12,874 matches
-
credință. Concepția de viață creștină pentru societate și pentru om, parte integrantă a acestei societăți, este conținută în Însuși Hristos. Și ca Adevăr și ca Metodă: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Hristos nu este abstracție în afara vieții. Nu mă pricep la teologie. E o treabă a preoților. Aici greșește comunismul. Ba mai mult, neagă spiritul, lipsindu-l pe om de posibilitatea de a se realiza integral, ca ființă desăvârșită, materie și spirit, coborându-l în rândul animalelor lipsite de rațiune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întâlnit după 17 ani, în închisoare. Fostul meu coleg, Micea Butunoiu, era de prin partea Bârladului. După ce ne-am instalat, doctorul mi-a cerut să tund și să bărbieresc oamenii, fiindcă de aproape o lună de zile nimeni nu se pricepuse la așa ceva. Nu am vrut, căci această funcție era rezervată turnătorilor. La insistențele lui, l-am rugat să mă lase să mă gândesc până a doua zi. Iată că puteam să aflu astfel care dintre cunoscuți se află în Gherla
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am dat seama că nu mai aude. Era distrus fizic. Dar sufletul lui rămăsese întreg: vizavi de suferința lui era în stare să-și hrănească aproapele paralizat. Dumnezeule, ce taină ascunzi în înțelepciunea Ta pe care, văzând-o, nu o pricepem noi, păcătoșii! Cât de groasă este scoarța păcatului pe care-l purtăm în ființa noastră, dacă lumina dragostei Tale nu-l străbate și nu este în stare să-l ardă cu focul cel sfânt al Duhului Tău dumnezeiesc? Vai nouă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu armele și unul dintre ofițeri încerca să le explice că în dubă sunt criminali periculoși. Oamenii clătinau din cap, dar în fața armelor se retrăgeau cu pași înceți. Din oraș au venit și alți milițieni care au împrăștiat mulțimea. Nu pricepeam de ce făceau scandal în jurul transportului unor oameni așa de docili. Voiau să ne impresioneze cu privire la cele ce vor urma? Criminalii, n-au mai deschis orificiul de gazare până la București. Înțelegeam din atitudinea lui Livinski și a lui Mărtinuș că securitatea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că ești un îngâmfat, depășit de realitatea care te înconjoară și să te cobori din lumea ta utopică, să ți recunoști rătăcirile și să devii om adevărat! Sunteți preot dumneavoastră, am accentuat pronumele de reverență. Nu, a răspuns puțin mirat, nepricepând sensul întrebării. Atunci, cine trebuie să primească confesarea mea? Cum cine? Noi toți, cei care ne-am angajat pe drumul cel bun al vieții socialiste. În fața noastră să-ți faci demascarea căci din pricina ta și a altora ca tine nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
simțeam că-mi ard obrajii. Toată lumea era nedumerită, priveau mai ales la vestimentația mea; un oftat prelung, cu adâncă mirare în ochi, mă urmărea când treceam cu greu printre dânșii. Câteva femei voiau să-mi sărute mâinile, dar eu nu pricepeam intenția lor și ele plângeau. Tata și mama erau chiar în poartă. Privirile lor, pline de lacrimi, nu mă recunoșteau. M-am apropiat, i-am îmbrățișat și am căzut în genunchi, sărutându-le mâinile; mama și tata nu mai puteau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
uite îți mai pun un panou. Și am lărgit suprafața de trecere. Țiganul s-a uitat iar la mine cu scârbă: Ia ascultă, bă! Ce mă tot domnești? Domni suntem noi, la roabă? Ce dracu’ ești așa prost? Tu nu pricepi că dacă nu răstorn eu roaba în șanț, îl bagă ăștia pe pereți mâine dimineață, până vine ăl’lalt? Ce dracu’ ești prost așa? Așa era! Eram prost rău. Pentru mine lucrul trebuia făcut corect, după toate regulile și cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am motivat că nu cunosc oamenii din comună și nu m-a mai întrebat. Nea Sică fusese întrebat despre mine, dar invocase și el că nu ne-am cunoscut personal, și nu l-au mai întrebat nici pe el. Era priceput gospodar, invidiat de mulți pentru grădina lui de legume și zarzavaturi, mereu neliniștit de lașitatea oamenilor care își plecau capul cu prea mare ușurință stăpânirii comuniste. După așa-zisa Revoluție (1989), deși bătrân, era îndurerat că trezirea sufletului românesc a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
citit. Ce poți să-i dai omului ori la orice vietate ca să trăiască? Este ceva mai de trebuință decât apa? Știi dumneata ce a zis Hristos pe Cruce, în chinurile ale’ mai groaznice? A strigat: „Mi-e sete!”. Acu ai priceput mata de ce am îngrijit izvoarele? Să potolesc și eu, nu cu oțet și fiere, setea lui Hristos din fiecare vietate. Și zic că mi-o potoli și mie odată și odată setea asta. Am plecat biruit până la lacrimi de frumusețea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împotriva inerentei năvăliri a dușmanului"55. Iar tifosul exantematic se răspîndea deja. Iorga a încercat să interpreteze misterul neprietenosului vecin rus. Iorga, "luptătorul", însuflețit acum de împlinirea visului naționalist, nu înțelegea (sau nu putea înțelege) că soldatul rus încetase să priceapă sensul războiului și că nu mai avea decît o dorință: să plece acasă. Groaznica iarnă 1916-1917 a căzut ca un blestem asupra satelor Moldovei, izolînd chiar și în Iași, familie de familie, partidele adverse unele de altele și mediul rural
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nu am înotat. După-masă m-am dus la treptele turnului, gata să plonjez, dar, spre enervarea mea, am descoperit că funia pe care am legat-o de balustradă s-a deznodat, nu știu cum, și a fost luată de valuri. Nu mă pricep la noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea groasă ca să o poți înnoda cum trebuie. Mi-a venit ideea că o fâșie lungă dintr-un material de nailon ar putea să se dovedească mai utilă. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
potrivit ca să-mi plantez grădina de ierburi aromate, am descoperit de cealaltă parte a drumului câteva tufe de urzici tinere, excelente. Am reușit de asemenea să cumpăr în sat, azi-dimineață, niște cornuri fragede, făcute în casă. O femeie strașnic de pricepută din sat le vinde din când în când prin intermediul prăvăliei. Mi s-a spus că face și pâine, și i-am comandat câteva. Așa că la masă am mâncat feliuțe de șuncă rece, îndulcită, și ochiuri cu urzici. (Gătiți urzicile întocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care reprezintă femei îmi provoacă o satisfacție pur erotică. Evident, pictorii respectivi le-au avut, așa că de ce nu și eu? După oarecare șovăială, am hotărât să vizitez Colecția Wallance, unde nu mai fusesem de multă vreme. Taică-meu, care se pricepea la pictură chiar și mai puțin decât mine, mă dusese o dată acolo, într-una din rarele noastre vizite la Londra, ca să văd Cavalerul râzând al lui Frans Hals, așa încât asociam muzeul cu tata. Cred că tatei îi plăcuse muzeul pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmplat în realitate lui Lawrence la Déraa? Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire. Obiectul venerat e înzestrat cu o putere proprie, acesta este înțelesul simplu al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În fond, ce e adevărul, acel adevăr? În măsura în care ne cunoaștem, suntem cu toții niște falsuri, niște contrafăcuți, maldăre de iluzii. Poți vreodată determina cu precizie ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi, care constituie unul din felurile mele preferate. (Prăvălia era acum aprovizionată cu salate și cartofiori noi.) Îl lăsam să combine supe și ghiveciuri vegetariene și l-am învățat să prepare clătite în stil japonez, pe care imediat s-a priceput să le facă mai bine decât mine. L-am lăsat să coacă și prăjituri, îmi făcea cumpărăturile în sat și-mi aducea vin spaniol de la hotelul Raven, unde se amuza să se prezinte drept valetul meu. Noaptea, dormea pe sofaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și dacă Ben îl plătise pe Freddie să mă ucidă sau, măcar, să mă schilodească, și totul se terminase cu acea îngrozitoare cădere? James își dădu seama de speculațiile care-mi munceau mintea și făcu un gest disperat. Nu mă pricep la dezlegarea rebusurilor, am spus. Eu am gândit că a fost Ben, și continuu să cred acest lucru. Atunci vino înăuntru, îmi ceru James, ridicându-se în picioare. Am intrat în bucătărie. Lizzie stătea lângă plită. Își prinse părul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am întrebat dacă se cuvenea ca eu să știu lucrul acesta, dar mi-am răspuns că nu mai contează. — Da, au o crescătorie acolo. Simpatici ciobăneștii ăștia scoțieni! Dar individul ăsta de-aici nu s-a adaptat, nu se pricepea să păzească oile. Așa-i, Chuff? Nu-ți plăcea să-ți pierzi timpul cu proastele alea de oi, așa-i, băiete? Chuffey sări din nou în picioare, dând din coadă. Îmi așezasem valiza pe jos, lângă mine, iar peste valiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbise James în seara aceea când adormisem la masă... oare despre Titus? Cum de venise Titus la mine exact în acele zile? De ce mă întrebase James cu atâta interes de numele lui Titus? Un nume este o cale. James se pricepuse întotdeauna să găsească obiectele pierdute. Întinsese oare un tentacul al minții sale, îl găsise pe Titus și-l adusese aici, ținându-l sub supravegherea sa ca printr-un fir nevăzut, un fir de atenție continuă ce se rupsese atunci când James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei bănci. De ce plecase James, de ce hotărâse să plece tocmai acum? Să fi fost vreo rațiune imediată, pe care aș putea-o înțelege și eu, sau totul făcea parte din acea existență rotitoare a vărului meu, din care nu puteam pricepe nimic? Îmi roiau în cap tot soiul de ipoteze nebunești. Să fi avut moartea lui vreo legătură cu Lizzie? Imposibil. Sau cu Titus? Să se fi lăsat invadat de remușcările pricinuite de moartea lui Titus, socotindu-se vinovat de înecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și fiind numită o consăteancă de-a mea președintă - analfabetă, dar femeie de treabă - asta s-a gândit la mine să mă facă contabil. Mi-a propus, sigur că n-am putut-o refuza și am devenit contabil. Nu mă pricepeam la contabilitate deloc, dar raionul era la Gurahonț și trebuia să mergem adeseori acolo cu raportările și am învățat de la alții. Dar asta n-a durat decât 4 luni de zile, pentru că dup-aceea am fost chemat la comisariat, recrutat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ca săpător sau betonist manual, că nu era betonieră, până-ntr-o zi când mă pomenesc că sunt chemat și trecut la birou. Era un birou, condus de-un inginer și soția lui, și aveau nevoie de unul care se pricepea la devize, la norme, la treburi din astea și eu am fost selecționat... ăla a fost cel mai bun loc de muncă al meu în toată perioada asta. Ei, da’ n-a durat mult nici asta, pentru că-ntr-o bună
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu ianuarie... Ei, după ce-am ajuns și-aici la șantier, tot ca muncitor necalificat, într-o bună zi am fost recrutat iar la biroul tehnic. Acolo erau o grămadă de ingineri, dar mai vechi în pușcărie și nu se pricepeau, iar eu eram mai proaspăt, să zic așa, și am fost recrutat acolo. Și peste cine dau acolo? Peste Popa Țanu. El rămăsese în închisoare încă de pe vremea când a fost reeducarea. Popa Țanu era omul lui Crăciun, directorul închisorii
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
se transformase era... Securitatea era la începutul ei și nu erau specializați în anchetă. Securiștii erau muncitori, băieți tineri, aduși de pe la fabrici, de pe nu știu unde, și erau puși cu un anchetator de ăsta mai vechi care îi coordona, dar nu se pricepeau... Și majoritatea au reușit să-i păcălească pe anchetatori... Greșeala lor a fost când au venit la Pitești și s-au întâlnit cu colegi, și sigur, stând atâta timp în celula aia, au început să spună: L-am păcălit pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
începutul lui 1959 începeau au început să scoată la muncă. Până atunci doar în fabrica de la Gherla și în cea de la Aiud se lucra cu deținuți. Și în primăvara lui ’59 au venit și întreba pe fiecare la ce se pricepe. Eu încercam să ies, speram să scap de Gherla, că mă speriaseră deja. Pentru că se repeta mereu: Mai trăiești? Mai trăiești? Plus pedepsele pe care le primeam. Când vroiam să ies: Tu înapoi! Tu de aici nu ieși! De la sfârșitul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Aristina, taică-său și frate-său, și Hotea. Ei au aflat de undeva că aduceau alimente acolo în pădure și au încercuit zona sub formă de potcoavă... Era o poiană în mijloc și de jur-împrejur pădure. Mâț ăsta era foarte priceput și la urme, și cu mirosul dezvoltat. Și când ne apropiam de ceva stână, el mirosea fumul de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]