11,919 matches
-
din momentul în care ea se constituie ca o inteligență capabilă de a înțelege și de a identifica” (G. Gusdorf). Înaintea acestui moment nebunia implica o contradicție, prin inegalitatea lingvistică și rațională pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lirică merge pînă la a sacraliza iubirea sub aspectul ei de atracție către sexul opus. Foarte puțin loc își găsește în aceste împrejurări iubirea pentru aproapele, care privește umanitatea în general (aceasta fiind o problemă a filozofiei practice și a teologiei). Chestiunile care țin de filozofia practică pot apărea și ele în operele literare, dar nu în cele lirice. Astfel, de exemplu, conflictul dintre datorie și dorință a reprezentat deseori tema lucrărilor dramatice, înde-osebi în antichitate și în clasicism, dar și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pledau în favoarea unui răspuns negativ la această întrebare. În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul propriului destin. În al doilea rând, spre deosebire de antici care admiteau că omul este cel puțin stăpânul propriilor dorințe, teologia creștină considera că însăși voința umană reprezintă o manifestare a acțiunii divine: Domnul este cel ce lucrează în noi ca să vrem și să desăvârșim”. În al treilea rând, alegerile omului decurg din scopurile sale, iar acestea sunt dictate de natură
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
politică tradițională prin impulsionarea morală a ideilor reformatoare, a căror raționalitate remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața monarhilor ancorați în vechea tradiție religioasă. Astfel s-au născut ideile despre rezistență și despre suveranitatea poporului. Conflictele interconfesionale și crizele sociale au luat însă asemenea proporții încât puternicul stat
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
este creatorul răului, atunci când el știe că un om într-o anumită împrejurare va acționa împotriva legilor morale, de ce, totuși nu-l determină să procedeze altfel? Leibniz preîntâmpină această obiecție, de altfel atât de des formulată în istoria filosofiei și teologiei, afirmând că și într-o asemenea situație omul poartă răspunderea, nu Dumnezeu, fiindcă voinț a sa liberă,prin lipa aspirațiilor spre valorile superioare, se transformă în voință rea și devine cauză a păcatului și a răului. Această voință nu este
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
studii teologice, ceea ce i s-a părut prea mult. (Vezi F. Parak, „Wittgenstein in Montecassino“ în Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., pp. 148-149.) Wittgenstein a fost, începând din anii războiului, tot mai atras de religie, dar lipsit de interes pentru teologie. 50 Hermine Wittgenstein, în op. cit., p. 26. 51 Scrisori din 16 noiembrie 1919 și 21 ianuarie 1922, în P. Engelmann, op. cit., pp. 23 și 32. 51a Într-o scrisoare către Wilhelm Baum, din 17 aprilie 1978, Parak se referă la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
stările de lucruri atomare -, în care obiectele sunt puncte nodale. Pornind de la enunțuri care descriu fapte - de la propoziții -, Wittgenstein ar fi postulat propoziții elementare, care sunt propoziții despre obiecte ce pot fi doar denumite, și nu descrise. Tot așa cum în teologia negativă Dumnezeu este prezentat enumerând însușiri pe care nu le posedă, Wittgenstein indică doar ce proprietăți nu posedă obiectele, stările de lucruri atomare, numele și propozițiile elementare, adică acele entități despre care nu se poate spune nimic. În timp ce la Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
op. cit., p. 147.) 56 Vezi M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 148. 57 Ibidem, p. 155. Drury își amintește că atunci când i-a propus să citească din cartea lui Karl Barth, Das Wort Gottes und die Teologie, Wittgenstein i-a replicat: „Nu doresc să mai aud nimic. Singura mea impresie este cea a unei mari aroganțe“ (p. 170). 58 Ibidem, p. 163. 59 Vezi O. K. Bouwsma, „Wittgenstein: Conversations 1949-1951“, în op. cit., pp. 106-107. 60 Frazier susținea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care mă răscumpără în proprii-mi ochi”, aspect pe care îl concede și S. Barsacq: „întreaga mișcare care traversează opera (sa), este aceea a unei căutări poticnite a lui D-zeu”. În postura de „supraviețuitor al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de credință: „vrea să-l distrugă pe D-zeu doar ca să-i aparțină Lui cu totul, redat fiind astfel sieși însuși. Dacă D-zeu îi ia dreptul de a gusta din plăcerile lumii, se vede
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
prezintă ca dovada schimbărilor petrecute pe plan mental și în viața intelectuală 171. Ideea de Creștinătate, născută din persecuțiile romanilor, s-a afirmat în această perioadă, numită "a Cruciadelor". Cruciadele clasice, în special, pot fi privite și analizate în contextul teologiei politice a Evului Mediu 172. Organizate ca expediții militare ale feudalității apusene în scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina, și de a recuceri locurile sfinte de la Ierusalim (cucerit în 1070 de turcii selgiucizi), cruciadele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
popoarelor europene spre libertate și democrație. 4. Spiritualitatea germană în expansiune Germania secolului al XVIII-lea traversa o perioadă de mare avânt cultural 333. Renașterea limbii germane ca limbă literară ocupă fotoliul de lider al perioadei iluministe, în timp ce religia și teologia oferă încă pretexte de dispută între catolici și protestanți. Filosofia europeană a secolului al XVIII-lea este caracterizată prin încrederea în rațiune, prin intermediul căreia omul poate, singur, să aibă acces la cunoaștere, critica autorităților tradiționale (religioase și politice), invitația la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Universității din Oradea, 2000. HUSAR, Adrian, Gesta Deorum per Romanos, O istorie a Romei imperiale, III. De la Valentinieni la regatele barbare din Occident, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007. IBARRURI, Dolores, Singura cale, Ed. Politică, București, 1963. ITTU, Constantin, Cruciadele clasice: teologia politică a Europei heraldice între domniile regilor Ierusalimului Balduin I și Henric al II-lea (1100-1324), Sibiu, 2000. IVAN, Adrian, Liviu, Sub zodia "Statelor Unite ale Europei", Ecco, Cluj-Napoca, 2006. JAURÉ, Jean, Histoire socialiste de la Révolution française, tomul V, La Révolution
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
op. cit., p. 60. 169 Ibidem, p. 61. 170 Ibidem, pp. 71-77. 171 Florentina Căzan, Cruciadele. Momente de confluență între două civilizații și culturi, București, 1990, p. 16; asupra nașterii ideii de cruciadă: ibidem, pp. 54-57. 172 C. Ittu, Cruciadele clasice: teologia politică a Europei heraldice între domniile regilor Ierusalimului Balduin I și Henric al II-lea (1100-1324), Sibiu, 2000, pp. 3-4. 173 Istoria diplomației, I, pp. 134-136. 174 Florentina Căzan, op. cit., p. 17. H. Schulze, op. cit., p. 18. 175 Ibidem, p.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mi-e graiul, și ce slab mijloc" (Paradisul, Cîntul XXXIII). Bun cunoscător al științei epocii sale, extraordinar autodidact, Dante era stăpîn pe tutto la scibile (tot ce se putea cunoaște și ști) la începutul veacului al XIV-lea în ce privește istoria, teologia, matematica, fizica, astronomia, dialectica, zoologia. Iubitor și bun cunoscător al Antichității el va deschide prin opera sa zorii prerenașterii. Toma De Aquino îi era unul dintre dascălii preferați. T.S. Eliot îl consideră în eseul său, Dante, scris în 1929, "cel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
relevantă și justificată o combinație între evoluția umană generală și evoluția spirituală, așa cum se prezenta istoria biblică. Cetatea lui Dumnezeu, în cele douăzeci și două de cărți scrise între 413 și 426, propune, în premieră la acel moment, schița unei teologii a istoriei, unde asistăm la opoziția dintre două cetăți: civitas terrena (precum Roma sau Babilonia) care sînt rodul iubirii de sine a omului și Civitas Dei (Ierusalimul) rod al iubirii de Dumnezeu. Prima este în căutarea bunăstării mundane, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Balthazar (1905-l988) este considerată drept o încununare a recunoașterii umanismului creștin în secolul XX. O trilogie în 15 volume, concepută în anii 1950, care conține: estetică, Gloria sau Slava lui Dumnezeu (1961-1969); acțiunea lui Dumnezeu, Teodramatica (1973-1983); gîndirea lui Dumnezeu, Teologia (1985- 1986) este opera cea mai importantă a teologului elvețian. Opera sa se edifică pe ideea că toți oamenii trebuie să fie mîntuiți, mîntuire adusă oamenilor cînd Dumnezeu, întrupat în persoana Fiului, ia asupra Sa păcatele omului, coboară în iad
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și imita în dramatică și o pot recunoaște ca temei al adevărului în logică. Teologul elvețian a pus bazele unei noi estetici catolice și, ce-i mai important pentru umanismul creștin, a propus principiul armoniei dintre literatură, muzică, filosofie și teologie. La urma urmelor, nu e deloc absurd să spunem că, dintre diversele tipuri de activitate umană, cultura estetică e cea care seamănă cel mai bine cu discursul și scopurile căutării și speranței religioase. Conține bogăție, multiplicitate, substanță, nuanță și prezență
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu curaj și înțelepciune, "un postulat [transcendent] e mereu ascuns, e adesea nedeclarat sau exploatat metaforic și fără consecință în cele mai multe dintre actele moderne de interpretare și critică. Ce s-ar întîmpla dacă ar trebui să ne plătim datoriile față de teologie și față de metafizica prezentului? Ce-ar fi dacă ni s-ar cere înapoi împrumuturile de credință în transcendență care ni s-au acordat încă de pe vremea lui Platon și Augustin în ceea ce privește forma semnificantă? Ce-ar fi dacă ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
altora, că destinul său este de a trăi într-o epocă lipsită de Dumnezeu și de profeți sau dacă-i ascundem această situație fundamentală prin acele surogate reprezentate de toate profețiile făcute de la înălțimea unei catedre universitare". Este discutată și teologia, definită ca o raționalizare intelectuală a inspirației religioase. Oricum nu prin teologie accedem la credință sau sfințenie, și cu atît mai puțin printr-o altă știință. Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Dumnezeu și de profeți sau dacă-i ascundem această situație fundamentală prin acele surogate reprezentate de toate profețiile făcute de la înălțimea unei catedre universitare". Este discutată și teologia, definită ca o raționalizare intelectuală a inspirației religioase. Oricum nu prin teologie accedem la credință sau sfințenie, și cu atît mai puțin printr-o altă știință. Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu că este absurd ci fiindcă este absurd). Este o performanță ce aparține
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și reportaj din toată țara. Aveam o mulțime de lucruri în comun, dincolo de similitudinea prenumelui: origini botoșănene, prieteni (cel mai vechi prieten al meu a fost, pe perioada liceului, colegul său de bancă), dragostea de poezie, interes pentru filosofie și teologie, pasiunea pentru tipografie și, mai ales, speranța că va veni o lume mai bună căreia să-i fim martori. Deși pasionat de literatură (încă din școală fusese încununat cu onoruri pentru producțiile sale literare), a fost târât, ca atâția alți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de breaslă laolaltă cu cupiditatea, impostura sau turnătoria, toate fiind încorsetate de atmosfera etern amenințătoare specifică unui "obiectiv cu statut special", cu secrete de serviciu, securiști și cenzori. Stimulat de o iubire adolescentină, s-a apropiat de poezie și de teologie, două orizonturi care, în fundal, i-au marcat viața, nedrept de scurtă. Mi-l amintesc tăcut și interiorizat, în 1985, la Festivalul Artei și Creației Studențești de la Galați, așteptând cumva neîncrezător verdictul juriului, și, apoi, exuberant, când amândoi am avut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cer de la Ierusalim și nu din locașul sfânt Kaaba din Mecca, iar Moscheea construită aici întrupează această credință".269 În reconstrucția mentală a realității, "sacrul este acela care dă sens", astfel că în tradiția musulmană "sacrul trebuie înțeles în cadrul unei teologii a orașului", iar lupta geopolitică pentru orașul sfânt poate lua valențele unui act ritualic religios.270 În tradiția iudaica există două modele opuse pe care se grefează problemă sacralității spațiului Ierusalimului; pe de-o parte, este modelul particularist care pornește
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la munții și stâncile din fundal? Te duc cu gândul la peisajele geometrizante de la sfârșitul secolului XIX, la Friedrich, la Schiele, la Klee. Mă Întreb ce nume i-am putea da acestui tablou azi. Poate Malul ambiguu. Sau mai bine Teologie picturală pe o topografie geologică riguroasă. Cam așa ceva. Dumnezeule, Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să evite extremismele: În procesul analizei, nuanțările alterează inevitabil rigiditatea ipotezelor. Însuși faptul că această chestiune e discutată, interpretată, supusă - măcar din rațiuni de „tehnică a demonstrației” - dubiului arată că implicațiile ei nu au Încetat să seducă nici moraliștii, nici teologii și nici pe simplii analiști ai adâncimilor psihicului uman. În spirit postmodernist, acest lucru poate fi pus pe seama detabuizării și a intrării În ordinea firească a gândirii. În același spirit, dar fără a ignora și posibilele sale antecedente istorice, lunga
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]