11,584 matches
-
consecință, primul este absolvit de pedeapsă, iar cel de-al doilea primește pedeapsa maximă; (c) ambii învinuiți mărturisesc/recunosc fapta de care sunt acuzați (niciunul nu cooperează cu celălalt) și, prin urmare, primesc o pedeapsă aspră, dar nu maximă. Dilema prizonierului rezultă din imposibilitatea de a comunica între ei, pentru a se pune de acord asupra strategiei pe care să o urmeze (Chelcea, Iluț, (coord.), 2003). Într-un astfel de joc, fiecare individ este interesat în mod exclusiv de binele propriu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cea mai bună soluție este să recunoască fiecare, ceea ce face ca amândoi să piardă. Pe scurt, acționând în interesul propriu (necooperant), fiecare inculpat/jucător produce o variantă care în ultimă instanță nu-l avantajează pe niciunul. Reluând și experimentând dilema prizonierului, Morton Deutsch (1962, apud Boncu, 2006, pp. 30-31) a demonstrat faptul că "pentru fiecare parte, exploatarea celeilalte părți este mai profitabilă decât cooperarea, care este mai profitabilă decât non- cooperarea ambelor părți, care la rândul ei este mai profitabilă decât
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai profitabilă decât cooperarea, care este mai profitabilă decât non- cooperarea ambelor părți, care la rândul ei este mai profitabilă decât faptul de a fi exploatat/trădat de către celălalt". În principiu, în situațiile cu motive mixte (cum este și dilema prizonierului) există două forțe distincte: • pe de o parte, tendința de a maximiza câștigul mutual prin cooperare; • pe de altă parte, tendința de a maximiza câștigul personal prin competiție (de fapt, de a maximiza diferența dintre scorul propriu și scorul celuilalt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
însă dubioase din punct de vedere moral și, adesea, instabile. Învinsul caută direct sau indirect și cu orice mijloace să se revanșeze, să reechilibreze raportul sau să evite relația cu fostul jucător (rupe interacțiunea cu acesta). Situațiile de tipul dilema prizonierului permit jucătorilor să obțină mari câștiguri reciproce (chiar dacă nu maxime) doar prin cooperare și permit, de asemenea, posibilitatea ca un jucător să-l exploateze pe celălalt. Totodată, ele permit ca niciun jucător să nu coopereze. Când jocul este repetat apar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o tipologie a personalităților în funcție de strategia adoptată în cazurile similare dilemei prizonierului. Ei au făcut următoarea distincție: • individualiști: preocupați să obțină cât mai mult pentru ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă; • cooperanți: sunt cei interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; profitul să fie comun
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și la nivelul experienței obișnuite și a înțelegerii comune faptul că, cu cât efectul obținut de pe urma trișării este mai mare, cu atât nivelul cooperării scade (până la anulare). Încrederea incumbă riscul și promisiunile. Riscul este neîndoielnic prezent în situații subsumate dilemei prizonierului. "Dacă punctează Șt. Boncu (2006) într-o situație de interdependență, persoana face o alegere cooperativă, ea își asumă riscul de a fi înșelată de partenerul competitiv, ce-și va însuși un beneficiu cât mai consistent" (p. 96). "Alegerea cooperativă presupune
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care manifestă deschidere, bunăvoință și flexibilitate pot lucra împreună la identificarea și dezasamblarea schemelor care pot întuneca sau distruge orice relație. Concret, într-o relație umană, bunăoară, empatia poate avea efecte reparatoare. Când un individ ne explică Bennett- Goleman este prizonierul unei scheme, el resimte consecințele realității generate de copilul aflat la originea schemei. Dar dacă are sentimentul că este auzit, îngrijit și acceptat, acest fapt are efecte reparatoare asupra schemei. Dacă, de regulă, partenerii empatizează în astfel de momente, acest
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să comunici inefabilul, să crezi că tot ceea ce resimți este obligatoriu perceput și de ceilalți. Opoziție sau careu Dispoziție: Puțin morbidă. Simbolismul lunar (femeie, mamă, familie, echilibru personal) este aici greu Încărcat de angoasă. Pe acest plan, individul se simte prizonierul unui fel de fatalitate de care nu știe cum să scape. Dacă decide să fugă, riscă să distrugă multe lucruri din jurul său. Evenimente: Posibilitățile sunt multiple: transformări greu de asumat la nivelul vieții familiale, al căminului; Încercări legate de soție
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
spui "nu" fără a-l ofensa pe celălalt Vlădescu, 2008, pp. 17-18), în relațiile dintre locutor și interlocutor, în condițiile în care "relațiile dintre indivizi se formează pe baza rolurilor pe care aceștia le joacă (șef/angajat, profesor/student, gardian/prizonier), a calității interacțiunilor (formale/informale, călduroase/distante, față-în-față/virtuale), dar și a unor factori potențatori care apar implicit în procesul comunicării: diferențe de vârstă și gen, culturale sau de clasă" (Ivan, 2009, p. 73); în "scena pe care o joacă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de către doi ofițeri de marină, în uniformă completă, însoțiți de un preot, dacă este posibil. Instrucțiunile spun că niciun ofițer rănit sau ucis nu trebuie abandonat pe câmpul de luptă. (10b) Un ofițer nu trebuie să îngăduie să fie făcut prizonier decât dacă este incapabil să folosească arma sau dacă este izolat de unitatea sa. Conducerea nu uită să amintească faptul că, în timpul războiului din Coreea, doar 220 de ofițeri de marină au fost luați prizonieri, în timp ce unitățile altor armate se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să îngăduie să fie făcut prizonier decât dacă este incapabil să folosească arma sau dacă este izolat de unitatea sa. Conducerea nu uită să amintească faptul că, în timpul războiului din Coreea, doar 220 de ofițeri de marină au fost luați prizonieri, în timp ce unitățile altor armate se predau în masă. (11) De asemenea, se subliniază că, de-a lungul istoriei sale, " Corpul" nu a cunoscut nicio răzmeriță... "Semper fideli" (Pururi fidel), deviza ofițerilor, presupune, conform Manualului ofițerului, o fidelitate absolută față de Corp
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar individul devenind prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest moment delirul devine incorigibil. Delirul este rezultatul unei transformări psihopatologice a gândirii care sfârșește prin a transforma întreaga personalitate, activitate și conduită a bolnavului respectiv. Ceea ce caracterizează delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și imposibil. II. LUMI POSIBILE. În ce lume trăim noi, oamenii moderni? Teza noastră reformulează întrebarea: care sunt posibilele și imposibilele caracteristice lumii moderne? Demersul pe care l-am ales e antropologic. Posibilele și imposibilele care ne țin pe toți prizonieri, evidențele noastre moderne, răsar clar prin comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care se contemplă omul modern. III. NEBUNIE POETICĂ. Ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o scrisoare lungă în care încearcă să se explice. Își dă seama că e privit ca un personaj îndoielnic, un leneș, un bun de nimic. Mărturisește că-l încearcă adesea "un dor de ținutul tablourilor". Și, mai ales, se simte prizonier într-o cușcă oribilă: Totuși, sunt și eu bun la ceva, simt că am o rațiune de a trăi, știu că aș putea fi un cu totul alt om. La ce aș putea să fiu deci util, la ce-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un cu totul alt om. La ce aș putea să fiu deci util, la ce-aș putea fi de folos, ceva este acolo în mine, despre ce e vorba atunci? Și oamenii sunt adesea în imposibilitatea de mai face ceva, prizonieri în nu știu ce cușcă oribilă, oribilă, prea oribilă (...). N-o să știm niciodată să spunem ce anume ne închide, ne zidește, ce anume pare să ne îngroape, dar simțim niște zăbrele, niște grilaje, niște ziduri (...). Știi ce face ca închisoarea să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent simte, ghicește în el niște posibile: "Știu că aș putea fi un cu totul alt om." Dar e ca și cum ar fi prizonierul unei teribile temnițe: bariere invizibile pun stavilă posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să-și elibereze posibilele, să se deschidă posibilelor sale? Prietenia, fraternitatea, afecțiunea, iubirea, răspunde Vincent. Are loc o primă bifurcație, o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care și l-au creat, în interiorul căruia s-au zidit, (nu se poate să nu fie vorba despre o sinucidere). A comunica înseamnă a transmite de la unul la altul posibile și imposibile. A HOTĂRÎ CĂ NENUMITUL E ORICÎND POSIBIL Luat prizonier de miliția fascistă pe 13 decembrie 1943, ajunge la sfîrșitul lui 1944 în lagărul din Fossoli, lîngă Modena. Are 24 de ani și e cetățean italian. Pe 21 februarie dimineața, prizonierii sunt avertizați că toți evreii, inclusiv copiii, bătrînii și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibile. A HOTĂRÎ CĂ NENUMITUL E ORICÎND POSIBIL Luat prizonier de miliția fascistă pe 13 decembrie 1943, ajunge la sfîrșitul lui 1944 în lagărul din Fossoli, lîngă Modena. Are 24 de ani și e cetățean italian. Pe 21 februarie dimineața, prizonierii sunt avertizați că toți evreii, inclusiv copiii, bătrînii și bolnavii vor pleca a doua zi. Aveau ordin să se pregătească pentru o călătorie de 15 zile. După îndelungi conversații cu refugiații polonezi, e convins că la capătul călătoriei se află
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
așezăm, descurajați de fiecare dată de cei 10 cm de apă care inundă pardoseala." Suntem foarte departe de imaginea celor oprimați, solidari, uniți în nefericirea lor. Lupta pentru viață este sălbatică, fiecare e, fără speranță, singur. Formînd marea masă a prizonierilor, abandonîndu-se și supunîndu-se la orice, "damnații" ("musulmanii") sunt repede eliminați: "E cel mai simplu să mori: e suficient să execuți toate ordinele primite, să nu mănînci decît propria rație, să respecți disciplina la muncă și în lagăr. (...) au tot coborît
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru că nu mai sunt destul de viu ca să mă sinucid, precizează el. Sunt viu, dar ce am devenit? În primele zile ale lui 1945, atunci cînd se amplifică zvonurile unei iminente eliberări a lagărului de către ruși, nemții pun mîna pe un prizonier care reușise să facă să sară în aer unul din cuptoarele din Birkenau. Hotărăsc să facă spectacol din spînzurarea sa. "Am rămas în picioare, încovoiați și cenușii, cu capul plecat, și ne-am descoperit abia după ce ni s-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fuga lor ultimii soldați. Curtea imensă rămîne goală; cîteva pale de foc, cartoane și mobile care fumegă. Liniștea învăluitoare e înlocuită încetul cu încetul de scîrțîituri. Apar din toate părțile morți-vii în costume dungate. Bărbați și femei. După plecarea torționarilor, prizonierii se tîrăsc, fiecare cum poate, către ieșirea din lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
creează realitatea. Spre exemplu, numindu-i indieni pe locuitorii ținuturilor pe care le descopereau, punînd o etichetă comună unor lumi extrem de diverse, europenii din secolul al XVI-lea n-au creat, astfel, o realitate? Nu suntem încă în mare măsură prizonierii acestui cuvînt și deci a realității pe care o implică? Datele viziunii lor despre lume îi face pe Navajo să nu poată distinge între artă, medicină, religie: e un imposibil constitutiv al lumii lor. Lumea navajo este viziunea navajo asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
organizează pentru a nu munci, o fac pentru a împiedica divizarea societății, inegalitatea. A munci, a produce dincolo de strictul necesar, înseamnă a deschide o breșă, am zice noi un posibil: înseamnă a face posibilă apariția șefilor, "dorința nefastă". Suntem într-atît prizonierii viziunii noastre despre lume, încît nu suntem în stare să pricepem ca să folosim propriul limbaj relația dintre lipsuri și libertate: Avem tendința să gîndim că popoarele de vînători-culegători sunt sărace pentru că nu posedă nimic; ar fi mai potrivit să gîndim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se prăbușește: ca antropologia economică să fie posibilă, trebuie ca "realitatea economică" să fie o universală. "Realitatea eco-nomică" pe care cercetătorul o vede totuși în cadrul societăților "primitive" nu e creată, oare, tocmai de proiectul său? Demersul lui Karl Polanyi rămîne prizonierul unui imposibil major al omului modern. A treia ipoteză, cea pe care o susținem, se sprijină în special pe lucrările lui Louis Dumont 72. Cu scopul de a înțelege particularitățile viziunii moderne asupra lumii, antropologul francez insistă asupra succesului fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tigri și șerpi, crescuți în menajerie 93." Bernard Díaz del Castillo descrie fără să inventeze sau să exagereze una din formele de sacrificiu practicate de azteci. În Mexico-Tenochtitlan nu trece o zi fără sacrificii umane, cei sacrificați fiind mai ales prizonierii de război. Cifrele îți îngheață sîngele în vine94. Se estimează că, pentru inaugurarea Marelui Templu, în 1487, în timpul sacrificiilor care au durat patru zile în șir, de dimineața pînă seara, preoții au smuls cel puțin 20.000 de inimi. Conchistadorii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]