11,805 matches
-
la Poliția de Siguranță nazistă, la locotenentul Fass. Acesta ne-a spus că nu găsește celor acuzați de noi vreo vină de conspirație și noi nu făceam decât să producem agitație între oameni. Her Fass, a replicat Petrașcu, sunt foarte mirat că dumneavoastră nu puteți constata adevărul afirmațiilor făcute de noi, când ele sunt sprijinite pe fapte absolut reale. Cum se explică faptul că un inspector al Siguranței din România se găsește aici în Rostock, la un hotel și ține relații
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dar fusese eliminat de Căpitan pentru indisciplină. Petrașcu știa foarte bine cazul lui Andor și la niște întrebări puse de acesta nici nu i-a răspuns, spre uimirea Anei Pauker. La o altă rundă de discuții, Ana Pauker s-a mirat mult de faptul că România, o țară mică, în loc să fie „loială” față de Rusia Sovietică, s-a angajat în luptă alături de Germania, contra ei. Ca în toate momentele lui de mare concentrare, a dus un deget la ceafă, pe sub gulerul cămășii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
numiți trădători cei care au comunicat englezilor și americanilor, adică foștilor noștri aliați, știri despre viața și activitatea noastră economică. Dar Guvernul actual, care comunică totul rușilor nu este atunci și el trădător?” Generalul Cibuchi afirmă apoi că este foarte mirat că în acest proces ca și în acel al lui Maniu, toți acuzații apar „foarte docili” față de completul Tribunalului, cântând mereu pe struna, care convine acuzării, Guvernului și Rusiei. Acuzații care erau înainte, în legături de credințe politice comune cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu, Eugen Teodorescu și amiralul Horia Măcelaru - muncă silnică pe viață; Niculae Mărgineanu - 25 ani muncă silnică; Dimitrie Gheorghiu și Nistor Chioreanu câte 20 ani muncă silnică; Alexandru Balș - 15 ani muncă silnică. Toată lumea inclusiv acuzații din proces s-au mirat de asocierea în același proces a Mișcării Legionare și a organizațiilor din mișcarea de rezistență „Marea Finanță”, pentru că nu numai că nu au activat împreună dar unii nici măcar nu se cunoșteau. S-a petrecut acest lucru datorită aceluiași personaj odios
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aruncat privirea în sus spre cer și am observat o caschetă a unui ofițer, care ne supraveghea de sus de pe malul de pământ de deasupra „Cazimcii”. Ne urmărea desigur, nu pe mine sau pe ceilalți, ci pe Nea Pătru. Se mirau probabil că mai putea să pășească și de faptul că se sprijinea pe Nuti, care fusese pus în celulă să-l terorizeze, așa cum făcuse Aligo cu Nea Vică în celula vecină, iar el îl ajuta în loc să-și țină angajamentul pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sumar, alături de cel mai bun prieten,, Puiu Athanasiu, care pe deasupra îi ceruse în căsătorie pe fata lui. Desigur că totul era un joc murdar al Securității și când mi-a povestit Petrișor cele de mai sus, la morse, m-am mirat cum putea Domnul Profesor să dea crezare unei astfel de bazaconii. I-am comunicat la „telefon” să nu creadă aceste înscenări ale Securității și sa mai liniștit,, viața noastră de celulă curgând monoton cu specificul aparte al „Cazimcei”. în 1962
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Rm. Sărat, după condamnarea sa la moarte și neexecutarea sentinței timp de cinci ani, tremurând la fiecare mișcare pe coridor la ușa celulei, crezând că a sosit momentul execuției. Toți care au auzit de această culme a barbariei psihice, se mirau ce rezerve interioare a avut acest om de a putut suporta totul și nu a înnebunit; poate sângele babei Vrâncioaia pe care îl purta și el în vine, spuneau unii. Dar nu a fost numai presiunea psihică ci și torturi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rezervă. 2. Un detașament de 250 de evrei la dispoziția Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării, alcătuit din evrei cari au lucrat la terenurile virane. Pentru fixarea chestiunilor de detaliu și a unei încadrări se va lua legătura cu Domnul Director Mira, dela Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării. 3. Detașamentul volant de 1000 de evrei, gata de intervenție, în scopul de a curăța zăpada în raionul gărilor. a) Detașamentul va fi format din 10 subdetașamente a 100 evrei, fiecare fiind comandat de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
fel încât liftul să funcționeze încet, pentru ca eu să nu știu dacă merge sau stă, dacă urcă sau coboară. Poate chiar mă supravegheau cu o cameră video ascunsă. De fapt văzusem niște monitoare în camera de control. Nu m-ar mira deloc ca unul dintre ele să preia imagini din lift. Ca să-mi mai omor timpul și să scap de plictiseală, m-am hotărât să caut camera video, dar, gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că nu-mi servea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau regres. — Aha! Deci, măsuri radicale. Câți ani ai? mă întrebă ea. — Treizeci și cinci. Dar tu? — Șaptesprezece. E prima oară în viața mea când întâlnesc un Computator. De fapt n-am întâlnit nici Simbolatori până acum. — Numai șaptesprezece? am întrebat eu mirat la culme. — Să știi că nu mint niciodată. Chiar am doar șaptesprezece ani. Arăt mai mult sau mai puțin? — Păi... am crezut că ai peste douăzeci. De fapt, nici nu vreau să arăt doar de șaptesprezece. — Nu mergi la școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
străvechi, platoul respectiv nu avusese forma actuală, ci mai degrabă a unui crater în interiorul căruia existase o floră și o faună cu totul și cu totul deosebite. Cu alte cuvinte, O lume dispărută, cum ai spus tu. — Crater? m-am mirat eu? — Da. Craterul fusese rotund, cu pereții abrupți, dar se prăbușise cu zeci de mii de ani în urmă și din cauza mișcărilor tectonice, a căpătat forma podișului amintit. Pentru că n-au întâlnit nici un dușman natural, unicornii și-au continuat traiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au ce să-mi fure. Am intrat în casă, am făcut un duș și m-am băgat în pat. Am adormit imediat, de parcă ar fi dispărut toate grijile de pe lumea asta. Pe la unsprezece am avut musafiri nepoftiți. Nu eram prea mirat. Aș putea chiar spune că mă așteptam la așa ceva. Numai că au năvălit pur și simplu, spărgându-mi ușa. Se vedea de la o poștă că nu erau amatori. Cu toate astea, puteau să sune și să nu-mi distrugă ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sud. Se deschidea ca un evantai, pornind dintr-o cută a Zidului. În mod cu totul inexplicabil, hățișul des al pădurii nu ajunsese până la el. Locul era dominat de o liniște pe care n-o mai întâlnisem nicăieri. M-am mirat cu atât mai mult, cu cât se afla atât de aproape de Zid. Pământul era acoperit de un covor des de iarbă, iar deasupra capului am zărit, printre crengile copacilor, un petec de cer de o formă extrem de ciudată. Fundația peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vuiet furios, apoi ca un vârtej într-un bazin de cascadă, răsunând imediat după aceea înfundat, de parcă i s-ar fi pus capac. Apa urca însă. Din pricina întunericului n-am putut aprecia cât de mult, dar nu m-ar fi mirat să mă trezesc cât de curând cu gleznele spălate. Aveam impresia că trăiesc un coșmar. Mă urmărea ceva, nu puteam înainta și acel ceva era chiar în spatele meu, gata să mă prindă de glezne. Ceva vâscos. Bine că doar aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit că faci mișcare zilnic. — Mișcare? se miră ea privindu-mă în ochi. Halal mișcare! Paznicul mă târăște cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai sus decât cele lăsate în umbră. Lumina era totuși prea puternică pentru ochii mei care se învățaseră cu întunericul. Trebuie să recunosc faptul că, încă din timpuri străvechi, omul a reușit să se adapteze oricărei situații. Nu mă mai mir că trupurile Întunegrilor au devenit funcționale doar în bezna cea mai adâncă. După ce-am urcat vreo șaizeci sau șaptezeci de noduri, am ajuns în vârf. M-am apucat cu ambele mâini de marginea stâncii și am încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nici vorbă. Ești chiar foarte drăguță. — Atunci de ce nu te culci cu mine? N-aș putea să-ți spun de ce, dar n-am chef acum de-așa ceva. Ai încălca niște principii morale? — Principii morale? am repetat eu uimit. M-a mirat și pe mine ecoul propriei mele voci. Am rămas pe gânduri, cu privirile în tavan. — Nu, nu-i vorba de nici un fel de principiu moral. Instinctul îmi spune că nu trebuie să fac așa ceva. Poate se leagă și de fluxul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ai dreptate. N-am ce căuta aici. 33 În țara aspră a minunilor Rufe duse la uscător pe o zi ploioasă, mașină închiriată, Bob Dylan În duminica aceea ploioasă, toate cele patru uscătoare automate erau ocupate, așa că nu m-am mirat când am văzut patru sacoșe colorate diferit, atârnând de mânerele uscătoarelor. Erau trei femei la coadă. Una, care arăta a gospodină, avea spre patruzeci de ani, iar celelalte două, studente de la un cămin din apropiere. Gospodina stătea pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
însă scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii sale. Dracul i le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci în întrecerea cu echipa de draci trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Dima, „Anotimp de aur”, O, 1973, 11; Sorin Titel, Două prozatoare, RL, 1975, 26; Lucian Alexiu, Nuvele și povestiri, O, 1975, 26; Al. Ruja, Valentina Dima, „Stânca tarpeiană”, F, 1975, 9; Dan Rebreanu, Valentina Dima, „Casa florilor”, TR, 1977, 14; Mira Preda, „Casa florilor”, T, 1977, 8; Șerban Cioculescu, Adam Müller-Guttenbrunn, „Micul șvab”, FLC, 1978, 43; Dan Ciachir, „În căutarea Penelopei”, SPM, 1978, 415; Virgil Nistor, „În căutarea Penelopei”, ST, 1979, 1; Grete Tartler, Un vechi scriitor din Banat, VR, 1979
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
vremii. Debutează la „Românul” din Arad, în 1911, semnând apoi articole în mai multe reviste și ziare din Ardeal și din Regat: „Tribuna poporului”, „Cosinzeana”, „Glasul satelor”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Neamul românesc literar”, „Unirea”, „Lumina poporului” ș.a. Nu avea să mai mire, așadar, pe nimeni elegantul condei de jurnalist care se afirma la „Ramuri”, în anul 1913. Cu eseuri literare și recenzii, D. colaborează, în perioada imediat următoare, la „Doina”, „Credința”, „Drapelul”, „Lumina literară”, „Capitala”, „Solia” ș.a. În 1921 debutează editorial, la
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul și agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept sărbători unele comportamente sociale, neștiind să discearnă între sacru și profan, să perceapă autenticul din spectacolele văzute. Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Am Învățat că așa ceva e foarte greu, cu riscul de a trebui, wittgensteinian, să taci. În facultate, am luat contact cu două feluri de a vorbi despre postmodernitate: unul al profesorilor de la engleză, altul al celor de la franceză. Referințele, mă miram eu Încă de pe atunci, erau arareori convergente. Într-o parte, nu se vorbea decît de Lyotard, pornind de la Descartes, de unde am realizat, Încet, că a vorbi despre postmodernitate Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sacru al unui an școlar, domnișoara pleacă pe alte meleaguri. Ambiguitățile unei relații imposibile Între un el narator-autor În penultimul roman, Corespondenta (2000), sau prieten decedat al naratorului În Unguroaica (2002) și o ea misterioasă, aterizată În provincie prin te miri ce silnicie a soartei, constituie miezul romanelor de dragoste ale lui Eric Holder. Erotismul sublimat, parfumat al unor relații În esență platonice este spart pe ici pe colo de scurte intruziuni În forță ale unor lexeme falocentrice niciodată vulgare. Apoi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la „Azi” (2000) și editorialist la „Curentul” (2001). Din momentul în care a hotărât că nu poate învinge decât eliberându-se de complexe, C. și-a folosit inteligența pentru a scrie limpede, șocant, de pe poziția celui care nu se mai miră de nimic și se exprimă în limbajul antifilosofic al străzii. Aceste reguli ale pamfletului dintotdeauna i-au adus un mare succes de public. Comentariile sale politice, care sunt ale unui bun jucător de șah, ce analizează zece posibile mișcări înainte
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]