12,814 matches
-
revelații le numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia și credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-o dădea în iluminarea interioară. Au fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de armatele nobiliare, cu concursul liderilor catolici și protestanți ai Germaniei. Anabaptiștii au reprezentat cea
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
ce ținea de credință și practică. Militau pentru libertate religioasă pentru toți oamenii. Erau cunoscuți ca oameni pașnici, muncitori și de o mare puritate morală. O aripă a lor, hutteriții, se opuneau deținerii de proprietate privată și practicau comunitarianismul. Anabaptiștii revoluționari, răspândiți în Germania și în Țările de Jos, au declanșat revolta de la Münster (1535-1536), anunțând instaurarea Împărăției lui Cristos pe pământ, ce urma să aibă capitala la Münster. După alungarea episcopului catolic și a opoziției, liderii revoltei au condus orașul
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
urma să aibă capitala la Münster. După alungarea episcopului catolic și a opoziției, liderii revoltei au condus orașul spre o multitudine de excese. Orașul a căzut sub asediul armatelor episcopale și nobiliare, iar toți cei implicați au fost executați. Anabaptiștii revoluționari nu aveau altceva în comun cu restul Anabaptiștilor decât practicarea botezului adulților, dar aceasta a fost suficient pentru catolici și protestanți să îi identifice pe toți Anabaptiștii cu acea minoritate fanatică. Această confuzie intenționată a adus numeroase valuri de persecuție
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
sub numele de "République des Sept Dizains/Republik der Sieben Zehenden" sub autoritatea prințului-episcop al Sionului și al "bailli". Episcopul a rămas la putere până în 1798 când trupele lui Napoleon au invadat Valais și au declarat o "République du Valais" revoluționară, (16 martie) care a fost repede încorporată (1 mai) în Republica elvețiană până în 1802 când a devenit "Republica Rodanică" independentă. În 1810 Republica Rodanică a fost anexată de Franța napoleonică sub numele de "departamentul Simplon". Independența a fost recâștigată în
Cantonul Valais () [Corola-website/Science/303756_a_305085]
-
preluat controlul asupra agenților. După căderea organizației, Anna și-a înscenat moartea și a devenind independentă, oferindu-și aptitudinile de agent celui ce oferea mai mulți bani. Nu mai este văzută din nou până în sezonul 4, fiind angajată de Frontul Revoluționar Cadmus (o organizație crezută a fi formată din foști membri ai Legământului până când s-a descoperit că, de fapt, era o organizație ținută în viață de către Elena Derevko). Anna este însărcinată să fure o bombă chimică, dar, în schimb, ea
Anna Espinosa () [Corola-website/Science/303776_a_305105]
-
de falsuri. Toată hârtia pe care a folosit-o era făcută manual dintr-o fibră unică de polimer . În ciuda bunăvoinței lui Borgia, Rambaldi și munca sa nu a devenit niciodată vestită, datorită arhidiaconului Claudio Vespertini, care se temea de implicațiile revoluționare ale tehnologiei definite în sistemul de credință al lui Rambaldi: Rambaldi credea că știința ne va permite într-o zi să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Vespertini a încercat să distrugă tot ce a găsit creat de Rambaldi, cu scopul de
Rambaldi () [Corola-website/Science/303771_a_305100]
-
său". Pentru că Saint-Denis era în mâinile conjuraților, trupul său rămâne la Blois; abia peste 22 de ani va fi depus la basilica Saint-Denis de către fiica lui Henric al II-lea și a Philippei Duci, Diana. În 1793 o gloată de revoluționari, profanează mormântul, iar oasele ei vor fi îngropate într-o groapă comună împreună cu resturile altor regi și regine. Acuzațiile cum că ar fi otrăvit-o pe Jeanne d'Albret și involuntar pe Carol al IX-lea sunt pure invenții ale
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
o strategie pusă la punct pentru a se asigura interesul continuu al audienței. Fiecare episod era de fapt despre orășeni și despre latura sinistră a unui orășel aparent idilic. Prima serie a avut numai opt episoade și a fost considerată revoluționară din punct de vedere artistic și tehnic pentru televiziunea din acea perioadă, încercând să adere la standardele filmului. Lynch și Frost au ținut proiectul sub control pe parcursul primei serii, alegând personal fiecare regizor, unii fiind vechi cunoștințe de-ale lui
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
Alb este titlul românesc al filmului francez și polonez din 1994, Trois couleurs: Blanc sau Trzy kolory: Biały. Scris, produs și regizat de Krzysztof Kieślowski, "Alb" este al doilea film al trilogiei 'Trei Culori', care are ca temă idealurile revoluționare franceze, fiind precedat de """" și urmat de """". Filmul ilustrează a doua temă a trilogiei, egalitatea, prin dorințele protagonistului Karol Karol: îmbunătățirea propriei vieții și răzbunarea. Contrastând cu poveștile introspective, melancolice și, în cele din urmă, pline de speranță din "" și
Trei Culori: Alb () [Corola-website/Science/303788_a_305117]
-
ar fi Pierre Viret, incluzând aici o faimoasă dezbatere la catedrala din Lausanne; însă a fost implementată decisiv atunci când Berna și-a folosit întreaga forță în acest scop. Ocupanții bernezi nu erau bine văzuți de populație, și de aceea trupele revoluționare franceze au fost primite cu mult entuziasm în 1798. Francezii au ieșit victorioși, declarând o "Republică Lemanică". Aceasta a fost repede transformată într-un canton, Léman, care, în 1803, s-a alăturat Confederației elvețiene. Constituția actuală datează din 14 aprilie
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
mai cunoscute cântece din întreaga lume. Versurile originale în limba franceză au fost scrise în 1870 de Eugène Pottier (1816-1887), (care a fost mai tarziu membru al Comunei din Paris). Inițial, versurile trebuiau să fie cantate pe melodia binecunoscutului cântec revoluționar "La Marseillaise". Pierre Degeyter (1848-1932) a pus versurile pe muzica în 1888, melodia devenind în scurtă vreme foarte cunoscută. "" a devenit imnul mișcării revoluționare socialiste internaționale. Refrenul: (în versiunea românească: ilustrează cel mai bine esență idealului umanitar socialist. În mod
Internaționala () [Corola-website/Science/303823_a_305152]
-
tarziu membru al Comunei din Paris). Inițial, versurile trebuiau să fie cantate pe melodia binecunoscutului cântec revoluționar "La Marseillaise". Pierre Degeyter (1848-1932) a pus versurile pe muzica în 1888, melodia devenind în scurtă vreme foarte cunoscută. "" a devenit imnul mișcării revoluționare socialiste internaționale. Refrenul: (în versiunea românească: ilustrează cel mai bine esență idealului umanitar socialist. În mod tradițional, Internațională era cântată cu mâna dreaptă ridicată și cu pumnul strâns în semn de salut. Versiunea în limba rusă a fost făcută prima
Internaționala () [Corola-website/Science/303823_a_305152]
-
a murit pe 13 august 1910 și a fost înmormântată în cavoul familiei din East Wellow. Florence Nightingale a elaborat sistemul de conducere a statisticilor medicale. În cartea "Notes on Nursing" (Observații privind îngrijirea bolnavilor) ea a elaborat o ierarhie revoluționară pentru acele timpuri, privind igena, hrana, iluminatul încăperilor și îngrijirea sugarilor.
Florence Nightingale () [Corola-website/Science/303822_a_305151]
-
Barbu ("Baruh, Iehuda") Iscovescu () a fost un pictor și revoluționar român de etnie evreiască. În istoria picturii românești, împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Despre biografia artistului, așa cum rezultă din analiza scrierilor care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Barbu ("Baruh, Iehuda") Iscovescu () a fost un pictor și revoluționar român de etnie evreiască. În istoria picturii românești, împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Despre biografia artistului, așa cum rezultă din analiza scrierilor care s-au făcut pe acestă temă, nu se știe aproape nimic. Fiecare dintre istoricii care i-au studiat activitatea revoluționară și artistică
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Despre biografia artistului, așa cum rezultă din analiza scrierilor care s-au făcut pe acestă temă, nu se știe aproape nimic. Fiecare dintre istoricii care i-au studiat activitatea revoluționară și artistică, au adus diferite ipoteze cel mai adesea nesusținute de surse reale de documentare. Opiniile sunt de multe ori controversate si contradictorii fapt care s-a tradus în final la redarea unei vieți pline de avânt romantic și de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
steagul în data de 11 iunie 1848 când mulțimea a înconjurat palatul lui Bibescu Vodă, fără ca vreunul dintre ei să menționeze vreo sursă primară sau secundară care să afirme așa ceva. De aceeași incertitudine suferă și afirmațiile privind toate activitățile de revoluționar ale artistului precum și apartenența sa la societatea Frăția. Astfel de ipoteze, comentarii și presupuneri se regăsesc frecvent la autorii biografiei lui Barbu Iscovescu. În scrierile istoricilor de artă, istoricilor sau biografilor ale căror surse au stat la baza articolului, lipsește
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
în București, deplasări care au fost în opinia biografilor săi determinate fie din nevoia de a găsi plasamente pentru lucrările sale din domeniul picturii fie a fost după părerea altora, delegat ca agent de informații pentru legătura cu membrii diasporei revoluționare din străinătate. Prima ipoteză are susținere în mențiunile din corespondența ce s-a păstrat de la Nicolae Golescu care a spus că „... "Iscovescu a luat hotărârea de a veni să petreacă iarna la București pentru a vedea dacă poate avea de
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
și aceștia nu se cunoașteau între ei, decât strict cei care aveau legătură. Ionel Jianu a considerat că este de necontestat faptul că Iscovescu a fost membru al "Frăției" deoarece i s-ar fi încredințat sarcina de a picta steagul revoluționar cu deviza "Dreptate - Frăție", steag pe care Iscovescu l-ar fi purtat el însuși în fruntea mulțimii care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie 1848. În cadrul Frăției, Barbu Iscovescu l-a cunoscut și pe Niță Magheru
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
românești din Transilvania și asupra conducătorului lor Avram Iancu, mai ales după eșecul din Muntenia și a ocupației otomane care a urmat. Românii din sudul Carpaților nădăjduiau ca românii din Ardeal să se unească cu ungurii și ca urmare, trupele revoluționare să pătrundă în Valahia pentru a o elibera. Ion Frunzetti a emis o ipoteză cum că Iscovescu ar fi plecat în Ardeal având o misiune prin care împreună cu Niță Magheru să organizeze o legiune care să lupte împreună cu răsculații din
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Frunzetti a considerat că această misiune ar fi avut unele legături cu planul lui Bălcescu și împărtășit de către frații Golești în acest sens. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov la mijlocul lui septembrie 1848, unde a continuat activitatea revoluționară. În "Lista celor trecuți peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii anului 1848, artistul a plecat în Țara Moților unde fruntașii revoluționari l-au folosit în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
unde a continuat activitatea revoluționară. În "Lista celor trecuți peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii anului 1848, artistul a plecat în Țara Moților unde fruntașii revoluționari l-au folosit în repetate rânduri ca agent revoluționar. Din textele publicate de Constantin D. Aricescu a reieșit că în toamna anului 1848, Iscovescu ar fi primit la Brașov suma de opt galbeni pentru a-și cumpăra arme și pentru
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii anului 1848, artistul a plecat în Țara Moților unde fruntașii revoluționari l-au folosit în repetate rânduri ca agent revoluționar. Din textele publicate de Constantin D. Aricescu a reieșit că în toamna anului 1848, Iscovescu ar fi primit la Brașov suma de opt galbeni pentru a-și cumpăra arme și pentru a face o deplasare la București. Tot Aricescu a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
în toamna anului 1848, Iscovescu ar fi primit la Brașov suma de opt galbeni pentru a-și cumpăra arme și pentru a face o deplasare la București. Tot Aricescu a amintit că Barbu Iscovescu era folosit ca agitator și propagandist revoluționar și de aceea el a fost exilat în lotul celor 69 de persoane după eșecul mișcării. Stabilit pentru un timp la Semlin (1849), lângă Belgrad, Iscovescu a cunoscut pe unii revoluționari sârbi, Milivoi Petrovici comandantul artileriei sârbești și adjutant al
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
că Barbu Iscovescu era folosit ca agitator și propagandist revoluționar și de aceea el a fost exilat în lotul celor 69 de persoane după eșecul mișcării. Stabilit pentru un timp la Semlin (1849), lângă Belgrad, Iscovescu a cunoscut pe unii revoluționari sârbi, Milivoi Petrovici comandantul artileriei sârbești și adjutant al generalului Knidjanin și maiorul Radovan Petrovici, și le-a executat portretele. În aceeași perioadă a realizat și portretul lui Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849), a lui Kypra (1849). Apoi, Barbu Iscovescu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]