11,710 matches
-
sine, într un anumit sens, întreaga umanitate, dar e limpede că de-aci înainte nu va mai merge așa, astfel încît umanul a devenit o adevărată fraudă”. Iar numărul celor ce fraudează tot mai numeros. *Din cauza claustrării, a consumului în singurătate, a artificialității, viața scriitorului îi face acestuia, adesea, după ce a trecut de mijlocul ei, impresia de ceva ratat, pierdut. Ocupîndu-se cu biografiile imaginare, își dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci aspre, a avut uneori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sic!)!” Mai mulți curioși au ieșit pe balcoane. Neștiind ce se întîmplă, unul dintre ei mi-a zis: „Individul trebuie dat pe mîna miliției!” „Lăsați-l în pace, are ceva pe suflet!”, l-am liniștit. *Am atins acel prag al singurătății de la care numai angajamentele și datoriile te obligă să supraviețuiești. Sau, ca să mă exprim liric: Mă roade pîn’ la os dezamăgirea... * Fiecare „buletin de analiză” din cele care se adună la Direcția Apelor și la Direcția Sanitară poartă apostila, pusă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care știe și alte lucruri, pe care, oricît nu l-aș iubi pe G., nu-mi face plăcere să le notez. *Tatăl lui Gelu a fost parcă mai coerent decît în alte dăți. Ceea ce spune concentrează ore de reflecție în singurătate. Uneori regret că nu-l pot „conspecta” pe loc. Azi a început prin a-mi vorbi de Creator: „Creatorul a făcut un om, nu lumea, care e multiplicarea, adesea în forme nereușite, a omului inițial”. „Tot ce există e nesigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spun cît de neplăcut mi-e gîndul că va trebui să ies din casă și să mă întîlnesc cu inși a căror vedere nu mă încîntă. Potrivit ar fi ca o asemenea zi vulnerabilă, de slăbiciune, s-o petrec în singurătate, pe un vîrf de munte, sub cortul cerului. Știu însă că așa ceva nu-i posibil și că această dorință va îngroșa capitolul (destul de voluminos) al nostalgiilor. *N-am să mă pot salva decît prin multiplicarea „posibilităților sufletești”, adică să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de neuitat În liniștea și singurătatea acelor locuri peste care se așternea o boltă de stele cum rar am văzut. Ne-am Încheiat cele două splendide săptămâni de peregrinare, Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (Ă) a oricăror griji
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
turnul de la intrare Stimate Domnule Dimitriu, Te rog să mă scuzi pentru marea Întârziere de răspuns la alesele gânduri pe care le-am primit de Sărbători. Am fost Împiedicată de vicisitudinile vieții, inerente vremurilor pe care le trăim și a singurătății mele. Pentru mine, anul care s-a scurs s-a Încheiat cu o tristă experiență de viață, care mi-a anihilat orice năzuință de mai bine și mai frumos. Mulțumesc din inimă pt. frumoasele gânduri și aduceri aminte, asigurândute că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la Câmpulung celălalt), amintiri și Întrebări foarte strâns legate Între ele. Cu ele mă voi lupta cât m-or ajuta puterile - sănătatea care șubrezește la 82 de ani. Văzând acolo, jos, În partea dreaptă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la d. A. Ciornei, exprimându-și dorința de a mă vizita - poate, zic eu, Împreună cu Eug. Dimitriu și prof. P. Froicu - bineînțeles dacă nu vor fi reținuți În Suceava de noile Împrejurări. Vacanța s-a prelungit până la 17 ian. 1990). În singurătatea mea, la auzul celor Întâmplate la Timișoara (17.XII) apoi În București (22, 23, 24.XII a.c.) mi s-au umezit ochii de revoltă, de durere, de speranță - speranța În Înlăturarea definitivă a tiraniei - pentru Întronarea dreptății, libertatea de gândire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În cursul anului 1990. multe și felurite. Să stai și să le răsfoiești. Unele descrețesc frunțile, dar nu vor rezista după liberalizarea prețurilor - nici pe cale de abonament. Foamea spirituală moare dacă nu-i Înlăturată foamea fizică. Cu sănătatea șubrezită și singurătatea mă mișc În și pe lângă gospodărie. Răsfoiesc presa ce primesc, deschid aparatul de radio sau televizorul ca să aflu vești tot mai bune. De acasă nu ies decât f.f. rar - până la magazin când se dă cota. Redactilografiez ultima lucrare privitoare la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mea Sunt profund emoționat: este ca și cum, scriind aceste rânduri, aș vorbi cu sufletul lumii, acea lume care m-a sprijinit pe toată durata suferinței mele cu dragostea, cu rugăciunea și cu participarea. Chiar în clipele cele mai tragice, când sentimentul singurătății mele mă copleșea, gândul luminos al solidarității noastre spirituale îmi aducea consolarea salvatoare. Am înțeles că suferința cea mai mare este izolarea nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în clipele cele mai tragice, când sentimentul singurătății mele mă copleșea, gândul luminos al solidarității noastre spirituale îmi aducea consolarea salvatoare. Am înțeles că suferința cea mai mare este izolarea nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și comuniune, în ciuda zidurilor, a gratiilor și a terorii. Pentru toată această dragoste consolatoare, îți mulțumesc, lume a iubirii creștine. Ura, răutatea și cruzimea se pierd în oceanul acestei iubiri. Să zicem «fraților» și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al vulnerabilității, adică al omenescului, adică al poeziei și prieteniei. „Inimile mele s-au dus fie sub pământ, fie În largul lumii”, Îmi scria, În urmă cu doar câțiva ani, din iarna României, Într-una din amețitoarele sale clipe de singurătate. „Încerc să le Înlocuiesc, pe cele care pot fi Înlocuite, cu câte o foaie de hârtie.” Când ajutam, În chiar acea perioadă, la selecția unei antologii americane de poeți români, nu-mi Închipuiam că Florin Mugur nu va apuca să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acum decât că mă pregătesc să traduc, Împreună cu un important poet american prieten (care Îi și seamănă!), poeziile sale dedicate amicului nostru comun Bruno Schulz. Florin Mugur către Norman Manea ș1ț (1988) Mă gândesc la voi cu mare iubire și singurătate. „Hai să ne jucăm, copii!”, se aude un glas din stradă. O să ne mai jucăm vreodată? O partidă de ping-pong cu fantomele, cu fosta tinerețe, cu bolile. Dublu-mixt. A Început să plouă. Nu se mai pot scrie decât poezii, iar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
loc fericit? Iulia ș2ț (19881) Dragă Cella și dragii noștri, salutări Întârziate cu prilejul pascal. Profund impresionați de frumoasa (zguduitoarea) voastră scrisoare. La noi s-a făcut primăvară și ferestrele larg deschise, după o viroză de două luni și o singurătate de aproape doi ani, ne invită vesele. Sperăm Într-un anotimp fără evenimente, cu vești formidabile de la voi. Sărutări și Îmbrățișări tremurate - Iulia ș3ț (1988) Dragă Cella, generalități, cine mai ia la generalități amoroase și inofensive? Doi bani duzina, trei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
voi ați găsit niște preocupări de moment care să vă ajute să suportați mai ușor, pentru moment, depărtarea de casă: cele două nuvele ale prozatorului, o preocupare pentru Celluța. Nu e puțin. Să sperăm că lucrurile acolo se vor aranja. Singurătatea a devenit (nu era!) o boală internațională. Am primit prin martie un pachet de la Haga1; vă rog să-i transmiteți mulțumirile noastre (i-am pierdut adresa); tot ce ne-a trimis ne-a fost de mare ajutor. Cu de-ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu urarea de „La mulți ani - cu sănătate și cu clipe de bucurie, cu cât mai multe minute fericite!”. Probabil că ultima mea scrisoare, trimisă la Washington, nu ai primit-o din cauză că v-ați schimbat adresa. Un rezumat: dragoste, dor, singurătate, vârstă, bucurie pentru succesele voastre (câte sunt! bine că sunt!), speranța tremurătoare că ne vom revedea În mai, la București. Deci: un mare lucru. Deci: totul. Și despre noi, și despre voi. Avem parte de o iarnă magnifică: soare, căldură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne vedem, George mă Întreabă ce mai faceți, ca și cum ne-am vedea zilnic În colț de farmacie. (Ce mai fac eu nu-l interesează.) Oricum, slavă Domnului, nu avem de ce să ne plângem În mod deosebit 2. Decât de: dor, singurătate, vârsta cu bolile ei etc. Lucruri normale. Dar ne bucurăm de timpul frumos și de mult așteptatul vostru răspuns. Vă sărutăm, Iulia. ș6ț (17.03.’89) Dragă Cella, În primul rând, la mulți ani, bucurie și liniște sufletească! Apoi: satisfacția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ce-mi mai amintesc din ele e doar o frază despre legea lui Ohm, din fizică, transformată În legea lui Om: un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență decât a Însemnat prezența lui... Mai multă singurătate decât Înlocuia existența lui alături și Împreună. Singurătatea, iat-o devenită boală cronică pentru noi. Nu ajută nici un fel de pastile. Vă trimisesem, În coletul pierdut, cinci exemplare dintr-o antologie a liricii românești contemporane, apărută În România (În limba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o frază despre legea lui Ohm, din fizică, transformată În legea lui Om: un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență decât a Însemnat prezența lui... Mai multă singurătate decât Înlocuia existența lui alături și Împreună. Singurătatea, iat-o devenită boală cronică pentru noi. Nu ajută nici un fel de pastile. Vă trimisesem, În coletul pierdut, cinci exemplare dintr-o antologie a liricii românești contemporane, apărută În România (În limba germană, la editura Kriterion). Multe texte au o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
importante erau cuvintele, dar marile cuvinte ale marilor firme de logocrație publică nu Îl interesau deloc. Iau din raft primul volum pe care mi l-a dat, În 1973. Sunt povestiri de atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
meditativ, orația care se dovedește, iată, după mai mult de alți 31 de ani, atât de actuală. „Suntem, de obicei, singuri și ne amăgim, spunându-ne că doar astfel ne putem regăsi - Încercând, de fapt, să fugim de propria noastră singurătate. Rănile sunt deschise, altele se vor adăuga mereu până când trupurile noastre vor cădea.” Într-adevăr, rănile se tot adaugă, zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții, este religia și abjurarea noastră - rațiunea noastră de a exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]