la pierderea abilității continuării procesului de clonare. Mark, acum adolescent, vede și el aceste probleme și, în loc să conducă o expediție care să găsească noi echipamente de înaltă tehnologie, convinge un grup de oameni să părăsească acea comunitate și să înceapă o nouă viață, cu un nivel mai scăzut și ușor sustenabil de tehnologie. La sfârșitul cărții, el revine după 20
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
sa. Fluviul a fost numit "Everestul Fluviilor" din cauza condițiilor lui extreme. Prima încercare de a naviga pe el a fost făcută în 1993 de către un grup de japonezi care au pierdut un membru în această încercare. În octombrie 1998, o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
făcută în 1993 de către un grup de japonezi care au pierdut un membru în această încercare. În octombrie 1998, o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a fluviului (Cascada Tsangbo "Badong") din (29°46'9.59"N, 95°11'13.33"E) nu a fost atinsă de
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
pentru a se extinde deasupra nivelului mării. Secțiunea din dorsală care include insula Islanda este, de asemenea, cunoscută ca "Dorsala Reykjanes". O dorsală sub Oceanul Atlantic a fost prima dată dedusă de Matthew Fontaine Maury în 1850. Dorsala fost descoperită în timpul expediției navei HMS Challenger în 1872. O echipă de cercetători de la bord, condusă de Charles Thomson Wyville, a descoperit o denivelare mare în mijlocul Atlanticului în timp ce investiga viitoarea locație pentru un cablu de telegraf transatlantic. Existența unei astfel de denivelări a fost
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
investiga viitoarea locație pentru un cablu de telegraf transatlantic. Existența unei astfel de denivelări a fost confirmată de sonar în 1925 și s-a descoperit că se extindea în jurul Capului Bunei Speranțe în Oceanul Indian, această descoperire a fost făcută de expediția germană Meteor. În anii 1950, cartografierea fundului oceanului Pământului, de Bruce Heezen, Ewing Maurice, Tharp Marie și alții, a dezvăluit că Dorsala Atlantică avea văi și creste ciudate, cu valea sa centrală foarte activă din punct de vedere seismologic. Ewing
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
Gânditoare) descoperă o uriașă arhivă de date veche de 5 miliarde de ani în afara Rețelei Cunoscute, pe o planetă din Transcendentul Inferior. Arhiva oferă posibilitatea unor bogății de neimaginat pentru tânăra civilizație ambițioasă din Domeniul Straumli, așa încât ea trimite o expediție de arheologi programatori pentru a o deschide și a-i afla secretele. Prevederile expediției se dovedesc insuficiente și mijlocul lor de transport, cunoscut sub numele de Laboratorul Superior, este acaparat de o entitate supra-inteligentă latentă, similară Puterilor dezvoltate în Transcendent
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
Rețelei Cunoscute, pe o planetă din Transcendentul Inferior. Arhiva oferă posibilitatea unor bogății de neimaginat pentru tânăra civilizație ambițioasă din Domeniul Straumli, așa încât ea trimite o expediție de arheologi programatori pentru a o deschide și a-i afla secretele. Prevederile expediției se dovedesc insuficiente și mijlocul lor de transport, cunoscut sub numele de Laboratorul Superior, este acaparat de o entitate supra-inteligentă latentă, similară Puterilor dezvoltate în Transcendent, dar mult mai stabilă și capabilă să exercite influență asupra Exteriorului. Numită în primă
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
Entitatea convinge echipa să creeze mașini și să activeze programe pe care nu le înțeleg și împotriva cărora nu se pot apăra. Între timp, ascunse de Molima care devine tot mai puternică, două programe - copiile minților a doi membri ai expediției - prind viață și pândesc în rețeaua locală a Laboratorului. Incapabile să oprească Molima, ele aleg să pună în practică o schemă riscantă de activare a unei contramăsuri împotriva ei, existentă în arhivă. Înțelegând pericolul reprezentat de ceea ce au dezlănțuit fără
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
și pândesc în rețeaua locală a Laboratorului. Incapabile să oprească Molima, ele aleg să pună în practică o schemă riscantă de activare a unei contramăsuri împotriva ei, existentă în arhivă. Înțelegând pericolul reprezentat de ceea ce au dezlănțuit fără voie, membrii expediției vor să părăsească Laboratorul Superior, încărcând două nave de transport cu cât mai multe persoane și mascând plecarea acestora sub o rutină de aprovizionare. Suspicioasă, Molima descoperă că una dintre nave are un dispozitiv de stocare, despre care crede că
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
1994 și proiectul a continuat până la completarea să programată în 1998. Unsprezece misiuni cu navete spațiale americane, un zbor comun cu rachetă Soiuz și aproape 1000 de zile cumulate în spațiu au avut loc pentru astronauții americani pe parcursul celor șapte expediții de lungă durată. În timpul celor patru ani a programului spațial, au fost doborâte multe bariere de către cele două națiuni, printre care: primul astronaut american care a zburat cu rachetă Soiuz și prima ieșire extravehiculara în spațiu a unui american, folosind
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
un canal diplomatic și care să permită NAȘĂ să participe la finanțarea programului spațial rusesc. Prin urmare, guvernul rus a fost capabil să mențină "Mir" activ. În plus față de zborurile de transfer de la Mir,"Phase One" includea, de asemenea, șapte expediții de gară. Cei șapte astronauți care au luat parte, [[Norman Thagard]], [[Shannon Lucid]], [[Ioan Blaha]], [[Jerry Linenger]], [[Michael Foale]], [[David Wolf]] și [[Andy Thomas|Andrew Thomas]] au venit la [[Star City (Rusia)|Star City]] în [[Rusia]] pentru a instrui operațiunile
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
misiunii de opt zile, care a avut un cosmonaut rus [[Vladimir Titov]] și restul echipajului de pe [[Discovery]]. La câteva luni după zbor a fost lansat [[Soyuz TM-21]], în cazul în care primul astronaut american [[Norman Thagard]] au luat parte la expediție. Primul american în gară, alături de cosmonauți [[Vladimir Dezhurov]] și [[Strekalov Ghennadi]]. Expediția a durat 115 zile, timp în care a fost trimis la forma științifică( [[Spektr]], care a servit că un modul de laborator și de habitat pentru astronauții), printr-
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]