13,759 matches
-
vizualiza particule și mai mici, de până la 1,5 nm, Zsigmondy pune la punct metoda nucleului. Astfel, lucrând cu aur coloidal cu particule foarte fine, el folosește o soluție reducătoare care provoacă precipitarea lentă a aurului ce se depune pe particule invizibile de aur coloidal, făcându-le vizibile. „Cercetările de pionierat ale lui Zsigmondy cu utilizarea ultramicroscopului au confirmat că soluțiile coloidale sunt o stare de tranziție între suspensiile grosiere și soluțiile obișnuite. Punerea bazelor solide în studiul coloizilor nu a
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
plat, cu forme de poligoane cu diametrul între 2-3 metri limitate de șanțuri adânci de . Aceste forme se datoreaza contractării și dilatării gheții din sol, pe masura ce fluctuează temperatura. Microscopul a arătat că solul din partea superioară a poligoanelor este compus din particule plate (probabil un fel de argilă) și din particule rotunjite. De asemenea, spre deosebire de alte locuri de pe Marte, aici nu sunt dune și forme de relief. Gheață este prezentă la câțiva centimetri sub suprafața în mijlocul poligoanelor, iar în jurul marginilor are o
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
metri limitate de șanțuri adânci de . Aceste forme se datoreaza contractării și dilatării gheții din sol, pe masura ce fluctuează temperatura. Microscopul a arătat că solul din partea superioară a poligoanelor este compus din particule plate (probabil un fel de argilă) și din particule rotunjite. De asemenea, spre deosebire de alte locuri de pe Marte, aici nu sunt dune și forme de relief. Gheață este prezentă la câțiva centimetri sub suprafața în mijlocul poligoanelor, iar în jurul marginilor are o adâncime de cel putin 20 de centimetri. Cand gheață
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
microscop optic și unul cu forța atomică și o sondă de conductivitate electrică și termică. Jet Propulsion Laboratory a construit MECA. Un consorțiu elvețian condus de Universitatea Neuchatel a contribuit cu microscopul cu forța atomică. Utilizând MECA, cercetătorii au examinat particule de sol cu diametrul de până la ; în plus, ei au încercat să determine compoziția chimică a ionilor solubili în apă din sol. Au măsurat și conductivitatea electrică și termică a particulelor de sol cu ajutorul unei sonde aflată pe brațul robotic
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
microscopul cu forța atomică. Utilizând MECA, cercetătorii au examinat particule de sol cu diametrul de până la ; în plus, ei au încercat să determine compoziția chimică a ionilor solubili în apă din sol. Au măsurat și conductivitatea electrică și termică a particulelor de sol cu ajutorul unei sonde aflată pe brațul robotic. Acest instrument aduce 6 din 69 de suporturi de eșantioane la o deschidere din instrumentul MECA la care brațul robotic aduce eșantioanele pe care le preia și le transfera spre microscopul
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
date despre vremea de pe Marte de-a lungul misiunii "Phoenix". Este echipată cu un indicator de vânt și cu senzori de presiune și temperatura. MET conține și un dispozitiv LIDAR (în , detecție și localizare a luminii) pentru eșantionarea numărului de particule de praf din aer. A fost proiectată în Canada și susținută de Agenția Spațială Canadiană. O echipa condusă de Universitatea York a supervizat operațiunile științifice ale stației meteo. Echipa Universității York a primit contribuții din partea Universitatea Alberta, Universității Aarhus (Danemarca
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Phoenix. LIDARul îndreptat în sus detectează mai multe tipuri de împrăștiere a luminii (de exemplu, împrăștiere Rayleigh sau împrăștiere Mie), altitudinea la care împrăștierea are loc fiind determinată de întârzierea între generarea de impuls laser și revenirea luminii împrăștiate de particulele atmosferice. Informații suplimentare s-au obținut din împrăștierea luminii la diferite lungimi de unda (culori), iar sistemul Phoenix a transmis atât la cât și la . Această dependența de lungimea de unda poate face posibil diferențierea între praf și gheața, si
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
luminii la diferite lungimi de unda (culori), iar sistemul Phoenix a transmis atât la cât și la . Această dependența de lungimea de unda poate face posibil diferențierea între praf și gheața, si poate servi că indicator al dimensiunii efective a particulelor. Laserul LIDAR al lui Phoenix este un laser cu comutare Q cu lungime de undă duală, de și . Operează la cu o durată a impulsului de . Lumină împrăștiata este primită de două detectoare (verde și infraroșu) iar semnalul verde este
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
1707 sunt descoperite primele depozite de caolinit (caolin) în apropiere de Meißen din Germania de est (Saxonia). ul este constituit din cristale microscopice, cu un habitus foios, mineralul este de cele mai multe ori partea componentă a sedimentului mineralelor argiloase, cu mărimea particulelor sub 2 microni. Mineralul este format în general din silicați de aluminiu care se află în regiunile umede, fiind un produs tipic al silicaților de aluminiu supus proceselor chimice cauzate de intemperii, prin acțiunea acizilor sau proceselor de hidroliză, a
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
the object, are one. We see the world piece by piece, aș the sun, the moon, the animal, the tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul"”. „"Trăim în succesiune, în diviziune, în părți, în particule. În același timp în om este sufletul întregului; tăcerea înțeleaptă; frumusețea universală, cu care fiecare parte și fiecare particulă este relaționata, eternul UNU. Și această putere profundă în care trăim și a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
tree; but the whole, of which these are shining parts, is the soul"”. „"Trăim în succesiune, în diviziune, în părți, în particule. În același timp în om este sufletul întregului; tăcerea înțeleaptă; frumusețea universală, cu care fiecare parte și fiecare particulă este relaționata, eternul UNU. Și această putere profundă în care trăim și a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar auto-suficientă și perfectă la orice oră, ci actul perceperii și obiectul perceput, spectatorul și spectacolul, subiectul și obiectul, sunt
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
cu atât mai multă "incertitudine" se va putea spune că respectiva caracteristică este pentru acel sistem. al lui Heisenberg dă o limită inferioară asupra produsului deviațiilor standard ale poziției și impulsului unui sistem, specificând că este imposibil să avem o particulă cu un impuls și o poziție arbitrar de bine definite simultan. Mai precis, produsul deviațiilor standard formula 1, unde formula 2 este Constanta Planck redusă. Principiul este susceptibil de generalizare la multe alte perechi de mărimi, afară de poziție și impuls (de exemplu
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Werner Heisenberg în 1927. Este adesea confundat cu efectul de observator. Un postulat fundamental al mecanicii cuantice, care se manifestă în principiul incertitudinii al lui Heisenberg, este acela că nici un fenomen fizic nu poate fi descris (cu precizie arbitrară) ca "particulă punctiformă clasică" sau ca undă ci mai degrabă realitatea este modelată folosind dualitatea undă-particulă. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg este o consecință a acestui fapt. Amplitudinea undei asociate cu o particulă corespunde poziției ei, iar lungimea de undă (mai exact
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
fizic nu poate fi descris (cu precizie arbitrară) ca "particulă punctiformă clasică" sau ca undă ci mai degrabă realitatea este modelată folosind dualitatea undă-particulă. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg este o consecință a acestui fapt. Amplitudinea undei asociate cu o particulă corespunde poziției ei, iar lungimea de undă (mai exact, Transformata Fourier a acesteia) este invers proporțională cu impulsul. Pentru a localiza unda astfel încât ea să aibă un maxim îngust (adică o incertitudine a poziției mică), este necesar să fie incorporate
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
a valorii absolute la pătrat a unei funcții, înmulțită cu deviația standard a valorii absolute a transformatei sale Fourier, este cel puțin 1/(16π) (Folland și Sitaram, Teorema 1.1). O analogie utilă poate fi făcută între unda asociată unei particule din mecanica cuantică și o undă mai bine cunoscută, semnalul variabil în timp asociat cu o undă sonoră. Nu are sens întrebarea privind spectrul de frecvență la un anumit moment din timp, deoarece măsurarea frecvenței este măsura unei repetiții într-
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
va conține obligatoriu o bandă de frecvențe largă. Adică, într-adevăr, este o analogie matematică apropiată de Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg. Principiul incertitudinii din mecanica cuantică este uneori eronat explicat prin afirmația că măsurarea poziției obligatoriu modifică impulsul unei particule, și vice versa—adică se spune că principiul incertitudinii este o manifestare a efectului de observator. Într-adevăr, Heisenberg însuși inițial a dat explicații care au sugerat această vedere. Înaintea unor interpretări mai moderne, o măsurare era adesea vizualizată ca
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
măsurarea poziției unui electron, ne închipuim luminarea electronului, și astfel intervenirea asupra lui și producerea incertitudinilor cuantice asupra poziției sale. Paradoxul EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă. Acest "paradox" arată că o măsurătoare poate fi efectuată asupra unei particule fără a o afecta direct, prin măsurarea unei particule asociată acesteia și aflată la distanță. O altă problemă cu această vedere este aceea că induce o percepție greșită
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
lui și producerea incertitudinilor cuantice asupra poziției sale. Paradoxul EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă. Acest "paradox" arată că o măsurătoare poate fi efectuată asupra unei particule fără a o afecta direct, prin măsurarea unei particule asociată acesteia și aflată la distanță. O altă problemă cu această vedere este aceea că induce o percepție greșită asupra măsurării din mecanica cuantică. Pentru a testa principiul incertitudinii, un fizician
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă. Acest "paradox" arată că o măsurătoare poate fi efectuată asupra unei particule fără a o afecta direct, prin măsurarea unei particule asociată acesteia și aflată la distanță. O altă problemă cu această vedere este aceea că induce o percepție greșită asupra măsurării din mecanica cuantică. Pentru a testa principiul incertitudinii, un fizician ipotetic ar folosi o anume procedură de mai multe
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
altă problemă cu această vedere este aceea că induce o percepție greșită asupra măsurării din mecanica cuantică. Pentru a testa principiul incertitudinii, un fizician ipotetic ar folosi o anume procedură de mai multe ori pentru a pregăti un ansamblu de particule aflate în aceeași stare cuantică. Pentru jumătate din acest ansamblu, ar măsura poziția, dând o distribuție de probabilitate pentru poziție. Pentru cealaltă jumătate a ansamblului, ar măsura impulsul, dând o distribuție de probabilitate pentru impuls. În cele din urmă, s-
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
pentru impuls. În cele din urmă, s-ar calcula produsul deviațiilor standard ale celor distribuții, rezultând o valoare de cel puțin formula 3. În această situație, poziția și impulsul nu se vor putea niciodată măsura de mai multe ori pentru aceeași particulă. (Dacă s-ar putea, atunci rezultatul celei de-a doua măsurători nu vor reflecta starea originală, datorită aplicării corecte a efectului de observator.) De aceea, o măsurare nu o poate afecta pe cealaltă. Mai mult, deși fiecare măsurare prăbușește starea
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
ar putea, atunci rezultatul celei de-a doua măsurători nu vor reflecta starea originală, datorită aplicării corecte a efectului de observator.) De aceea, o măsurare nu o poate afecta pe cealaltă. Mai mult, deși fiecare măsurare prăbușește starea cuantică a particulei, distribuția de probabilitate rezultată din aceste măsurători va reflecta corect starea cuantică așa cum exista ea înaintea măsurătorii. În orice caz, este acum înțeles că incertitudinile din cadrul unui sistem există înainte și independent de măsurătoare, iar principiul incertitudinii este astfel independent
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
nici un cuvânt din ea." Dezbaterea de bază dintre Einstein și Bohr (inclusiv Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg) a fost bazată pe faptul că Einstein spunea în esență: "Bineînțeles că putem să știm unde este un lucru; putem ști poziția unei particule în mișcare dacă știm fiecare detaliu posibil, și astfel, prin extensie, putem prezice unde se va duce." Bohr și Heisenberg spuneau: "Putem ști doar poziția probabilă a unei particule în mișcare, de aceea, prin extensie, putem ști destinația ei probabilă
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
putem să știm unde este un lucru; putem ști poziția unei particule în mișcare dacă știm fiecare detaliu posibil, și astfel, prin extensie, putem prezice unde se va duce." Bohr și Heisenberg spuneau: "Putem ști doar poziția probabilă a unei particule în mișcare, de aceea, prin extensie, putem ști destinația ei probabilă; nu putem ști cu certitudine unde se va duce." Einstein era convins că această interpretare era greșită. Raționamentul lui era că toate distribuțiile de probabilitate cunoscute până atunci reieșeau
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
ca acestea să fie măsurate. Mare parte din secolul XX, au fost propuse multe astfel de teorii ale variabilelor ascunse, dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el este corelat cu comportamentul altor particule. De aceea, dacă principiul incertitudinii este rezultatul unui proces determinist în care o particulă are "realism local", trebuie să fie cazul că particule aflate la distanțe mari își transmit informații
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]