11,877 matches
-
-i alunge pe cruciații catolici din ultimele lor bastioane de la Tripoli și Accra, între anii 1289-1291. În perioada ce urmează, mamelucii transformă Cairo într-unul dintre cele mai importante centre ale comerțului asiatic în Marea Mediterană. În 1377 a izbucnit o revoltă în Siria, care s-a răspândit în Egipt, iar puterea a fost preluată de cerchezii Barakah și Barkuk. În anul 1382 ultimul sultan Bahri, Al-Salih Hajji, a fost detronat, punând astfel capăt dinastiei Bahri, iar Barkuk a fost proclamat sultan
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
înfruntat tulburările pricinuite de apariția unor noi erezii, însă a trebuit să remedieze și un conflict politic ivit între Antiohia, capitala a provinciilor Imperiului Bizantin din Orientul Apropiat, și autoritatea imperiala din Constantinopol.Conflictul a culminat în anul 397 cu revoltă înfrânta a antiohienilor, cărora Ioan și episcopul Flavian le-au luat apărarea, salvându-i de la un iminent măcel plănuit, ca metodă de pedepsire, din partea autorității imperiale. Sfanțul Ioan a făcut, de asemenea, apeluri insistențe în numele străinilor, al celor înfometați și
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
fiind a emirului Djaharks Al Khalili. Pe plan extern Barkuk a obținut printr-o campanie militară în 1387 includerea principatului Sivas în zona de suzeranitate egipteană. După ce în anii 1386-1387 Barkuk a trebuit sa reprime în fașa o mișcare de revoltă din Damasc inspirată de câțiva juriști din jurul lui Ahmed az-Zahir, si numită de aceea „revoltă zahirită”, în anul 1389 el a fost înlăturat de pe tron de o altă rebeliune pornită, de această dată,din nordul Siriei, condusă de guvernatorii din
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
militară în 1387 includerea principatului Sivas în zona de suzeranitate egipteană. După ce în anii 1386-1387 Barkuk a trebuit sa reprime în fașa o mișcare de revoltă din Damasc inspirată de câțiva juriști din jurul lui Ahmed az-Zahir, si numită de aceea „revoltă zahirită”, în anul 1389 el a fost înlăturat de pe tron de o altă rebeliune pornită, de această dată,din nordul Siriei, condusă de guvernatorii din Malatya și Aleppo - Mintash, si, resepctiv,Yalbogha al-Nasiri, și susținută de turkmeni anatolieni. În locul său
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
prima celulă au blocat ușa celulei lor cu păturile lor, au scos capacele de stocare, refuzând să iasă la instrucțiunile gardienilor. Gărzile de la alte schimburi s-au oferit voluntari să lucreze ore suplimentare, în scopul de a ajuta la înăbușirea revoltei. Au atacat ulterior deținuții cu stingătoare de incendiu, fără a fi supravegheați de personalul de cercetare. Considerând că supravegherea a nouă prizonieri cu doar trei paznici pe schimb ar fi fost prea dificilă, unul dintre paznici a sugerat să se
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
doar trei paznici pe schimb ar fi fost prea dificilă, unul dintre paznici a sugerat să se folosească tactici psihologice pentru îi controla pe aceștia. Gărzile au creat o "celulă privilegiu", în care deținuții care nu au fost implicați în revoltă să fie tratați cu recompense speciale: cum ar fi mese de calitate superioară. Deținuții "privilegiați" au ales să nu mănânce masa, în scopul de a rămâne solidari cu amicii lor deținuți. După numai 36 de ore, unul din deținuți a
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
Giza, Maadi, Helwan. Viaductele sale subterane de acces sunt cele mai sigure rute pentru pietonii care traversează străzile largi și aglomerate ale pieței. Piața Tahrir a fost locul tradițional pentru numeroasele proteste și demonstrații majore de-a lungul anilor, precum Revolta egipteană a pâinii din 1977 și protestul din martie 2003 împotriva războiului din Irak. Piața Tahrir a fost punctul central al Revoluției egiptene din 2011 împotriva fostului președinte Hosni Mubarak. Peste 50.000 de protestatari au ocupat piața pe 25
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
a devenit rege în timpul unei rebeliuni a păgânilor unguri. El a întărit poziția creștinismului în Regatul Ungariei și a apărat independența țării. A încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său, Solomon, dar Béla I, fratele regelui, a inițiat revoltă în urma căruia și-a detronat nepotul. Andrei a fost al doilea fiu al ducelui Vazul, vărul lui Ștefan I al Ungariei, primul rege al Ungariei. Mama sa a fost cel mai probabil o concubină a lui Vazul. Pe 2 septembrie
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
Iaroslav I. Prelații catolici conduși de Gerardo Sagredo, episcop de Cenad, au decis să îi cheme în țară pe Andrei și pe frații lui. În momentul în care Andrei și Levente au ajuns în Ungaria, era în plină desfășurare o revoltă a păgânilor maghiari. Cei doi frați au făcut o alianță rebelii păgâni. În aceste condiții, regele Petru a fugă în Sfântul Imperiu Roman, dar a fost arestat și orbit de susținătorii lui Andrei și Levente. Cronicile ungurești relatează despre înțelegerea
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
în Boemia și l-au identificat pe Béla ca fiind „vărul regelui Ștefan” menționat în cronicile medievale, pe care împăratul Henric al III-lea l-a numit în 1043 guvernator al teritoriilor Ungariei cedate de Samuel Aba. Între timp, după ce revoltele păgâne au pus capăt domniei regelui Petru Orseolo, fratele lui Béla, Andrei a devenit rege al Ungariei. Relațiile noului rege cu Sfântul Imperiu German au fost tensionate, deoarece Petru Orseolo fusese nu doar un aliat credincios al împăratului, ci și
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
în Ungaria și l-a atacat pe Andrei. După victoria din bătălia de la Theben și moartea lui Andrei, Béla a fost încoronat rege pe 6 decembrie 1060. În scurta sa domnie, Béla a purtat mai multe campanii interne pentru zdrobirea revoltelor păgâne. Cronicile maghiare îl amintesc pe Béla pentru introducerea unei noi monede, denarul din argint, și pentru mărinimia pe care a arătat-o față de sprijinitorii nepotului său, Solomon. Din timpul regelui Béla a început folosirea în Ungaria a termenilor „Nobilissimus
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
și alți magnați. La Prizren ei l-au încoronat ca "Împărat al Bulgariei" și I-au dat numele 'Petăr III', renumindu-se după numele Împăratului-Sfânt Petru I (decedat în 970) și al lui Petăr II Delian (care a condus prima revoltă mare contra conducerii bizantine în 1040-1041). Comandantul militar, Vojvoda Petrilo, s-a îndreptat spre sud și a luat Ohrid și Devol, dar a suferit o înfrângere la Kastoria. Trupele recentului încoronat Petru III au luat Niš și Skopje cu ajutorul lui
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
Constantine Bodin din captivitate și l-au întors la tatăl său Mihail I de Doclea. Puțin mai târziu, în 1081, Mihail a murit, și la succedat pe tatăl său ca rege. În 1085, Constantin și frații săi au reprimat o revoltă a verilor lor primari, fii fratelui lui Mihail, Radoslav în "zupa" de Zeta, și Constantin Bodin a guvernat fără opoziție. În ciuda opoziției sale anterioare față de Imperiul Bizantin, Constantin Bodin la început ia ajutat pe bizantini contra atacurilor lui Robert Guiscard
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
Vargsmal. Acesta a devenit disponibil pe internet pentru scurt timp în 1996, iar în 1997 a fost transcris de către un publicist norvegian. Deși scena norvegiană nu a exprimat idei naziste, Vikernes a declarat că totul a început ca ao revoltă anticreștină, rasistă și nationalista”, distrusă însă de către „industria muzicală dominată de evrei”. Acesta din urmă afirmă că industria a devenit o armă de distrugere a Europei, promovând formații care se centrează „in jurul a tot ce-i bolnav și anti-european
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
fost asumată în zonă de o structură politică intitulată "Directoratul de la Hotin", sub conducerea căruia s-au poziționat și grupările locale înarmate de rebeli. Trupele române aflate în Basarabia nordică și centrală, au trebuit să facă față nu numai unei revolte sociale, ci și a unei reale rezistențe armate. Bine instruite și dotate cu armament modern, aceste trupe au recâștigat teritoriul pierdut și până la urmă au înăbușit ferm tentativa de răsturnare a ordinii existente. Pe lângă distrugerea unor localități în timpul luptelor, au
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
rușilor albi). În literatura occidentală mai este întâlnit și termenul de confruntare armată între unități militare române și țărani basarabeni alăturați unor forțe de dincolo de Nistru. Alți istorici occidentali, precum și de limbă română sau ucraineană alătură evenimentelor și caracterul de revoltă populară. Alte texte cu origine ucraineană descriu cele întâmplate ca revoltă eșuată a unor țărani ucraineni, condusă de bolșevici sau ca răscoală. Ultimul termenul este preluat și de unele surse de limbă română în sens propriu sau nuanțat, cu referire
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
confruntare armată între unități militare române și țărani basarabeni alăturați unor forțe de dincolo de Nistru. Alți istorici occidentali, precum și de limbă română sau ucraineană alătură evenimentelor și caracterul de revoltă populară. Alte texte cu origine ucraineană descriu cele întâmplate ca revoltă eșuată a unor țărani ucraineni, condusă de bolșevici sau ca răscoală. Ultimul termenul este preluat și de unele surse de limbă română în sens propriu sau nuanțat, cu referire la evenimente ca fiind un val disperat de tulburări sociale care
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Rusia al "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei", adoptat în decembrie 1918, au figurat următoarele: În stațiile căilor ferate de pe rutele pe care soldații se întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
să facă raiduri în regiunea Tisei și Nistrului. Organizatorii atacurilor de la Ataki și Hotin, au sperat ca prin acțiunea lor ofensivă să obțină un succes răsunător cu ecou internațional precum și sprijinul marilor comunității ucrainene din zonă, astfel încât să provoace o revoltă generală care să determine Armata Română să-și împartă forțele. Răspunsul român rapid, a determinat probabil o atitudine mai prudentă din partea locuitorilor etnici ucraineni ai satelor, care în ansamblul lor nu au manifestat o atitudine deschisă favorabilă rebeliunii. O asemenea
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Pace de la Paris din 1919. Exprimându-se într-o ședință a Consiliului de Miniștri în 27 martie 1942, generalul Ion Antonescu a declarat: Răscoala de la Hotin a relevat faptul că trupele române au trebuit să facă față nu numai unei revolte sociale, ci și unei reale rezistențe armate. Deși s-au dus lupte grele, totuși reprimarea revoltei s-a făcut atât de ferm, încât conducătorul secțiunii basarabene din Comitetul Central bolșevic din Kiev, a transmis către Comitetul Central din Chișinău faptul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
martie 1942, generalul Ion Antonescu a declarat: Răscoala de la Hotin a relevat faptul că trupele române au trebuit să facă față nu numai unei revolte sociale, ci și unei reale rezistențe armate. Deși s-au dus lupte grele, totuși reprimarea revoltei s-a făcut atât de ferm, încât conducătorul secțiunii basarabene din Comitetul Central bolșevic din Kiev, a transmis către Comitetul Central din Chișinău faptul că Rakovski însuși este înclinat să lase Basarabia să rămână românilor. În sens invers, Comitetul Central
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
din Kiev, a transmis către Comitetul Central din Chișinău faptul că Rakovski însuși este înclinat să lase Basarabia să rămână românilor. În sens invers, Comitetul Central din Chișinău a recomandat celor din Kiev să nu mai încerce organizarea unei alte revolte armate, ci să dirijeze toate eforturile spre propagandă, astfel încât terenul să fie pregătit pentru o revoluție fără vărsare de sânge. În plus, liderii bolșevici au continuat să conteze pe iredentismul ucrainean și într-adevăr cel mai important personaj al "Directoratului
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
detașamentele de grăniceri nu au observat nici un fel de mișcări ale bolșevicilor la Nistru, sau dacă le-au văzut, cum de nu le-au raportat. Cu toate ordinele deosebit de ferme de a se lua măsuri drastice împotriva atacatorilor și a revoltelor locale, Brigada 2 Roșiori s-a retras de la Hotin fără să lupte. Deși generalul comandant al brigăzii a știut de atac, ordinul dat de acesta subordonaților nu a menționat nici lupta și nici apărarea Hotinului. Surprinzător, după cum a observat generalul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Dimitriu, fiind turnat din bronz și postat pe un piedestal de granit. În anul 1940 înainte de venirea ocupanților sovietici, a fost evacuat la București și repartizat Muzeului Militar. Soarta lui ulterioară a rămas necunoscută. Din punct de vedere propagandistic comunist revolta de la Hotin a avut o dublă funcționalitate, manifestată în cadrul unor tendințe istoriografice contradictorii. Pe de o parte a reprezentat un perfect exemplu de "„ajutor altruist oferit de către statul sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în cadrul unor tendințe istoriografice contradictorii. Pe de o parte a reprezentat un perfect exemplu de "„ajutor altruist oferit de către statul sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe de altă parte a putut fi un model de "„revoltă locală independentă și spontană împotriva dușmanului de clasă, român”", cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma că acțiunea a fost complet străină de moldovenii basarabeni și că a fost planificată
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]