14,807 matches
-
care nu se mai referă astăzi tinerii noștri : Cântece pe care le-am învățat de la bunul meu tată, cântate de el în primul război mondial. Era fără mâna stângă, mare erou a fost tata ! Aveam patru-cinci anișori, mă ținea pe genunchi și mi le cânta. Urechiușa mea era trează. De aceea nu pot uita nimic de la dragii mei părinți. Uiți ce uiți, dar nu și părinții și țara pentru care eroii noștri și- au vărsat sângele ! Ne ruga să-i citim
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am îmbătrânit? De aceea, doamnă Dumitrescu și domnule Oprea, apreciez toată cartea, toată munca și de ce nu truda dvs. de ar citi-o mulți, ar avea ce învăța pentru viața și viitorul lor. Și atunci, cum să nu-ți pleci genunchii în fața unui medic de talia domnului Aurel C. Panfil care și-a pus în suflet toată durerea tatălui său, cu boala lui și a frățiorului, respectând și apreciind, umbând în sânul și în buzunarele învățămintelor bunei sale mame ? Nu spun
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mână de pământ. După care ni se punea pe masa lecturilor noastre unele producții personale ori culese din lumea culturii, cum ar fi acestea: Veniți creștini la rugăciune Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pământ. Creștinii noștri în vechime Pe sub pământ zideau altare Și pe furiș în miezul nopții Veneau cu toții la-nchinare. Azi stau lăcașurile sfinte Pe înălțimi strălucitoare; Dar câți creștini le calcă pragul În zilele de sărbătoare?. Veniți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
zideau altare Și pe furiș în miezul nopții Veneau cu toții la-nchinare. Azi stau lăcașurile sfinte Pe înălțimi strălucitoare; Dar câți creștini le calcă pragul În zilele de sărbătoare?. Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pământ. Versuri la care se completa: „nu știu de unde am învățat acest cântec când eram copil, dar tot ce am învățat atât de frumos nu pot uita și vreau să nu se piardă asemenea valori. Zi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
De ce gândeam așa, explicația e clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era, în funcție de aglomerația de la locul unde ți-o umpleau, strâmt de îmi înțepeneau genunchii și nu mă puteam apleca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Direcția de atunci, o doamnă Dinu, fie-i iertate păcatele dacă le-a avut, ne-a aprobat dosarul imediat. Când am venit la cămin, directorul Enache, fie și el iertat că a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai înțelegător cu poporănii. Se termina și cu joaca, cu cântările aducătoare de ploaie. Ni se repartizau treburile. Eu eram norocoasă că mă ocupam de croșetat, tricotat, coseam flori frumoase pe pânză, bluzițe, cămășuțe, dar mai țineam și cartea pe genunchi și învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești schilav tot! Un cerșetor te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai Dar oricum ești, ce-ți pasă!, Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are nimeni. Și acum, în ajunul expediției mele spre China, vreau să-mi îndepliniți o dorință. Care, Măria Ta? au strigat într-un glas sfetnicii stând în genunchi, în fața Sa. Să-mi aduceți în grabă, la Curtea mea din Samarkand, din lumea întreagă, din toate națiile și din toate timpurile, pe cei mai mari artiști ai lumii, care să-mi facă un tablou al meu pentru posteritate. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
catedră. Urmează să fii mutat și încadrat la Complexul Muzeal al Bucovinei, unde ți se va crea un post de la 1 septembrie. Vestea m-a pocnit ca o măciucă în moalele capului. Am simțit că mi se moaie picioarele de la genunchi. Și m-am sprijinit de fostul meu birou, apoi m-am așezat câteva minute pe scaunul unde șezusem, înainte de-a mă fi invitat Ea, să stau în birou cu dânsa. Du-te la Rectorat!, m-au îndemnat colegii. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în dreapta și-n stânga, după cum îngenuncheau și ședeau la icoane. Orășenii încă nu se grăbeau. Ei știau că slujba începe oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera s-a dus și s-a așezat în genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a rămas acolo un timp mai îndelungat, eu am mers și m-am închinat, poate oleacă zorit, ca de obicei, apoi m-am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am dat seama cât de iute-au trecut toate acele momente-cheie, când s-a citit Evanghelia, când s-a ieșit cu Sfintele Daruri, când s-au rostit Crezul și Tatăl nostru, când am ieșit din strană și ne-am așezat în genunchi, apoi ne-am reluat, iarăși locurile ce le aveam, pe acele scaune de stejar, lucrate ca pentru niște voievozi medievali, de iscusiții meșteșugari populari. În timpul slujbei, privirile mele și ale "șerifului" s-au mai întâlnit, dar foarte rar. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sări Între birou și fereastră cu țeava ridicată În chip de sabie și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară Viorel și Leontina. Dormea sau ce dracu’ făcea acolo? S-a ascuns aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În Drumul Taberei și ne-am spălat numai cu săpunuri străine și ne-am spreiat și ne-am Împarfumat cu patru feluri de parfum franțuzesc. Plângea! Să-nțepenesc dacă v-oi minți. Era leșinat după mine. Era mort. Cădea-n genunchi În fața mea și-i dădea lăcrimile de bucurie. Când mă vedea parcă vedea pă Dumnezeu. Io sunt târfa ta, Îmi spunea. Fă-mi tot ce vrei, fă-mi de toate, prințu’ meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Un grup de cinci-șase puradei cobora În fugă scările de la etajul de deasupra, zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre. Adormise văru' Laur, nu-l clinti avalanșa de țipete, dormea adânc. Ghemuit pe cimentul treptei cu genunchii la gură ca-n burta Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța, că dac-o vezi pe mută Îi bei apă din pizdă și cum i-a tras-o el În noaptea aia când a dormit aicea și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu genunchii prinși În cleștele brațelor, părea uns cu destule alifii. Dacă n-o fi și ăsta unul din ăia care mugesc și dau din mâini de te ia amețeala, numai bun pentru grija asta a noastră. Terminasem cam tot ce aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
secundă că-i Steluța. Era ceva mai Înaltă și mai robustă decât Steluța. Avea brațe puternice, fierte de vipie, și maioul negru i se mula pe un bust sănătos, cu sâni mici și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat alb-albastru pe un crac și cu stele roșii pe celălalt. Când a trecut prin dreptul nostru i-am văzut privirea ochilor negri răzbătând Îndârjită prin sudoarea ce-i șiroia pe frunte. - P-astea, vere. Ce, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o roagă să stea, el o roagă să se scoale. El face și desface cu milogerala lui, În vreme ce ea pare să-l domine de-acolo de pe nisipul țărmului. Cu lădița alături, privește nemișcată spre largul mării, așezată cu antebrațele pe genunchi și având aerul impenetrabil al unui muncitor ostenit și mulțumit, la care te aștepți din moment În moment să lase totul baltă. - E nevestica mea, spune destul de tare ca ea să-l audă. Numai și numai cu ea m-ajut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
potrivea. Dă-l În gâtu’ măsii, că-i mai bine fără el. Suntem mai liniștiți. Aruncă țigara printre gratiile ferestrei. Se Întoarse și-mi puse brațul pe piept. Coapsa ei mă Încălecă și urcă pe picioare până Îmi ajunse cu genunchiul În capul pieptului. Mă fixă surâzând cu privirea ochilor ei negri. - Am să te strivesc, am să te halesc, ai dat de dracu’ cu mine. Sunt grea? - Ba nici pomeneală. Adevărul e că-mi cam pune puterile la Încercare. Conviețuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se, cât mai mult de moarte... Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură, la gândul că dintr-o clipă în alta, s-ar putea să... Gândul acela neterminat ne înfricoșa. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne ochii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a confirmat la nici douăzeci de ani.. Așa e destinul omenirii, domnule...să nu-și găsească niciodată limanul... Într-un continuu neastâmpăr. Pentru că neastâmpărul acesta e sădit în om, domnule..! Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne ochii spre Cer, așteptând de acolo să vină mântuirea. .. După încă o zi și o noapte, de mers
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sinea lui. „ - Că trece aceasta ca fumul de pe pământ.. ca floarea care a înflorit, ca iarba care s-a tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de luptă le stabilea, cu precizie din mers. Planul său era să ajungă până în nord la Pasul Stânișoarei, trăgând după dânsul trupele de securitate, măcinându-le. Urmară coborâri abrupte, prin văi adânci, prăpastioase, apoi, din nou urcușuri în coate și genunchi.. pe cursuri de torente, adânci, necălcate de picior de om. Pe versantul estic al Danciului, luna lumina ca ziua. După câteva ceasuri de mers pe malul drept al Bistrei, spre izvoare, și pe sub poalele Ceahlăului, în zorii zilei au ajuns
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte, rugăciunea pentru îngropăciune. Trebuiau să dispară, cât mai repede din bătaia armelor. Și, într-o goană bezmetică, sub ploaia de gloanțe... cu sufletele rupte, în genunchi.. se aruncară la pământ, care cum poate,.. apoi, aleargă... aleargă... speriați de moarte.. urcă... coboară, rostogolindu-se pe povârnișuri,.. Teama de moarte e firească... E omenește să te temi de moarte. După câteva ceasuri de moarte, o moarte cumplită... liniștea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mulțimea de uniforme albastre, de la poalele Grințieșului, desfășurați în trăgători, întunecau valea. Orice potecă le era tăiată. O luară înapoi.. În trap, pe poteci cunoscute numai de ei, pe scurtături, chiar și cu ochii închiși, gâfâind în coate și în genunchi, se cățărară pe povârnișuri abrupte către izvoarele râului Dreptu.. „ - Baltă, dă-te prins !”, un glas gros sfâșie liniștea pădurii, o umbră furișându-se printre copaci. Baltă și Cârțu, amândoi deodată, tresăriră și se căutară din ochi prin întuneric... Îl recunoscură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]