12,604 matches
-
credea că ordinea economică eradicase totul și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul trupului vine să clatine solidul edificiu conjugal și, luat cu asalt, acesta își dezvăluie crăpăturile, fără să se dărâme totuși. Din recunoașterea acestei situații se hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
direct - ca Tadeusz Kantor, de pildă - în desfășurarea imediată, concretă, a actului teatral. Rațiunea lui de a fi, spunea el, înceta în seara premierei, iar de revenit nu accepta să mai revină decât, uneori, pentru a saluta publicul. La polul opus, Patrice Chéreau îmi mărturisea odată că i-ar fi imposibil să facă teatru dacă ar ști că „n-ar mai avea cum să intervină pentru a opri deteriorarea iremediabilă a unui spectacol”. Chéreau respinge scepticismul strehlerian și își supraveghează, punctual
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
bipolarități devine evidentă de îndată ce observăm modul în care cinematograful și teatrul se poziționează în raport cu perechea control/supraveghere. Cele două arte se despart în acest punct, ca și cum fiecare dintre ele ar presupune că se poate împlini mai bine adoptând o postură opusă celei preferate de cealaltă. Cinematograful, mai ales cel american, se arată tot mai interesat de practicile specifice societăților de control și de folosirea excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
interpretarea este parte integrantă a comunicării, și dacă, pe de altă parte, noi atribuim această interpretare funcției simbolice în măsura în care ea citește și leagă semnele între ele prin intermediul simbolurilor care interpretează, noi trebuie să recunoaștem că ea se situează la polul opus al confuziei tautiste". Fără îndoială, e ușor derutantă simplitatea soluțiilor propuse față de tușele apocaliptice ale tabloului schițat anterior, mai ales că autorul le lasă la un nivel destul de general, în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
excentric este aceea că toate figurile, deviind de la modelul radial, capătă o poziție verticală. Prin urmare, ele își mărturisesc dependența de atracția externă a gravitației a cărei influență este astfel negată de rotunjimea centrică a mandalei. O relație de tip opus se impune în două mozaicuri bizantine din secolul al VI-lea aflate în biserica San Vitale din Ravenna, dintre care unul este prezentat în figura 8. Pe cei doi pereți ai absidei sunt înfățișați împăratul Iustinian și soția sa, fiecare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
câte o suită. În ambele mozaicuri un grup de figuri verticale susține bolta capelei ca un șir de coloane. Verticalitatea indică dominarea sistemului excentric care leagă figurile de bază și le face să răspundă printr-o mândră elevare în direcția opusă. Acest aliniament de figuri asemenea unor coloane ar arăta mai degrabă ca niște îngrădituri, dacă nu ar fi legat de un centru localizat în fiecare caz în figura imperială. Împărăteasa Teodora, prima inter pares se distinge prin coroană, bijuterii și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dacă nu ar fi legat de un centru localizat în fiecare caz în figura imperială. Împărăteasa Teodora, prima inter pares se distinge prin coroană, bijuterii și aureolă și este ocrotită de cupola de deasupra capului ei. Figura împăratului de pe zidul opus este scoasă în evidență în mod similar. O comparație a acestor exemple dă la iveală diferența izbitoare dintre cele două sisteme compoziționale. Mandala japoneză celebrează puterea figurii centrale în jurul căreia este organizat întregul tablou. Mozaicurile bizantine, limitate la o funcție de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cealaltă. Din această cauză nu poate fi vorba de o interacțiune directă care ar face ca aceste două feluri de a percepe să se contopească într-o unică imagine convențională. Mai degrabă oscilarea produce o echilibrare a celor două versiuni opuse. Un turn înălțându-se deasupra unui edificiu va fi perceput esențialmente ca un vector centrifugal emanând din centrul masiv al respectivei clădiri. Se va atenua în spațiu, probabil printr-o descreștere a unei spirale cu vârful îngustat. Deși o astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
accentuând apăsarea în jos a obeliscului invertit. Totuși, punctul de mijloc își exercită puterea centralizatoare legând sculptura într-un tot și creând astfel un focar de energie. Așa cum se întâmplă adesea, vectorii aflați în relație cu acest centru indică direcții opuse. Pe de o parte, vârfurile celor două volume, obeliscul și piramida, se ciocnesc cap în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină sub același unghi de 53°, așa încât muchiile lor se unesc într-un mănunchi simetric de intersecții
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
oprește pe raftul de cărți, fiind împiedicată să mai înainteze în acea direcție. Biblioteca răspunde apropierii mele printr o contraacțiune: înaintează către mine. Dar cum ochii mei se opresc asupra ei, eu pot să o fac să capete și tendința opusă, și anume aceea de a răspunde la apropierea mea îndepărtându-se oarecum greoi din cauza marii sale greutăți vizuale, alăturându-se astfel direcției privirii mele. Fiecare obiect vizibil afișează această dublă tendință dinamică în relația cu sinele privitorului; se apropie și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Sub un unghi de vedere relativ îngust, privitorul poate surprinde în întregime fresca unui plafon baroc, împreună cu cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei cer să fie priviți într-o ordine ierarhică a lor. A neglija aceste condiții ale compoziției înseamnă a pierde mesajul operei. Vectorii mobili care se îndreaptă în direcție opusă, de la privitor către operă, sunt la fel de evidenți. Unii dintre ei există doar în virtutea necesităților optice. Anumite condiții trebuie să fie îndeplinite de operă pentru a fi accesibilă vizual. Deoarece lumina se deplasează numai prin linii drepte, un obiect precum o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centri rivali ai compoziției, oscilând în jurul unui al treilea centru, localizat undeva pe pavimentul bisericii San Pietro in Vincoli. Figura ar dobândi astfel o latură interioară și una exterioară - una în fața scenei din stânga lui Moise și cealaltă orientată înspre latura opusă. O astfel de viziune ar interfera cu caracterul frontal, esențial simetric al figurii, menit să domine opera. Frontalitatea imanentă este întru totul modificată de întoarcerea capului. Dacă însă direcția privirii lui Moise devine axa excentrică dominantă a figurii, compoziția devine
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cristelnița este așezată în mijloc. În Panteonul roman, centrul este gol, deși este evidențiat ca fiind locul din care vizitatorii observă simetria magnifică a templului antic. Centrul este străbătut de axa excentrică introdusă de intrare și arată spre cavitatea din partea opusă a interiorului circular. Respectiva cavitate nu este diferențiată totuși în mod special de celelalte care punctează circumferința, astfel încât, în aspectul său actual, relația dintre spațiul centric și axa excentrică se poate spune că este oarecum neclară. În capitolul X mă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sufletelor nemântuite. O nemișcare generală, mai degrabă decât o tulburare pătrunzătoare, este starea de spirit corespunzătoare formatului pătrat. Schimbarea copacilor, de la desfrunzirea iernatică la frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot astfel, în întreaga compoziție evenimentul Învierii a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în trei straturi orizontale care, deși se petrec, abia interacționează între ele. Capul și umerii lui Hristos ajung până la cer
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
paralel al capetelor cumpănesc verticalitatea figurilor. Încă o dată, interacțiunea nu se realizează în mod desăvârșit. În interiorul pătratului compact al scenei care corespunde cu formatul cadrului, îngerii cântă, iar publicul meditează, fiecare grup fiind de sine stătător la locul său. Exact opusă ar putea părea Așezarea în mormânt a lui Rafael (figura 60). Acolo totul alunecă în oblicitatea mișcării, în vreme ce verticala este abia exprimată de poziția picioarelor puternice ale celor doi purtători reprezentați în picioare și de capul cu gâtul înălțat al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care, la drept vorbind, nici nu se află acolo. Când luăm contact cu Pictura nr. 2 a lui Franz Kline, distingem dintru început un fel de asamblare de vectori excentrici distribuiți pe întreaga suprafață a pânzei, încrucișându-se, urmărind direcții opuse și așa mai departe. Locul centrului de echilibru este gol, dar ceea ce contează aici este faptul că pozițiile și interrelațiile spațiale ale formelor au sens doar dacă le privim corelativ la acel centru. Verticala centrală este ocupată numai de aglomerarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lui Hristos a fost deseori reprezentată atât de schematic, încât corpul atârnat cu brațele desfăcute coin cidea cu brațele crucii. În secolul al XVI lea, Michelangelo descompune axa verticală a corpului prin capul aplecat deasupra unui piept înclinat în direcție opusă și o altă contramișcare a picioarelor. Toate acestea se adaugă unei serii de vectori excentrici deviați, pendulând pe măsură ce ochii privitorului se mișcă de-a lungul corpului suspendat. Din punct de vedere istoric, figura lui Michelangelo este un exemplu târziu și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
verticala centrală și totodată retrăgându-se. În același timp, este destul de puternic pentru a prelua verticala centrală, atrăgând-o către propria-i axă. Stânca alăturată îl face să se tragă înapoi, dar dialogul cu îngerul suscită o atracție în direcție opusă. Dialogul leagă figura lui Hristos de un centru de echilibru secundar, situat între cele două figuri. Comunicarea celor două figuri principale este întipărită de schema coloristică dominantă cu tripleta culorilor primare prezentată de tunica roșie a lui Hristos, mantia albastră
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cel al spațiului dreptunghiular al picturii, concentrând astfel atenția privitorului asupra sexualității feminine. Poziția oblică a axei corpului menține o greutate considerabilă în cap, dar atrage privitorul, prin contact vizual, pentru a-l conduce în direcția centrului primar. Strategia exact opusă este evidentă în operele care pun accent pe natura spirituală sau intelectuală a omului. Ea este valabilă pentru multe sculpturi sacre din Evul Mediu. În mozaicul bizantin prezentat în figura 8, vectorii verticali ai figurilor așezate se deplasează dincolo de centrii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a atacului fascist. Corpul său rănit, sfârtecat de un proiectil, reprezintă în centrul de echilibru al picturii o microtemă a subiectului de ansamblu. Scena centrală este flancată de cele două aripi ale tripticului care conțin vectorii verticali, orientați în direcție opusă: în dreapta, o femeie cu hainele în flăcări, căzând de pe o casă, în stânga, figura uriașă a taurului, ridicându-se deasupra măcelului. Stabilitatea simetriei centrice descrie starea de lucruri așa cum este ea dată - atacul criminal la care era supusă republica spaniolă în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
proprie și, prin urmare, dă ceva forță diviziunii pe care o susține. În Le Chahut a lui Seurat (figura 91), separarea diagonală dominantă intensifică puternic dinamica scenei. În același timp, ea acționează totuși ca o legătură solidă, unind două colțuri opuse ale picturii și exprimând ridicarea înaltă a picioarelor dansatoarelor printr-o înghețare a mișcării. Împreună cu simetria robustă a celui ce cântă la contrabas de pe verticala centrală, acest aranjament paralizează acțiunea într-un fel mai mult decât caracteristic stilului lui Seurat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ori suprafețele decurgând din punctele de fugă ale per spectivei centrale. În Apariția lui Moreau (figura 95), capul profetului mort este înconjurat de strălucirea unor raze orbitoare și creează un centru nodal cu intensitate dominantă. (2) Dinamica vizuală în direcția opusă, convergența vectorilor către un centru comun generează și ea noduri. Cheia de boltă în care se întâlnesc ogivele unei bolți gotice devine centru de energie concentrată. Un grup de oameni așezați în jurul unei mese produce o convergență similară. Un astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este acțiunea vie care-l distinge de poziția liniștită a mieilor. Corpul său, modelat în jurul coloanei centrale a trunchiului, este răsucit prin întoarcerea umerilor. Această răsucire este activată de poziția laterală a brațelor, după cum poziția picioarelor definește și execută răsucirea opusă a bazinului. Privirea într-o parte, gesturile opuse ale brațelor care îmbină dominarea și compasiunea, precum și încrucișarea vie a picioarelor îl caracterizează toate pe păstor ca pe un centru nodal al compoziției. În corpul uman există o ambiguitate în raportul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
liniștită a mieilor. Corpul său, modelat în jurul coloanei centrale a trunchiului, este răsucit prin întoarcerea umerilor. Această răsucire este activată de poziția laterală a brațelor, după cum poziția picioarelor definește și execută răsucirea opusă a bazinului. Privirea într-o parte, gesturile opuse ale brațelor care îmbină dominarea și compasiunea, precum și încrucișarea vie a picioarelor îl caracterizează toate pe păstor ca pe un centru nodal al compoziției. În corpul uman există o ambiguitate în raportul dintre trunchi și membre. Volumul torsului poate fi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]