14,215 matches
-
gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când avem a face cu satira. Iar dacă urcăm pe scara varietăților satirice, de la ironie și ridicol la
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când avem a face cu satira. Iar dacă urcăm pe scara varietăților satirice, de la ironie și ridicol la sarcasm și grotesc, ne vom modifica negreșit calitatea râsului până a nu mai râde deloc, pentru că, ajunși la comicul grotesc, ne aflăm la hotarul dintre comic și tragic. Raportând acum aceste disocieri, nuanțări, sistematizări la literatura canonică reprezentativă pentru categoria estetică despre care a fost vorba mai sus, ne
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
manifestări ale comicului din cealaltă categorie. Oare atitudinea comică a lui Caragiale față de Cetățeanul turmentat, de pildă, este una satirică? în niciun caz. Dar Caragiale însuși spusese, pe de altă parte, că "nimic nu arde mai rău pe ticăloși decât râsul." Plasându-și personajele - pe cele mai multe dintre ele! - în categoria ticăloșilor, autorul lor va avea, evident, față de acestea, prin comic, o atitudine necruțătoare. Apropiindu-mă de încheierea acestor rânduri, nu m-aș mira deloc de împrejurarea ca oarecine să-și pună
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
sunt obligat să trăiesc cu neplăcere un destin care nu mi se potrivește deloc!" Atmosfera coșmarescă a acestei perioade, care a mers accentuându-se spre 1975, apare evocată în două din romanele publicate de autor după stabilirea în Franța: Cartea râsului și a uitării (1978) și Insuportabila ușurătate a ființei (1984). Acesta din urmă a fost fără îndoială romanul european care a marcat cel mai puternic momentul anilor ^80, prin conținutul său tragic, prin compoziția polifonică, prin modul inimitabil de a
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
lui el este, cum precizează autorul în prefață, "bilanțul reflecțiilor mele asupra artei romanului". Cartea, adaugă Kundera, n-are intenții teoretice, ci e confesiunea unui practician, în măsura în care opera oricărui romancier conține o viziune implicită a istoriei romanului, "arta născută din râsul lui Dumnezeu". în epoca contemporană, epoca "paradoxurilor terminale", romanul e menit să lupte contra a ceea ce Heidegger numea uitarea ființei. El trebuie să fie un fel de contrapondere a progresului lumii, care conduce în special prin mijloacele de informare în
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
specie a genului dramatic, cuprinde: tragedia antică, shakespeariană și tragedia clasică franceză. Exemplu: Hamlet de W. Shakespeare - comedia - specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu un conflict aparent puternic și un deznodământ vesel, care urmărește să provoace râsul spectatorilor prin surprinderea moravurilor, a unor defecte omenești sau situații neașteptate. Exemplu: O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale - drama - specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu un conflict puternic și un deznodământ grav, în care elementele tragice
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
destinului.” Tragicul apare ca o categorie bazată pe un conflict puternic între forțe mărețe, caractere grandioase, al cărui rezultat este moartea și înfrângerea eroului, provocând - drept componente ale emoției tragice - compasiune, admirație și groază. Dimpotrivă, comicul presupune situații care provoacă râsul printr-o disproporție, prin contrastul dintre esență și aparență, dintre efort și rezultatele lui, dintre viu și mecanic, dintre scopuri și mijloace. Aceste surse ale comicului nu conduc spre un deznodământ care să pericliteze în vreun mod viața personajelor. Comicul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
surse ale comicului nu conduc spre un deznodământ care să pericliteze în vreun mod viața personajelor. Comicul se întâlnește în viața psihică și socială, precum și în artă. Ca și tragicul, comicul presupune cu necesitate prezența omului. Fr. Rabelais afirma că "râsul este propriu omului”. Unele aspecte din natură sunt comice numai în măsura în care amintesc aspecte similare din viața oamenilor. Pe aceasta se bazează fabulele, în care animalele sau plantele prezintă în mod deghizat defecte umane. Astfel, boul din fabula lui Grigore Alexandrescu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
aspecte din natură sunt comice numai în măsura în care amintesc aspecte similare din viața oamenilor. Pe aceasta se bazează fabulele, în care animalele sau plantele prezintă în mod deghizat defecte umane. Astfel, boul din fabula lui Grigore Alexandrescu, Boul și vițelul, provoacă râsul, simbolizând prostia și îngâmfarea, caracteristice omului, și nu animalelor. Din definiția comicului, au rezultat izvoarele lui. Unul din cele mai frecvente îl constituie contrastul dintre esență și aparență, dintre fond și formă, dintre realitate și pretenție. Lumea eroilor lui I. L
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
al pretinselor forme democratice, fără acoperire reală, este condensat în replica finală a lui Pristanda: "Curat constituțional!” Contrastul dintre aspectele mecanice și viața ca sursă a comicului a fost studiat de filozoful francez Henri Bergson, care afirmă în lucrarea sa, Râsul, că la baza comicului stă "ceea ce este rigid, dat, mecanic, în opoziție cu ceea ce e suplu în continuă schimbare, automatismul în contrast cu activitatea liberă.” În general, comicul cunoaște patru forme: - comicul de situație; - comicul de limbaj; - comicul de moravuri
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vă plătește și dințăritul... Vorba ceea: picioare de cal, gură de lup, obraz de scoarță și pântece de iapă se cer unui popă, și nu-i mai trebuie altăceva.” Comicul de caracter reliefează defecte generalumane pe care le sancționează prin râs. Prezent în creațiile literare din diferite epoci, comicul de caracter este dominant în clasicism. Vicii cracteristice oamenilor din toate timpurile, ca avariția, ipocrizia, parvenitismul, semidoctismul, îngâmfarea, nedreptatea, sunt denunțate în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
interlocutor, după ce mai înainte i-au dat iluzia superiorității. Autoironia este o formă prin care scriitorul râde de propriile sale defecte, de care este conștient, și satirizează indirect viciile altora. În finalul părții a II-a din Amintiri din copilărie, râsul indulgent se exercită asupra propriei persoane: "În sfărșit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele.” O altă modalitate artistică a comicului o constituie umorul, caracterizat printr-o atitudine de simpatie și înțelegere superioară față demoravuri sau mici defecte umane, care determină un râs binevoitor. T. Vianu definește "umoristicul” drept o "demascare, dar una care ajunge să descopere o valoare înaltă sub aparențele umile sau stângace care o ascund”. Pornind de la cunoașterea omului, umorul are și o funcție moralizatoare, urmărind îndreptarea defectelor care o
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
groază. Exemplu: Prometeu înlănțuit - Eschil Antigona - Sofocle Romeo și Julieta - W. Shakespeare Cidul - P. Corneille 6. Comicul: - disproporție: - contrastul dintre esență și aparență; - contrastul dintre efort și rezultatele lui; - contrastul dintre scopuri și mijloace; - deznodământul nu periclitează viața personajelor; - provoacă râsul. Exemplu: Nevestele vesele din Windsor - W. Shakespeare Chirița în Iași, Chirița în provincie - V. Alescandri O scrisoare pierdută - I. L. Caragiale 7. Satiricul: - ridiculizare nemiloasă; - respingerea aspectelor negative în numele unor valori superioare; - critică incisivă; - finalitatea: îndreptarea viciilor; Exemplu: Scrisoarea III - M.
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
jurământ, vorba mincinoasă, vorbă de rușine firească și afară de fire, și ceea ce nu se află nici în dobitoacele cele necuvântătoare, acestea foarte pagînește, de nou le izvodim. Stinsu-s-au întru deșertăciune zilele noastre; de ajutorul tău ne-am golit; batjocură si râs ne-am făcut celor dimprejurul nostru; numele Tău cel prea sfânt și Inchinat prin noi a se huli de păgân l-am făcut. Învechindu-ne în răutate; și in cărări neînțelepțește șchiopătând, toți ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne face și pe noi roși - roși de rușine și mânie despre nemernicia și îndrăzneala cu cari nu se sfiesc a ne imputa lucruri de cari sânt capabili numai ei. Să ne acuze și de trădare - am avea ceva de râs. [12 august 1878] TEODOR DOERING Alaltăieri, marți, toți artiștii din Berlin au condus pe un amic al lor la cel din urmă loc de odihnă. Oricine a trăit câtva timp la Berlin trebuie să fi văzut o dată pe bătrânul Doering
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lua ochii. Apoi mai e cestiunea Afganistanului și a Africei centrale, care ne interesează pe toți într-un grad cu mult mai mare, alcazarul Ionescu, unde vor veni celebrități care să netezească neplăcutele încrețituri ale frunților sibarite și să readucă râsul pe buzele stâlpilor de cafenele care pun la cale țara și soarta nației. [6 octombrie 1878] LA VOCE D' ITALIA D. Cavaler Enrico Croce și-a propus a scoate un ziar italiano-român pentru a face Ro-mînia cunoscută conaționalilor săi. Nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
revizuire în genere, de a nu face deloc o asemenea declarație și de a se asocia fără rezervă cu opinia d-lui Docan. Mulți în Cameră au râs când d. Docan și-a spus votul pe față, dar în acel râs se ascundea duplicitatea și mizeria advocățească față cu o părere statornică, onestă și care se poate întemeia pe destule argumente puternice. Ea are înainte de toate meritul unei depline sincerități. Manținerea art. 7 e o opunere la dorințele Europei întregi, e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tragedie înaltă, încît vizitarea teatrului e totdauna primejduită de cătră acest creștin. Numele proverbial a acestui geniu ciudat în felul său e Crăcănel. Dacă se dă vro tragedie și joacă și el vrun rol, publicul se prăpădește toată seara de râs de interpretarea ciudată pe care Crăcănel o dă rolului său tragic; daca se dă vro comedie, publicul plânge de interpretarea, vrednică de comizerațiune a rolelor sale comice. Ei bine, Crăcănelul Parlamentului e d. Petre Grădișteanu. Pronunțând cuvinte mari și având o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ședea pe banca ministerială înaintea unui Senat de Mihălești sau a unei Camere de Serurii, spirit public, dispus spre ironie, dezgustat de trebile politice și având pierdută orice speranță într-un {EminescuOpX 385} viitor mai sănătos, va înregistra cu acel râs caracteristic și cam sceptic al românului noile nume ridicate la rangurile cele mai-nalte pe cari țara noastră le poate da. Va zice publicul de pildă că studiile filologice ale d-lui dr. Barbu Constantinescu a început a se lega
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
studiat de d. dr. B. Constantinescu de-a ajunge la popie, necum la deputăție sau ministeriu. Cauza acelei opriri era că asemenea cuvioși părinți, brodindu-se cam buzați și negri, s-ar fi stricat evlavia și se făcea biserica de râs și de ocară - căci erau ciudați și răi românii din vremea lui Matei Basarab. Halima numai câte vorbeau; ba de biserici de urdă de le suflă vântul și le curge untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în biserică, iată în scurte vorbe un întreg program pentru apărarea naționalităței române amenințate. [30 ianuarie 1880] ["CA UN FEL DE REFUGIU... Ca un fel de refugiu de multele inconveniente ale vieții, Dumnezeu, în înalta sa bunăvoință, a dat omului râsul, cu toată scara, de la zâmbetul ironic pîna la clocotirea homerică. Când vezi capete atât de vitreg înzestrate de la natură încît nu sunt în stare a înțelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în niște oglinzi rele, totul se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
niciodată națiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști. La aceste considerațiuni, pe jumătate melancolice, pe jumătate vesele, ne-au condus numărul "Romînului" de la 30 ianuarie, în care găsim următoarea frază la adresa roșilor mai tineri. "Sunteți tineri, aveți prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sunt acela - zise atunci cavalerul nemuritor. Lumea ce se strânsese împrejurul lui râse de dânsul și-l crezu nebun. Și astfel pe orișiunde trecea, pe orișiunde vedea înflorire în urma faptelor lui, lumea-și bătea joc de el, îl lua în râs, nevoind nimeni să-l crează că el fusese acela care curățise codrii de fiară și pustiurile de monștri. Nu trei zile, cum i se părea lui, sute de ani trecuseră din timpul când el plecase în lume după nemurire. Cam
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub forma lui Mircea cel Bătrân și ar zice: "Eu v-am dat independența țării, căci după ce am înfrînt oștirile turcești m-am supus împăratului sub condiții cari au trebuit să vă păstreză țara și naționalitatea", mulți ar lua în râs pe bătrân. Dacă acelaș geniu sub forma lui Cuza Vodă ar zice: "Eu v-am dat toate drepturile câte le aveți astăzi, și numai datoria publică de șase sute de milioane e meritul vostru de patrusprezece ani încoace", roșii i-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]