12,672 matches
-
modificată. La 28 septembrie 1871 a fost promulgat proiectul "Legea nașterii libere" prin care toți copiii născuți de sclave după această dată erau considerați liberi. Fiica lui mai mică, Leopoldina, care avea 23 de ani, a murit la Viena de febră tifoidă la 7 februarie 1871. La 25 mai 1871 Pedro și soția sa au călătorit în Europa. Când a ajuns la Lisabona s-a întâlnit cu mama sa vitregă Amélie de Leuchtenberg. cei doi nu se mai văzuseră de 40
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
îngustă acoperită de verdeață. Situația s-a schimbat însă radical când, în 1893, a fost descoperit aur în apropiere de Kalgoorlie, în centrul Australiei de Vest. Perspectiva îmbogățirii rapide a atras în aceste ținuturi mulți coloniști din estul continentului. Deși febră aurului s-a stins cu timpul, ei s-au stabilit definitiv în Perth. La granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, orașul a devenit un important nod de comunicație al Australiei de Vest. Înflorirea și consolidarea bunăstării
Perth () [Corola-website/Science/306461_a_307790]
-
întoarcă în timp în anul 1984. 2. Călătoria în timp - Academicianul Filip, împreună cu Emilia Fernandez, cu Leo Kane și cu doctorul Jacques Michell studiază secolul al XX-lea unde trebuie să călătorească. Cunoașterea acestui secol cu războaiele sale mondiale, cu febra înarmărilor, cu foametea și cu inechitatea socială le produce dezgust și se gândesc să renunțe la efectuarea experimentului. Vizitatorilor li se construiește un mediu de viață identic cu cel de acum 500 ani, pentru a se adpta cu tehnologia de
Episoadele filmului Vizitatorii () [Corola-website/Science/305797_a_307126]
-
vechi alb-negru, care recepționează 30 programe din întreaga lume. La Kruzenburg copii aruncă avioane de hârtie, din foi rupte din caietele lor. Vizitatorii urmăresc avioanele, sperând ca printre foile aruncate să fie și foaia pe care este scrisă formula. 9. Febră de 43 grade - Dr. Noll adoarme cu o veche carte de medicină pe piept. Filip, Katja și Karas - ceilalți membri ai Expediției Adam ' 84 - participă la o tombolă la hotel, unde se desfășoară și o discotecă. Katja începe o relație
Episoadele filmului Vizitatorii () [Corola-website/Science/305797_a_307126]
-
Adam ' 84 - participă la o tombolă la hotel, unde se desfășoară și o discotecă. Katja începe o relație de dragoste cu Peter. Bătrânul Drichlik bate toba cu mare ingeniozitate până o sparge. În acest timp, dr. Noll se îmbolnăvește de febră. Are temperatură de 43 grade, dar frumoasa doctoriță Olga nu îl ajută. Noll fură o seringă și se duce la spital. Hoțul Ede consideră că este un bun moment de a pune mâna pe banii vizitatorilor. Din păcate, fură și
Episoadele filmului Vizitatorii () [Corola-website/Science/305797_a_307126]
-
variolizarea"), care îi este atribuit lui Dhanwantari, părintele medicinei vedice: Se ia pe vârful unei lanțete lichidul pustulei și se fac înțepături în braț, între umăr și cot, până când apare sângele; pe urmă se amestecă lichidul cu sânge, după care febra va apărea". În secolul III î.e.n., în China și India se practica o metodă de variolizare, folosindu-se un fel de liofilizat primitiv: se luau cruste de la bolnavi, se măcinau, și pulberea obținută se administra celor sănătoși prin insuflație nazală
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
seruri imune contra difteriei și tetanosului. Acestor studii de imunizare pasivă prin seroterapie le vor urma programe de imunizare activă prin vaccinare. În 1896, Pfeiffer și Kolle în Germania și Wright, în Anglia, concep primul vaccin pentru uz uman împotriva febrei tifoide. Wright evaluează eficiența vaccinării pe 2.835 voluntari din armata britanică. Rezultatele obținute determină Armata Britanică să ia decizia de a vaccina toate trupele care se îmbarcau pentru Războiul cu burii, din Africa de Sud (1899-1902). După sfârșitul Primului Război Mondial, vaccinarea împotriva
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
tifoide. Wright evaluează eficiența vaccinării pe 2.835 voluntari din armata britanică. Rezultatele obținute determină Armata Britanică să ia decizia de a vaccina toate trupele care se îmbarcau pentru Războiul cu burii, din Africa de Sud (1899-1902). După sfârșitul Primului Război Mondial, vaccinarea împotriva febrei tifoide, deși nu era obligatorie, a fost larg răspândită în Armata Britanică. În secolului XX, tehnicile de imunizare cunosc un progres fără precedent. În 1908, Albert Calmette și veterinarul Camille Guérin încep să lucreze la obținerea unui vaccin împotriva tuberculozei
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
eliminare a virulenței toxinelor sunt cunoscute sub numele de anatoxine (în țările de limba engleză se folosește denumirea de toxoizi). Primele vaccinuri cu anatoxină au fost introduse de Gaston Ramon: vaccinul antidifteric (1923) și vaccinul antitetanic (1927). Dezvoltarea vaccinurilor împotriva febrei galbene (antiamarilice) a început cu izolarea, în 1927, a tipurilor Asibi și franceze. Inițial s-au dezvoltat vaccinuri inactivate, care nu au oferit rezultatele așteptate. Ulterior s-au dezvoltat vaccinuri cu virus viu atenuat, care s-au dovedit eficiente. În
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
și tetanosului, vaccinarea antitetanică cu o doză de rapel, în cazul plăgilor tetanigene, vaccinarea antirujeolică a contacților de rujeolă, în primele 5 zile de la contact). Sunt necesare pentru cei ce călătoresc în zone endemice pentru anumite boli: vaccinarea anti-amarilică (împotriva febrei galbene), anti-pestoasă (împotriva ciumei), antiholerică. Se efectuează în centre speciale. Se efectuează la personalul care, prin natura profesiei, este expus riscului de a contacta diverse boli (vaccinare anti-hepatitică B la personalul medical; vaccinare anti-leptospirotică, anti-carbunoasă, antirabică la personalul din zootehnie
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuși mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”; la început erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau în
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
septembrie 1851, Morgan a trecut examenul de admitere pentru liceul englez din Boston, o școală specializată în matematică pentru a pregăti tineri pentru o carieră în comerț. În primăvara anului 1852, boala de care suferea devenea mai frecventă, având des febră reumatica și dureri încât el nu putea să meargă. Junius l-a trimis pe Pierpont în Insulele Azore (insule portugheze din Oceanul Atlantic), în scopul de a se recupera. După ce s-a aflat înconvalescență aproape un an, Pierpont a revenit la
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
observată. Majoritatea membrilor expediției au început imediat activități militare sau navale. Până la finalul războiului, doi — Tim McCarthy de pe "James Caird" și marinarul veteran în Antarctica Alfred Cheetham — au murit în război, iar Ernest Wild de la Marea Ross a murit de febră tifoidă în timp ce lupta în Marea Mediterană. Câțiva alții au fost grav răniți, și mulți au fost decorați pentru acte de eroism. În urma unei misiuni de propagandă în Buenos Aires, Shackleton a fost angajat în timpul ultimelor săptămâni ale războiului în operațiuni speciale în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
cavalerului Wiltshire, de care se îndrăgostise pe vremea când aceasta era doamna de onoare în gospodăria reginei Anne. În 1537, Jane a născut un fiu, care avea să devină regele Eduard al VI-lea al Angliei. Jane a murit de febra puerperală la doar câteva zile după naștere, lănsându-l pe Henric devastat. Henric a considerat-o pe Jane "adevărata" lui soție, singura care i-a dăruit moștnitorul pe care l-a dorit cu atâta disperare. Thomas Cromwell, numit conte de Essex
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
portocale nepasteurizat, lapte, lucerna și chiar și apa . Variate îngrijorări asupra siguranței dată de alimentele de origine animală au dus la creșterea numărului de persoane ce aleg o dietă semi-vegetariană. Printre aceste îngrijorări se enumeră pericolul gripei aviare la mezeluri, febra aftoasă la carnea de oaie, bifenil policlorinat (PCB) la somon, intoxicare cu mercur la pește, concentrație mare de dioxină în produse animale și hormoni de creștere artificiali, antibiotice sau Encefalopatie bovină spongiformă (BSE, cunoscută și ca "Boala Vacii Nebune") la
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
să se sinucidă luând o mare cantitate de opium. Reușeste să depășească această perioadă dificilă a vieții și reîncepe munca de cercetare la Odessa în 1875, an în care se recăsătorește cu Olga Belokopitova. În 1880 aceasta se îmbolnăvește de febră tifoidă. Acest lucru, împreună cu alte probleme (disputele aprinse cu colegii, insatisfacțiile profesionale, situația politică a țării și starea precară a sănătății sale), îi cauzează o nouă dezechilibrare psihică, urmată de o nouă tentativă suicidară: Mecinikov se infectează cu sângele unui
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
lucru, împreună cu alte probleme (disputele aprinse cu colegii, insatisfacțiile profesionale, situația politică a țării și starea precară a sănătății sale), îi cauzează o nouă dezechilibrare psihică, urmată de o nouă tentativă suicidară: Mecinikov se infectează cu sângele unui bolnav de febră tifoidă cu speranța că își va găsi sfârșitul. Dar, după o perioadă de suferință, își revine și, în 1882 reîncepe munca sa de cercetare la Messina, Sicilia. În 1888 se duce la Institutul Pasteur unde rămâne până la sfârșitul vieții, în
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
la Brandenburg. Mieszko a murit pe 25 mai 992. Sursele nu oferă nici un motiv să se creadă că moartea sa a avut loc din alte cauze în afară de cele naturale. În conformitate cu Thietmar, conducătorul polonez a murit la o vârstă înaintată, de febră. Probabil a fost înmormântat la Catedrala Poznań. Rămășițele primului conducător al Poloniei nu au fost găsite iar locul său exact de înmormântare este necunoscut. Potrivit lui Thietmar, Mieszko a împărțit statele înainte de moartea sa, mai multor prinți. Probabil aceștia au fost
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Trecerea periodică a țiganilor prin Macondo conduși de Melchiade, aduc în sat noutățile lumii, precum: o lupă, o oglindă, proteza dentară, un covor zburător, alambic pentru a face aur, sau hărți. De fiecare dată, José Arcadio Buendia e cuprins de febra noului, are planuri entuziaste și se închide în camera lui, meditând și lucrând cu tenacitate și meticulozitate până reușește să realizeze ceea ce își pusese în gând. Dintre ceilalți bărbați ai familiei Buendia, al doilea Aureliano are o traiectorie fantastică. Ajunge
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
această controversă, este evidentă contradicția între prima declarație despre incapacitatea fiicei sale și afirmația succesivă despre drepturile regale ale acesteia: prima dată nebună, apoi înțeleaptă. De fapt și Filip și Ferdinand La 25 septembrie 1506 Filip a murit brusc de febră tifoidă la Burgos în Castilia. Unii au suspectat că a fost otrăvit de socrul său Ferdinand al II-lea. Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
dinastiei Hohenstaufen a luat sfârșit, iar regiunea s-a dezintegrat în numeroase ducate, comitate și orașe libere, aparținând teritoriului german. În anul 1525, în Munții Vosgi a izbucnit un război țărănesc care a condus la dezorganizarea ținutului, cuprins deja de febra Reformei. Revolta a fost înăbușită în sânge de către ducele Antoine de Lorena. În urma Războiului de Treizeci de Ani, Alsacia, Lorena și Munții Vosgi au intrat sub stăpânirea Franței. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, regiunea a fost
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
și din nou ca învățătoare în Memphis, Tennessee. In Memphis se căsătorește în anul 1861 cu muncitorul George E. Jones, care era membru în sindicatul muncitoresc. Șase ani mai târziu îi moare bărbatul și patru copii într-o epidemie de febră galbenă. Se va întoarce în Chicago și deschide un atelier de croitorie. In anul 1871 are loc un incendiu în oraș și Mary Jones pierde tot avutul ei. Mary se va adresa pentru ajutor la “Knights of Labor”, o asociație
Mary Harris Jones () [Corola-website/Science/314130_a_315459]
-
din următorii 14 ani în proiecte de lucrări publice și de urbanism în Washington, D.C.. Ulterior, Latrobe a lucrat la diferite proiecte legate de amenajări hidrotehnice și îndiguiri în orașul New Orleans din Louisiana, unde a decedat în 1820 din cauza febrei galbene. Latrobe a fost numit, "Părintele arhitecturii americane", conform originalului, "Father of American Architecture". s-a născut în 1764 în localitatea Fulneck Moravian Settlement, lângă Pudsey din comitatul West Yorkshire, Anglia, ca fiul al reverendului Benjamin Latrobe și al Annei
Benjamin Henry Latrobe () [Corola-website/Science/314264_a_315593]
-
îi face pe plac doamnei Ruxanda și nu mai omoară, doar schingiuie. El încearcă să-i prindă pe cei doi boieri fugari (Spancioc și Stroici), fără succes însă, și, în așteptarea unui atac, întărește cetatea Hotinului, unde se îmbolnăvește de febră tifoidă și e bântuit de cruzimea sa din trecut. Alexandru îl cheamă pe mitropolitul Teofan, își cere iertare și cere să fie călugărit înainte de moarte. Când este cuprins de un leșin care îl lasă rece și rigid, preoții, crezându-l
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
mai celebră fiind Alexandria din Egipt. Alexandru a mărșăluit către Asia Centrală și India, de unde soldații săi au refuzat să meargă mai departe. Alexandru s-a retras la Babilon, unde în 323 î.en., la 32 de ani, a murit de febră. Generalii săi s-au luptat între ei pentru împărțirea imperiului, conflictul luând sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a trei state principale: Regatul Ptolemeic în Egipt cu capitala la Alexandria; Imperiul Seleucid în Siria și Mesopotamia cu capitala la Antiohia
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]