12,623 matches
-
mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații de istorie și exemplaritate au fost condițiile prime
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
nou, de combustie și meditație: el scrie versuri luminoase, în care regretul, despărțirea nu ajung să întunece bucuria de a trăi. Dimpotrivă, arderea lăuntrică, sentimentul unei creșteri sufletești pe care nici un obstacol nu o poate împiedica sunt afirmări ale unui liric însetat de viață (Logodna, Șoapte). Dragostea e, în viziunea lui, unul dintre marile izvoare de noblețe ale omenescului, fericirea ca și suferința se sublimează într-o euforie a înălțării interioare. Convingătoare rămâne depășirea istoriei imediate (cu gesturi uneori teatral compuse
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
se susțin prin această undă amplă, tonică, a încrederii în viață și, totodată, prin aspirația iubirii de a atinge eternitatea. În poezia de idei, care se alătură celei închinate iubirii, apare și mai subliniată, prin alegorie, preferința pentru dramatizarea reflecției lirice. Adam este omul pedepsit de cer să răscumpere păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
Naum și Ion Barbu, Caragiale (I. L. și Mateiu I.), I. Budai-Deleanu, adică toată floarea poemei române, se rotesc, dănțuiesc în fel și chip și vorbesc în giuvaericale întru a „pune capăt” cu gingașă parodie, la două sute de ani de rostire lirică: „Floare-a luminilor, otravă ce distili între petale,/Semilună care aur pui pă turle dă cristale,/ Vis al leneșii cadâne ce pe perini de atlaz/ Fundul greu strevede dulce pân șalvarii de Șiraz,/O, Levant, ostroave-n marea limpezită ca
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
la „Pentru patrie”, între 1993-1996, director general al Consiliului Național al Audiovizualului și, ulterior, redactor la „Cronica română”. A debutat publicistic în 1955, în „Flacăra” din Piatra Neamț. Formația filosofică a lui C. și-a pus vag pecetea pe creația sa lirică. În volumul de debut, Agora (1969), factura preponderent meditativă a poeziilor a făcut critica să vorbească despre un autor bântuit de obsesii, de spaima neîmplinirii. Cu Orientalia (1970), universul liric își schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
lui C. și-a pus vag pecetea pe creația sa lirică. În volumul de debut, Agora (1969), factura preponderent meditativă a poeziilor a făcut critica să vorbească despre un autor bântuit de obsesii, de spaima neîmplinirii. Cu Orientalia (1970), universul liric își schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie este „melancolie” („vastă”, „tainică”). Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
Amfiteatru”, „Cronica”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iașului”, „Ateneu” și „Ramuri”. Repartizat inițial la liceul din Săbăoani, în județul Neamț, va lucra ulterior ca redactor la ziarul „Flacăra Iașului” (1967), apoi la „Scânteia tineretului” (1967-1969), în 1968 apărându-i și prima plachetă lirică, intitulată Ce se numește toamnă. Între 1969 și 1972, poetul-ziarist este secretar „pe probleme de școli” al Comitetului Județean UTC Iași, apoi director al Casei de Cultură a Tineretului și Studenților și activist (în sectorul cultural) al Comitetului Județean al
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
lit. (1977), 145; Nicolae Turtureanu, Senin în senin, CRC, 1979, 48; Constantin Pricop, Ion Chiriac, „Elegiile inimii”, CL, 1980, 2; Virgil Cuțitaru, Memoria cuvintelor, CRC, 1981, 42; Val Condurache, „Exact așa vor cânta privighetorile”, CL, 1982, 10; Nicolae Turtureanu, Discursuri lirice, CRC, 1983, 6; Ioan Holban, „Aici totul, totul s-a născut din sinea mea”, CRC, 1984, 35; Valentin Tașcu, Ion Chiriac sau Poezia povestirii, CRC, 1985, 27; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 102-103. V.D.
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele belgianului James Ensor. Stadiul edificării sinelui încremenește acum în faza disoluției (separatio) din procesul alchimic, C. propunând un adevărat antimanifest liric al cărui principal temei este tendința schizoidă de a cuprinde în propriul trup un univers disolut („zare stearpă”). Poeziile din Cădere deasupra orașului (1994) se vădesc un ciclu al transformării eului poetic („femeia scrib”-„femeia cruciat”), care acum contemplă timpul
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
2001, redactor-șef al revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. C. scrie o poezie discretă, fină, livrescă, ușor sentimentală, cultivând cu rafinament imaginile plastice. E vorba despre „stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
execută victimele, însă le transformă în ulcere veșnice, în chin. Chinul anulării noimelor. Al nașterii golului, produs fără întrerupere, asediind și degradând. O autoinchiziție.” Poetul devenit critic procedează cu o atenție și meticulozitate exemplare, pornind de la analiza statistică a vocabularului liric bacovian, trecând prin decelarea influenței eminesciene asupra poetului și sfârșind cu comentarea termenilor-cheie ai unei opere care nu a încetat să crească în însemnătate de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul, pe atunci, structuralism, C. traversează, pe rând, spațiile literaturii franceze, germane și engleze în încercarea de a surprinde, din toate perspectivele posibile, miracolul liric bacovian. Poezia lui Bacovia are calitatea, subliniază C., de a putea fi înțeleasă în orice cultură; ea nu este însă una rudimentară, ci încearcă, prin mijloace rafinate, să construiască un „primitivism sui-generis”. Aceasta este și judecata care îl îndeamnă pe
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Caraion un puternic conflict între natura directă a sentimentului moral și expresivitatea îndelung hrănită cultural. O analiză temeinică [...] a poeziei lui ar trebui să ne arate cum reușește poetul să creeze impresia că își transcrie aproape automatic, fără nici o sintaxă lirică, întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de rusticitate pulsează în volumul liric de debut, Exod (1933), animând un peisaj evocat, în duhul lui I. Pillat, cu atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți, 1937; Dulcile cuvinte, Cernăuți, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuți, 1940; Balade și strofe răzlețe, Cernăuți, 1943; Scrieri lirice, îngr. și pref. Emil Manu, prezentare Al. Dima, București, 1970; Necunoscuta, îngr. Ecaterina Chelariu, cuvânt înainte Mircea Horia Simionescu, București, 1972; Scrieri lirice, cuvânt înainte Eugen Barbu, București, 1973; Teatru, îngr. și pref. Adrian Anghelescu, București, 1976; Zilele și umbra
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
1937; Dulcile cuvinte, Cernăuți, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuți, 1940; Balade și strofe răzlețe, Cernăuți, 1943; Scrieri lirice, îngr. și pref. Emil Manu, prezentare Al. Dima, București, 1970; Necunoscuta, îngr. Ecaterina Chelariu, cuvânt înainte Mircea Horia Simionescu, București, 1972; Scrieri lirice, cuvânt înainte Eugen Barbu, București, 1973; Teatru, îngr. și pref. Adrian Anghelescu, București, 1976; Zilele și umbra mea, îngr. și pref. Corneliu Popescu, Iași, 1976; Poezii în vers alb, îngr. și postfață Corneliu Popescu, Iași, 1983; În căutarea Atantidei, îngr
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul și de structura internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
1945; Finister 2, București, 1970; Metafore, pref. Al. A. Philippide, București, 1971; Brâncuși. Poeme-Poèmes, I-II, ed. bilingvă, tr. Sandu Tzigara-Samurcaș, București, 1972-1974; Pasărea de cenușă, București, 1972; Genarul, București, 1974; Poeme alese, București, 1995; Supliciile, București, 1995. Antologii: Atlasul liric al poeziei românești contemporane, București, 1944 (în colaborare cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti). Repere bibliografice: Streinu, Pagini, V, 136-139; Florin Manolescu, Aurel Chirescu, „Finister 2”, RL, 1970, 18; Dan Cristea, „Metafore”, RL, 1971, 16; Nae Antonescu, Aurel Chirescu, „Metafore
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
bibliografice: Balotă, Labirint, 318-341; Iorgulescu, Al doilea rond, 37-48; I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978, passim; Simion, Scriitori, I, 136-152; Piru, Ist. lit., 486-488; Ilie Guțan, Cercul Literar de la Sibiu, Sibiu, 1995; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1995; Ion Vartic, Privire asupra Cercului Literar de la Sibiu, în Ion D. Sârbu, Scrisori către bunul Dumnezeu și alte texte, Cluj-Napoca, 1996; Petru Poantă, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Chișinău, 1976; P. Antokolski, A patra dimensiune, Chișinău, 1977; Oljas Suleimenov, Amiezi topite, Chișinău, 1977 (în colaborare cu I. Gheorghiță); Andrei Voznesenski, Versuri, Chișinău, 1979; M. Valek, Apropieri, Chișinău, 1980; Saadi, Poeme. Gazeluri, Chișinău, 1982; Mahtumkuli, Versuri, Chișinău, 1983; Din lirica afgană, Chișinău, 1984 (în colaborare cu T. Paladi). Repere bibliografice: Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 186-198; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 3-22; D. Coval, Răspundem înaltei chemări a actualității, „Nistru”, 1984, 6; Ion C. Ciobanu, Modelări artistice
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
face la Focșani. Funcționar mulți ani la Banca Italo-Română din București, devine director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” de la Sibiu, în publicația căreia tipărește versuri traduse din Gabriele D’Annunzio, Giovanni Pascoli, Lionello Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național din
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
stabilindu-se în Italia, la Milano. Traducerile lui C. din poezia italiană se disting mai ales prin corectitudinea față de original (nu numai ca expresie, ci și ca versificație), precum și prin resursele lingvistice surprinzătoare pe care tălmăcitorul le descoperă în structurile lirice ale limbii române (Perpessicius). S-a menționat, de asemenea, selecția riguroasă și reprezentativă pe care C. o operează în antologarea poeților prezentați în versiune românească. „Totuși este o oarecare uscăciune în traducerile d-lui Cifarelli” - constata G. Călinescu. Considerații asemănătoare
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]