12,434 matches
-
statuetă a libertății, ca un porumbel al păcii încordat, prinsă bine de picioare de brațele lui destul de puternice. Horor. Toată simpatia mea pentru el a dispărut din cauza tălpii mele care nu se simțea bine pe genunchiul lui. Talpa mea de fetiță încă pe genunchiul de aproape bărbat al acelui băiat, cu scopul de a servi drept ornament într-o ikebană organică în cadrul unei sărbători naționale m-a oripilat, deși nu erau de vină nici talpa și nici genunchiul. Le-am asociat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate. Ce disperare trebuie să fi fost ca să ajungă ea să facă ce-a făcut. Ce disperare trebuie să fi fost. Am auzit că are acum o fetiță. Că e bine. Mă bucur tare mult pentru ea. Nu-mi vine să râd nici când mă gândesc la căsătoriile din pricina unor copii pe care nu-i vroia nimeni. La despărțirile din cauza aceluiași lucru. Nu vreau să mă gândesc cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
văzut fața, săraca, a început să plângă și a trebuit să mă duc după ea și să-i explic că nici nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să joace table. Tot aici, dar într-o zonă mai puțin vizibilă, se adunau băieții să se joace de-a bandiții sau de-a cine face pișu la mai mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI-a cînd m-am îndrăgostit (cum să mă exprim altfel?!) de o fetiță frumușică, finuță, delicată, Melania Dumescu, elevă din altă clasă. Când mă întâlneam cu ea, mă fâstâceam, dar în rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la care asistăm mai mult sau mai puțin indiferenți, ci normal ar fi ca ele să stârnească reacția cititorilor pentru ca astfel de drame să nu mai aibă loceste de părere domnul Marian Ciornei, pornind de la cazul recent al torturării unei fetițe de către propriii ei părinți. "Ce-am făcut noi pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple?" Zilnic citim în presă despre fapte care ne umplu sufletul de amărăciune prin tragismul lor. Citind aceste lucruri chiar și în ziarul dvs.
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
paginile ziarului. Pentru un om al scrisului nu este o problemă de opțiune, ci o problemă fundamentală a conștiinței sale. Iar atunci când un ziar informează cititorii despre tragedii, este cazul să ne întrebăm fiecare: "Ce-am făcut noi pentru ca altă fetiță să nu mai fie arsă altă dată cu țigara de către părinții săi?!" Facem jocul comuniștilor? Articol apărut în Ziarul personal al dlui Marian Ciornei -Anul 1 Nr.1 din 16.08.1998, sub semnătura „Tataia” De cele mai multe ori nervii reprezintă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a satului în care ei au avut norocul să vadă pentru prima oară razele soarelui și să tragă în plâmânii lor plăpânzi prima pală de aer proaspăt și curat de munte. Și ca la un semn toți băieții și toate fetițele clasei care știau că domnul lor povestește frumos, parcă mai cuminți ca altădată și-au pus coatele pe bancă, obrăjorii în palme și au ascultat, privindu-l, uimiți de cele ce le povestea domnul, cu ochii lor mari, limpezi și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ani (42 băieți și 52 fete), cu excepția a 11 nemți și 3 unguri, toți ceilalți fiind de etnie română. Au mai fost luați în evidență pentru cursul preșcolar 68 de copii între 5 și 7 ani (39 băieței și 29 fetițe). Până la data acelui recensământ de acum 76 de ani, se ridicaseră din sat numai câțiva intelectuali aflători în viață: 1 inginer, 1 consilier arhiepiscopesc, 1 ofițer, 1 revizor școlar, 4 învățători, 1 notar și 3 funcționari. Numărul neștiutorilor de carte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
națonală a locuitorilor Cârțișoarei, luptă de la care n-au abdicat niciodată în îndelungata istorie a satului. Pe lângă muzeul sătesc a luat ființă în anul 1969, sub egida Școlii Populare de Artă din Sibiu un Cerc de Țesut - Cusut, frecventat de fetițe de 9 - 15 ani, eleve ale școlii generale, precum și de tinere ale satului, unele chiar femei măritate, dornice de a deprinde arta lucrului de mână pentru păstrarea tradiției din bătrâni în domeniul confecționării îmbrăcămiții tradiționale, specifice satului. Cercul a fost
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
anodine cu copii jucîndu-se la țară, la mare sau în spatele blocului se desfac deodată perspective mitice și fantastice în sensul realismului magic sud-american : o schijă din timpul războiului se plimbă dintr- un loc într-altul pe sub pielea unui veteran ; o fetiță de la bloc primește de la Dănuț un misterios inel de aur, după caredispare pentru totdeauna ; conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ești sergentul meu (și Dănuț arătă înspre Aurora), iar tu ești soldat. Ai înțeles, sol dat, Pitița ?“ Pitița, care pronunța cuvintele stîlcit (de aceea i se și zicea așa - pentru că atunci cînd vorbea despre ea însăși își spunea „pitița“ în loc de „fetița“), preferă să dea numai din cap și să zică „îhî“, pentru a nu strica solemnitatea momentului cu împleticelile ei. Mai întîi, Dănuț inspectă uneltele de care urmau să se servească în îndeplinirea misiunii. Fetele aveau cîteva lopățele de plastic și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la apartamentul 68, se chinuia, cu un cuțit, să scoată feliile de pîine care se blocaseră în toaster (îi zisese de-atîtea ori domnului Simpson - care acum era plecat de mult la serviciu - să vadă ce are toasterul ăla), pe cînd fetița ei de zece luni inspecta, de-a bușilea, spațiul din spatele frigiderului ; domnul Allen, de la 66, își cerceta în oglindă, îngrijorat, ridurile din spatele ochelarilor cu rame groase ; domnul de la 65, al cărui nume nu-l cunoștea nimeni, ieșise pe ușă de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bărbat trăia și se afla în afara oricărui pericol. Nu același lucru se putea spune însă și despre doamna Simpson, de la apartamentul 68, care atinsese, cu cuțitul, un fir neizolat. Singura care o vedea pe doamna Simpson, în acel moment, era fetița ei de zece luni ; ea însă prefera să inspecteze în conti nuare spațiul din spatele frigiderului. Deloc literatură Am vrut să intitulez acest volum Deloc literatură - chestie la care am renunțat pînă la urmă. În primul rînd, nu era deloc un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
exprimă dorința fiecărui copil de a răspunde. Mobilurile sau motivele potențează energetic și afectiv activitatea de învățare (ca de altfel orice activitate umană) și se dobândesc prin educație. Îmi vine în minte un exemplu. O mamă își duce, cu emoție, fetița la școală în ziua inaugurală a clasei I. La despărțire a copleșit-o cu sfaturi și îndemnuri, iar când a luat o acasă i-a cerut să-i povestească amănunțit tot ce-a făcut pe parcursul celor patru ore. Printre altele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
patru ore. Printre altele, învățătoarea le-a prezentat copiilor abecedarul și aritmetica și le-a făcut recomandări cum să le folosească și cum să le păstreze. A doua zi, în graba pregătirilor pentru plecarea la școală, mama i-a cerut fetiței să explice imaginile de pe coperțile cărților. Era o verificare a modului cum și-a însușit noua școlăriță „prima lecție”, prilej cu care i-a strecurat și un îndemn: la școală trebuie să mergi totdeauna cu lecțiile bine știute, să nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îndemn: la școală trebuie să mergi totdeauna cu lecțiile bine știute, să nu te faci de râs. În felul acesta a fost pusă prima cărămidă la edificarea unui mobil al învățăturii. Pornită pe un drum bun încă din clasa I, fetița în cauză a avut un parcurs școlar ireproșabil, dovedind o atitudine pozitivă față de învățătură pe toată durata școlarității. Demn de reținut este faptul că nimeni nu se naște cu dragoste sau repulsie față de școală. Mobilurile învățării se formează, se dobândesc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mamei care nu părea să aibă mai mult de 35 de ani. Din priviri, prin mimică și gesturi le-a indicat băieților să-și dea jos rucsacurile, cu care probabil urmau să meargă la școală, să-și descheie gecile, iar fetiței să-și scoată de pe cap căciulița de blană cu urechi, care o prindea foarte bine. Copiii executau întocmai dispoziții transmise de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-am perceput auditiv
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
încheierea anului școlar bătea la ușă, când cu elevii clasei a IV-a pe care o conducea făcea recapitularea finală a materiei pentru a ajuta pe copii să-și ia zborul spre cursul gimnazial, a venit la ea mama unei fetițe a cărei promovare era incertă, să o roage, încă o dată, să facă în așa fel ca și fiica ei să absolve ciclul primar, iar mama să poată face din ea „măcar o învățătoare”. Formulată astfel, rugămintea acestei mame a lăsat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
învățăceilor. În timp ce parcurgeau drumul spre ieșirea din sala de clasă, la un semn al învățătorului, inobservabil pentru noi, copiii ne-au salutat cu un Bună ziua! lipsit de stridență și încărcat de respect. M-am oprit pentru o clipă în dreptul unei fetițe bălaie și cârlionțate, cu ochii jucăuși ca două mărgele de peruzea, pe care am înterbat-o cum se numește învățătorul lor. Cu un glăscior limpede și melodios, în care mi s-a părut că disting dragoste și respect și mândrie, ba
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu constituiau o piedică pentru încununarea dragostei lor prin căsătorie. Și-au unit destinele ca studenți săraci, fără nuntă și fără ajutorul familiilor din care proveneau, sărace și ele. După absolvirea studiilor superioare au venit și cei doi copii, o fetiță și un băiețel, care le au sporit grijile și le-au luminat și îmbogățit viața. Întreaga lor strădanie se concentra asupra micuților care creșteau și se dezvoltau ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai mulți ani, când viața lui Dumitru Dascălu și a copiilor reintrase pe făgașul ei normal, un nou cataclism s-a abătut asupra lor: băiatul, aflat la vârsta maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va găsi cândva
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
suită de melodii interpretate la diferite instrumente muzicale tradiționale, grupul de buciumași din Paltin, taraful tradițional și dansatori din Nereju din Vrancea, soliști fiind Ștefan Harabagiu și Nicușor Dobrițoiu. Au mai urmat în program Ion Stanciu și Alina Gogorița o fetiță de numai 7 ani care a prezentat mai multe melodii tradiționale interpretate la fluier. Acordurile muzicale care au umplut întreaga galerie au transformat totul într-o scenă în care lemnul era principalul vinovat și ne acaparase în totalitate atenția atât
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o cutie de bijuterii care adăpostește ceva prețios și nu-l puteai vedea. Toate acestea avea să se vadă peste ani de zile, când viața te așteaptă cu secretele ei după colț. Îl purtase când era mic ca pe o fetiță. Avea părul moale ca mătasea vegetală de culoarea unui tutun copt și cârlionțat la vârfuri. Când încetase să îl mai îmbrace în haine de fetiță se întristă și o întrebă: - Mamă!? De ce nu mai pot fi îmbrăcat ca fetițele? - Ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te așteaptă cu secretele ei după colț. Îl purtase când era mic ca pe o fetiță. Avea părul moale ca mătasea vegetală de culoarea unui tutun copt și cârlionțat la vârfuri. Când încetase să îl mai îmbrace în haine de fetiță se întristă și o întrebă: - Mamă!? De ce nu mai pot fi îmbrăcat ca fetițele? - Ai fost obraznic, ți-a crescut un cuc între picioare așa cum au toți băieții. Duse repede mâna între picioarele lui care erau perfecte, fără să le
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]