15,241 matches
-
și a fost proiectată de un colectiv al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" din București, după fotografiile descrise anterior și după filmul lui Octav Minar. Printre specialiștii consultați s-a numărat și profesorul Constantin Ciopraga, de la Universitatea ieșeană, care a insistat de la început asupra ideii ca restaurarea să se facă în spiritul autenticității; altfel, unei mai vechi contrafaceri i s-ar substitui o nouă contrafacere. Pornind de la acest principiu, s-au oferit amănunte referitoare la casa originară, cu elemente în corelație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nici împrejurimile casei, nici satul. Pentru prima oară s-a pus problema amenajării și protejării unui spațiu de atmosferă specific eminesciană, cu intenția să se dea acestuia importanța cuvenită locului și cadrului natural ipoteștean. Cât privește interiorul casei, s-a insistat asupra refacerii bibliotecii Eminoviceștilor, ca fapt reprezentativ. Fără îndoială că noua clădire are meritul de a fi o reconstituire, o copie după casa copilăriei lui Eminescu, pe de o parte, și de a sugera atmosfera interioară specifică vechii case, precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
texte, plăcerea urmând să-i revină autorului. Unii scriitori se avântau să taie, pentru a grăbi apariția cărții, alții modificau atât cât să nu se sesizeze exact directețea "fitilului". În fine, cei scrupuloși nu se dădeau ușor bătuți și protestau, insistau, trimeteau memorii. În funcție de conjuctura momentului, cenzura își menținea rezervele, ori mai renunța la câte ceva. Trebuie spus că într-o etapă se putea mai mult, în alta, mai puțin. Când era nevoie să se arate că, totuși, exista, în România, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
taie 116 pagini din cartea "Martor". Ori când directorul Teatrului era somat să-i comunice autorului (tot el!) că s-a interzis reprezentarea piesei "Hardughia"... Rău cu rău, dar mai rău fără rău! Cu cenzura se mai putea discuta și insista, mai existau tocmeli, uneori cu rezultate spectaculoase (o cenzoră-șef, dna. E.D., a salvat o mulțime de cărți!), dar după desființarea (iluzorie!) a cenzurii, directorul instituției de presă nu mai putea înainta un manuscris cu speranța "poate, trece". Răspundea singur chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
situată dincolo de miraculos și incredibil, obligându-ne să recunoaștem că, deși am avea destule lecturi "la temă", nu posedăm suficiente informații esențiale în temeiul cărora să putem contura adevăratul portret al lui Mao Tzedun. Ceea ce s-a publicat la noi insistă asupra jumătății a doua a vieții lui Mao, arendată oricum istoriei recente și, chiar numai prin asta, extrem de tentantă scriitoricește. Demne de tot interesul sunt cele două volume ale cărții datorate medicului englez care l-a îngrijit pe Mao până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deslușirile fiind limpede oferite de restul frazei. În paranteză fie spus, textul atestă monotonie stilistică voită și "parcimonie" într-ale lexicului, cititorul fiind astfel determinat să accepte receptarea poveștii la nivelul de exprimare al eroilor. De la bun început, scriitorul a insistat asupra menținerii ortografiei cu â și cu apostrof dorință de care, evident, a trebuit să ținem seama; după cum se vede, până la un punct, erau anticipate deciziile Academiei... Am fost rugați, de asemenea, ca, în exercitarea atribuțiilor editoriale, să intervenim acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a răspuns doamna Adriana, la 22 aprilie 2013 când ne-a vestit că a primit de la noi cartea „Alexandru Mânăstireanu. Corespondență”. Editura PIM, 2013, de Ion N. Oprea. „Am s-o citesc când îmi va fi mai bine”, spunea și insista referindu-se la viața ei. „O viață am lucrat sub ordine, am fost educată și am educat, am știut să fiu econoamă, stăpână pe mine. La copii sau nepoți nu aș fi putut sta, ar fi fost greu”. Și a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
înțelesuri și obositoare, ca și a dvs. D-le Oprea. La pagina 367 unde treceți numele celor care formează cenaclul literar la distanță, unii plecați de- acum dintre noi, care realizează asemenea opere, merită toată stima, despre care nu mai insist, pentru că mă simt din ce în ce mai rău, ci închid ochii cu gândul de respect la munca dvs. atât de frumoasă și atât de prețuită de noi cititorii. Îmi amintesc când eram copil - copiii cu vitele la păscut ciopleau toată ziua bețișoare să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de vreun folos, ne-a precizat doamna. Este mănăstire de călugări tineri, cu mașini mici, dar nu cu credință de călugări. O singură dată au venit vreo câțiva, ne-au cântat ceva, dar încolo și pentru ca să te împărtășești trebuie să insiști. Noi, căminul, ajutor mare am avut de la familia George, Viorel și Valentin Păunescu, de la preotul Popescu de la Biserica Grădina Icoanei, de la domnul Iliescu cât a fost președinte că venea de două-trei ori pe an cu miniștri după el, și domnul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și Miu am încercat chiar să ne opunem. Nu mă feresc să-ți dezvălui că media mea generală este 6,59. Și pentru învățământul superior este, pare-mi-se, un "canon", adică un plafon mai ridicat. Dar a intervenit și insistat și tovarășul rector; că el se știe cu bărbatu-meu, de când era bibliotecar la "Ștefan Gheorghiu"... Apoi, disciplina care mi s-a dat... Pe moment m-am bucurat... Dar acum, drept să-ți spun, nu mă prea entuziasmează. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
țărănimii sărace, omnipotentă, radicală, consecventă, care trebuie să fie vârful de lance; succesul trebuie asigurat de ocuparea terenurilor agricole și organizarea lor în comune agrare, care să cointereseze și să stimuleze participarea acestei clase sociale numeroase. Și doctrina militară, maoistă, insistă asupra ideii că, în caz de război, trebuie mai întâi să acaparezi pământul agricol, să-l înfometezi pe dușman, în vreme ce sovieticii cred, dimpotrivă, că-i important ca prima lovitură să vizeze și să lichideze centrele industriale ale inamicului, ca, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și o bogată discotecă, din care nu lipseau Rapsodiile I și a II-a. Dar și numeroase discuri de muzică populară românească. Doamna căci nu eram, la început, obișnuit să-i spun altfel, simplu, pe nume, cum mă ruga și insista m-a cucerit și uluit din prima seară, când, aflându-ne la masă, împreună cu cei doi elevi, care stăteau undeva pe-aproape, la o familie, în același cartier, ne-a pus să ascultăm muzică din George Enescu. Am avut noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vreo parte. Aștepta numaidecât un răspuns. Ni-l cerea din ochi. Voia să i-l dăm. Să nu plecăm, să nu-l lăsăm așa, fără o explicație cât de cât. Încercăm am îngăimat eu, după câteva minute, văzându-l că insistă atât de mult încercăm să căutăm un taximetrist, care să ne ia bagajele și să ne ducă de la gară, înafara orașului, până la Complexul Selgros, unde-i stația omnibuzului, care vine de la București... Fiindcă plecăm mai departe... Aha! Păi, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne încălzea, ne vrăjea. Fața lui era plină de bunătate, liniște, dragoste, seninătate. Ceea ce spunea ne și convenea. Ne încălzea în adâncul ființei. Poate de aceea, după ce-am terminat cafelele pe care el le-a achitat numaidecât, oricât am insistat să le fi dat noi ne-am ridicat și am plecat împreună. Ne-am lăsat convinși și-am urcat în mașina lui. Eu, în față, lângă el. Vera pe bancheta din spate. 3 "Șeriful" a ambalat motorul, s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tot felul de gânduri, până-n clipa când Dumnezeu m-a luminat. Atunci a fost când am cedat contractul de Închiriere al garsonierei mele părintești pentru zece mii de lei unui vecin din bloc pe care-l știam de multă vreme că insistă pe lângă mama angajându-se să aibă grijă de ea până moare și s-o Înmormânteze pe cheltuiala lui, iar În schimb să-i treacă garsoniera pe numele fiică-si. Cu oarecare Întârziere uite c-am făcut-o, am mers cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
piele de porc arătând aproape nou, mănușile cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era să se facă doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a mai dat mâna s-o Întreb cum de a ajuns să se lăfăie În cheltuieli În halu’ ăsta, ce mare pleașcă a dat peste ea? Dacă ea n-a pomenit nimic, am socotit că nu se cuvine să insist, mai ales după ce a stricat o mie de lei și pe Laur, mult mai mult decât am fi Îndrăznit noi să sperăm, punându-l la adăpost În cazul când sezonul ar fi mers mai greu la Început, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Asta era totuși foarte puțin probabil. Nu mă puteam compara cu Gheorghe Restoiu, deoarece Gheorghe Restoiu era o jigodie comunistă, ca de altfel toate neamurile mele vitrege care-și făceau de lucru prin birourile cazematei Casei Scânteii. Tot mai insistam, deși de la o vreme mă Împăcasem cu gândul că nu-mi voi vedea romanul tipărit. Cu atât mai rău pentru el, Îmi spuneam, cu atât mai rău pentru jegurile astea comuniste care se joacă cu forța cuvântului tipărit, mai eficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe Relu? Spune-i lu’ ăsta unde s-o găsească, că-i făcut praf după ea. Și Viorel iar că las-o dracu’, ca Tansa pă toate drumurile. Știam, dar aș fi vrut și totodată Îmi venea peste mână să insist. Insistase destul părințelul În contul meu. Deja se lăsase păgubaș, așa să fie cum zici tu, Viorele, pă toate drumurile și potecile, da’ ăsta cum dracu’ o avea aprinderea? Ia să vedem un inginer mecanic cu școala profesională la bază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Relu? Spune-i lu’ ăsta unde s-o găsească, că-i făcut praf după ea. Și Viorel iar că las-o dracu’, ca Tansa pă toate drumurile. Știam, dar aș fi vrut și totodată Îmi venea peste mână să insist. Insistase destul părințelul În contul meu. Deja se lăsase păgubaș, așa să fie cum zici tu, Viorele, pă toate drumurile și potecile, da’ ăsta cum dracu’ o avea aprinderea? Ia să vedem un inginer mecanic cu școala profesională la bază, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai făcut ceva, vreo furăciune, a dat În cap? Noi nu l-am mai văzut. Sunt două luni și ceva. Nu-i așa, Relule? Da, cine naiba l-a mai văzut de vreo două luni? — Da’ voi, ca verii lui, insistă plutonierul, nu vă dați seama unde o fi dispărut așa din senin? Pe mine unul mă cam scotea din sărite. Se vedea că-l ajunseseră cele șase-șapte cutii de bere pe care le băuse și prea Își lua În serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-am omorât noi. Hai să-l aruncăm undeva, să-l Îngropăm... Până la urmă chiar Îl las aici și-o tai după văr-miu. Banii sunt la el, dar socot că mi se cuvine jumătate din ei. Dacă el tot insistă ca idiotu’, n-are decât. Să-mi dea zece mii și să rămână aici cu moșu' să-i organizeze funeraliile, să și-l Îngroape, să și-l ascundă, până luni are tot timpul... Lasă-l, bă, șoptesc. S-aud câinii. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
abia se dumirește pe ce lume s-a pomenit și Încotro s-o ia. Mi se pare pe deplin Îndreptățit părințelu’ ca să nu stea În loc de Laur, iar pe de altă parte n-aș avea cum să uit că el a insistat și a tras de mine și a pus la cale toată treaba, datorită lui sunt acum aproape scăpat din nenorocirea asta de lume care deja m-a scuipat afară din ea. Aia e, că și eu Îl vedeam pe Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă priviri stinse, sunt supți și galbeni ca ceara, iar eu caut la rându-mi un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de a aranja ceva sigur cu Pepino și văr-su, ceea ce ne-a făcut să Întârziem și să ne vlăguiască așteptarea Înainte de a acționa așa cum ne propusesem, iar pe de altă parte eu insistam să nu-l lăsăm pe Laur În tren ori să fi scăpat dracului de el dându-i câteva sute de lei ca să se ducă unde i-o fi soarta, măcar să soarta i-a fost să plece cu muta În luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]