12,062 matches
-
sursele grecești susțin că elenii formau majoritatea absolută în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
cînd a fost strămutată la Iași. Însă a rămas drept reședință a domnitorilor, fortificațiile sale fiind în stare bună. Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Potrivit diferitelor surse privind garnizoana inițială
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
(greacă) sau Gothia a fost un mic stat grecesc din sudul peninsulei Crimeea, apărut în 1204 ca succesor al Imperiului Bizantin și cucerit în 1475 de turcii otomani. Capitala sa a fost Doros sau Theodoro, numit în prezent Mangup. Este țara de baștină a Mariei din Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare. Principatul s-a format după cruciada a patra din părțile themei bizantine "Klimata
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
Alexandru moare în acest război. Ultimul stat medieval grecesc independent dispare, 22 de ani după căderea Constantinopolului și 17 ani după cea a Trapezuntului. În timp ce o mare parte din Crimeea rămâne sub stăpânirea Hanatului Crimeii (acum la rândul său vasal otoman), fostele ținuturi ale principatului de Theodoro și Crimeea de sud au intrat direct sub ocupația turcească și au fost administrate ca provincie de către Poartă.
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
a avut loc la începutul iernii anului 1920 între forțele franceze care ocupau orașul Maraș din Imperiul Otoman și cele naționaliste turce loiale lui Mustafa Kemal Pașa. Aceasta a fost prima bătălie importantă a Războiului de Independență al Turciei. După trei zile de lupte, forțele francize au fost obligate să abandoneze orașul și să se retragă. Forțele turce
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
refugiaților armeni, care ajunseseeră aici după ce scăpaseră de atacurile turcilor din timpul Genocidului Armean. Retragerea controversată a francezilor și masacrarea armenilor care a avut loc sub ochii militarilor Parisului avea să fie numită mai apoi „Afacerea Maraș”. După capitularea Imperiului Otoman în fața Aliaților în octombrie 1918, orașul Marash a trecut sub ocupația reunită a armatelor britanice și franceze (cea din urmă compusă în special din voluntari armeni din Legiunea franco-armeană) . În luna februarie 1919, feldmareșalul Edmund Allenby a numit câțiva ofițeri
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Stanley E. Kerr avea să scrie în analiza sa că retragerea a fost determinată de incapacitatea francezilor să-și susțină pozițiile din punct de vedere al efectivelor, dotării, aprovizionării, informațiilor, etc. Reprezentanții Aliați la Constantinopol au făcut presiuni asupra guvernului otoman dar, în acest timp, francezii au căutat să ajungă la o înțelegere cu Mustafa Kemal Pașa. Consiliul Suprem Aliat, care în acele momente participa la negocierile Conferinței de la Londra care pregăteau detaliile tratatului de pace cu Imperiul Otoman, a luat
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
asupra guvernului otoman dar, în acest timp, francezii au căutat să ajungă la o înțelegere cu Mustafa Kemal Pașa. Consiliul Suprem Aliat, care în acele momente participa la negocierile Conferinței de la Londra care pregăteau detaliile tratatului de pace cu Imperiul Otoman, a luat în discuție și poziția față de evenimentele din Maraș. Unii dintre delegați, printre ei și premierul britanic David Lloyd-George, au cerut ca să se exercite presiuni asupra guvernului otoman pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete, dar au existat
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Conferinței de la Londra care pregăteau detaliile tratatului de pace cu Imperiul Otoman, a luat în discuție și poziția față de evenimentele din Maraș. Unii dintre delegați, printre ei și premierul britanic David Lloyd-George, au cerut ca să se exercite presiuni asupra guvernului otoman pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete, dar au existat și diplomați care și-au exprimat rezervele față de capacitatea guvernului sultanului de control asupra evenimentelor. Diplomații occidentali au ajuns la concluzia că guvernul otoman trebuie să îl demită pe
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
se exercite presiuni asupra guvernului otoman pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete, dar au existat și diplomați care și-au exprimat rezervele față de capacitatea guvernului sultanului de control asupra evenimentelor. Diplomații occidentali au ajuns la concluzia că guvernul otoman trebuie să îl demită pe Kemal din orice funcție oficială, deși tot ei au admis că o asemenea măsură nu are nicio valoare practică, de vreme ce guvernul sultanului nu avea niciun control asupra lui Kemal, care era în fruntea unui guvern
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
După semnarea Armistițiului de la Mudros, Imperiul Otoman a fost împărțit între aliați. Grecia a ocupat partea de sud-vest, Regatul Unit capitala și partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
Grecia a ocupat partea de sud-vest, Regatul Unit capitala și partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
în această perioadă unul dintre cei mai bogați oameni ai principatului. Drept răsplată pentru activitatea sa, împăratul Leopold l-a numit conte. Din această familie au făcut parte: Mihaly Teleki (1634, Oradea - 21 august 1690), căzut în luptă cu oastea otomană la Tohanu Vechi; Pal Teleki (1677-1731), filantrop, susținător al lui Francisc Rakoczi II în războiul curut; Samuel Teleki(1739-1822), fondatorul Bibliotecii Teleki; Geza Teleki (1843-1913), ministru de interne al Ungariei; Samuel Teleki (1845-1916), explorator, strănepotul lui Samuel Teleki. Palatul de la
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
a permis armenilor exilați să se reîntoarcă la casele lor, în condițiile în care populația locală musulmană privea cu ostilitate revenirea lor în localitate. Nu toți armenii s-au reîntors însă în oraș - unii pieriseră în timpul genocidului orchestrat de autoritățile otomane, alții au preferat alte localități de refugiu. Soldații britanici au ajuns la intrările în Antep pe 17 decembrie 1918. Britanicii au declarat că doresc să intre în oraș pentru a face rost de furaje pentru cai. Pe 23 ianuarie 1919
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
angajamentele, iar militarii francezi au fost masacrați după ce au căzut într-o ambuscadă oraganizată de naționaliști pe drumul de retragere. Orașul Urfa a fost ocupat de armata franceză în toamna anului 1919, Parisul dorind să incorporeze această regiune a Imperiului Otoman în Siria sub mandat francez. Planurilor franceze legate de regiunea Cilicia li s-a opus Mișcarea Națională Turcă condusă de Mustafa Kemal Pașa. Spre sfârșitul anului 1919, naționaliștii turci au început să pregătească declanșarea unei insurecții împotriva garnizoanelor franceze cu
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
definitivă a controlului în regiune. În ianuarie 1920, Ali Saip Bey , deputatul din Urfa din Congresul Național Turc, a cerut triburilor kurde din regiune să se alăture luptei împotriva francezilor. Acțiunile sale au fost coordonate cu cele ale căpitanului armatei otomane Kılıç Ali Bey (Kuluj Ali). Pe 7 februarie 1920, Ali Saip Bey a cerut public forțelor franceze să evacueze Urfa în 24 de ore. Când francezii au respins acest ultimatum, forțele turce s-au mobilizat și au asediat orașul pe
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
această mutare a adus multă animozitatea printre rudele sale catolice austriece, în special a unchiului său, împăratul Franz Joseph I al Austriei. La 5 octombrie 1908 (sărbătorit la 22 septembrie), Ferdinand a proclamat independența "de jure" a Bulgariei față de Imperiul Otoman. De asemenea, el a ridicat statutul Bulgariei la nivel de regat și s-a autoproclamat "tar" sau rege. Declarația de independență a Bulgariei a fost proclamata de el la biserică Sfinâii Patru Martiri din Tărnovo. A fost acceptat de Turcia
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
de stat care a zburat cu un avion. Ca multi conducători dinaintea lui într-o țară ortodoxă, Ferdinand a avut un "vis al unui nou Bizanț". În 1912, Ferdinand s-a alăturat altor state balcanice într-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A văzut acest război că pe o nouă cruciada declarând că aceasta este "o luptă dreapta, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii". Bulgaria a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri au insistat asupra creării unei Albanii independente. Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Șerbia și Grecia iar ea însăși a fost atacată de către România și Imperiul Otoman și a fost învinsă. Cu toate acestea, Tratatul de la București din 1913 i-a dat unele câștiguri teritoriale în Bulgaria. I-a fost asigurată o zonă mică de teren care i-a permis accesul la Marea Egee.
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
interes al națiunii bulgare datorită învecinării cu Regatul României, dar mai ales pentru posibilitatea formării unui stat puternic din punct de vedere militar; acest scenariu era prost văzut de Marile Puteri ale vremii, în special de Rusia și de Imperiul Otoman. Astfel, tronul îi va reveni Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha, ulterior țar al Bulgariei și unul dintre responsabilii declanșării celui de-al doilea război balcanic. La 2 iulie 1887 a apărut la București cotidianul "Sentinela", editat până în 3 august 1887
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
1928 câteva sute de evrei religioși s-au adunat pentru rugăciune în spațiul îngust din fața Zidului și au ridicat un paravan despărțitor între femei și bărbați, în contradiție cu statu quo-ul stabilit în trecut (de pildă în 1912) de autoritățile otomane. Viceguvernatorul orașului s-a împotrivit acestei acțiuni, ceea ce a creat nemulțumiri în rândurile evreilor religioși. Aceștia s-au adresat autorităților britanice, cerând abolirea ordinului dat de viceguvernator. Hadj Amin Al Husseini și-a ridicat glasul împotriva pretenției evreilor. El și
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada dominației otomane (sec. XVIII-XX) - era „Bulustra”. Spațial, localitatea modernă și orașul antic sunt despărțite de o distanță de aprox. 6 km. Temporal, însă, ele sunt separate de o perioadă de peste cincisprezece secole, în care denumirea antică nu a mai fost utilizată. După
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Turcia (distanțe liniare). Distanța până la București este de aproximativ 395 km. Urmele din trecut ale satului Avdira (Bulustra) nu pot fi reconstituite cu precizie dincolo de începutul secolului al XVIII-lea. El s-a format, în condiții neclare, în perioada dominației otomane din regiune, între sec. XV și XVIII. Cele mai vechi construcții păstrate datează din jurul anului 1720. Nelămurit rămâne deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
locuitorii sosiți din imprejurimi, pentru a lucra la salinele de pe coasta Bulustrei. Treptat, ocupația principală a locuitorilor a devenit cultivarea tutunului, care se menține în mare măsură până în zilele noastre. În a doua jumătate a sec. XIX, odată cu destrămarea Imperiului Otoman și restrângerea granițelor sale din Peninsula Balcanică, regiunea Traciei Occidentale (care cuprinde și Bulustra, actuala localitate Avdira) a devenit obiectul rivalității dintre statele naționale recent constituite ale Greciei și Bulgariei. Statutul teritorial internațional al acestei regiuni s-a modificat de
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]