12,028 matches
-
oficios liberal-radical propunea în ironie, tot în 1869, să se înființeze o societate de asigurare pentru cetățenii a căror viață era pusă în primejdie de bandele de bătăuși lipsiți de scrupule (ROM., an. XIII, 14-15 iulie 1869, p. 1). de tovarăși călări, a smuls femeia de la tejghea, a trântit-o pe gâtul calului și a ieșit în stradă. Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale și caii, în fugă nebună, scoțând scântei din caldarâm. O astfel de „fantazie“ era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Eliad și D. Sturdza. Guvernul susține ca să se dea concesiunea unui consorțiu străin. Mai este un consorțiu reprezentat prin englezul Crawley. Raportor al proiectului de lege în Cameră este Vasile Alecsandri. Este curios de văzut cum îl combate Petre Carp, tovarășul politic de la Junimea. Vasile Alecsandri combate în raportul său propunerea lui Crawley. Petre Carp spune: „Descrierea pe care o face raportorul despre proiectul Crawley este demnă de poetul transformat astăzi în raportor de lucrări publice. Ministrul combate traseul Crawley, raportorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bucura, a luat hotărârea să se retragă. La începutul unei ședințe a cerut cuvântul și a spus: „Simțindu-mă orfan în această Cameră care s-a ales sub președinția mea, mă simt dator să demisionez“. Epureanu a fost un leal tovarăș de luptă care a contribuit mult la căderea lui Lascăr Catargiu. Noul minister era astfel compus: I. Brătianu, președinte și Finanțele, G. Vernescu - Internele, N. Ionescu - Externele, D. Sturdza - Lucrările Publice, Gh. Chițu - Instrucția, col. Slăniceanu - Războiul, Eugen Stătescu - Justiția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
surprinzător! - a supraviețuit), incapabil de fermitate, „slab” în relațiile cu actorii și actrițele, e totuși, în ciuda acestor lucruri, un intelectual, unul dintre puținii pe care îi are acest oraș cu peste o sută de mii de locuitori. A-l „livra” tovarășului Stan de la Partid ca să-i găsească un post (cum se zvonește) mi se pare de-a dreptul umilitor pentru el. Chiar și dacă tovarășul Stan i-ar găsi un nou post de director! *Ceea ce nici nu-mi trebuie și nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care îi are acest oraș cu peste o sută de mii de locuitori. A-l „livra” tovarășului Stan de la Partid ca să-i găsească un post (cum se zvonește) mi se pare de-a dreptul umilitor pentru el. Chiar și dacă tovarășul Stan i-ar găsi un nou post de director! *Ceea ce nici nu-mi trebuie și nici nu mi se cuvine e direcțiunea teatrului. Am fost chemat de Bratu Păun să mi-o propună. I-am răspuns că n-am aspirații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
istoria ceramicii”, mi-a declarat „olarul” Anton Ciobanu, care venea de la liceu, unde a dat examene (probabil pentru vreo clasă de gimnaziu). Urmează - m-a informat - să amenajeze o expoziție în holul Teatrului Național din București. „Vor scrie despre mine tovarășii Măciucă (Constantin Măciucă) și Bacalu (Andrei Bacalu), doctor în științe cosmice”. Dar vreun critic de artă?, am vrut să-l întreb. * Convins în fine că a fost înșelat în speranța de a fi pus director al teatrului, după numirea lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Stilul „concis, simplu și obiectiv”, nu arid, nu abscons, opusul „frazeologiei”, pe care o „detesta strașnic”. Discutînd problema percepției și a relatării corecte a evenimentelor, îndeosebi a celor de politică externă, el spune următoarea frază memorabilă: „Totul este însă important, tovarăși, deseori chiar și o virgulă”. Cu alte cuvinte, ziaristul are nevoie de cultură și de gramatică, de documentare și de măiestrie: „O chestiune se poate spune și într-un alt mod mai frumos, comunicîndu-se totuși ceea ce s-a dorit”. Deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căutări dublate de înjurături, iar ținuta solemnă - după lungi reprize de rîs. Dumnezeu știe dacă a bine sau a rău!... *Iată niște repetiții, solecisme și nonsensuri notate la Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice la un nivel ridicat”. Și: „Eu, ca secretar de organizație, îmi revine sarcina...” și: „Nu sînt subiectivistă, dar cred...” *„- Poezia e evocare și invocare”, am zis eu. „- Cînd e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd cu sarcasm, „zdrobitor”: „Nu mai încapi de «clasa muncitoare»”. Ce-o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-apare din ce în ce mai apăsătoare. * În timp ce eram la simpozion („Funcțiile culturii în socialism”, titlu de la care m-am abătut, pentru a nu spune ceea ce majoritatea auditoriului știa), Sergiu s-a dus cu șpalturile la „tovarășul Toma”. Avertizat de Filioreanu, acesta s-a uitat pe primele două pagini, după care a început să dea indicații: „Nota să fie cam atît de lungă” (și a măsurat cu palma), articolul de fond să înceapă cu „Sub egida tovarășei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
infimă. Arghezi ar mai fi protestat coroziv, în „Semnalul”, contra lecturii piesei Seringa, fără avizul său, în sindicatul artiștilor, scriitorilor și ziariștilor. Pregătit minuțios și anticipat de un articol din „Contemporanul” (neaprobat de nimeni din redacție), în care A. Toma, „tovarășul de drum” al comuniștilor, era opus lui T. Arghezi, pamfletul „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei” - mi-a zis profesorul - nu e un „fenomen critic” specific epocii, ci un „fenomen politic”. Fără autoritatea poziției pe care autorul o avea atunci, el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un teren de dialog pentru purtătorii unor opinii contrare, ci un emițător în sens unic. „îmbunătățirea” din 1974 (cea prin care ni s a impus condiția de trimestrial) a fost, lucru de care m-am convins între timp, opera unor tovarăși dornici de o situație cît mai confortabilă. Pentru a o obține, au redus, ca număr de titluri și ca suprafață, publicațiile culturale și au lărgit cîmpul manifestărilor amatoristice. Orice lectură e, se știe, dublată de o reacție critică; orice festival
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nota ceva în agendă, iar Petre stătea cu mîna la gură ca o babă cugetătoare. Ei știau hotărîrea Biroului, de aceea se simțeau - mai ales primul - cam stînjeniți și crispați. Rupînd tăcerea, Petre m-a întrebat: „Ei, ce mai ziceți, tovarășe Călin?” „Odată intrat aci mai are rost să zici ceva?”, am întrebat la rîndul meu, încercînd să glumesc. „și-apoi - am adăugat - dv. sînteți mai aproape de știri decît mine”. Zîmbetul lui s-a contractat și a dispărut imediat ce și-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în cuvîntul lui Petru Enășoae la ultima plenară: nemulțumit de ceea ce e, el cerea „o autentică viziune strategică nouă”, „o amplă competitivitate”, „demersuri spirituale de o intensă elevație” etc. La încheierea lucrărilor, s-a hotărît să se trimită o telegramă Tovarășului. Ascultînd-o, am avut „revelația” metodei celei mai lesnicioase, mai puțin personale de a o alcătui: stima va fi întotdeauna înaltă sau profundă, programul de acțiune - strălucit, activitatea - rodnică, angajarea - totală, la maximum, neprecupețită, căile - noi, luminoase, conducătorul - înțelept, clarvăzător etc.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azi lumea bea vin, e deci mai ușor de „procurat), cei cu care m-am întîlnit m-au salutat cu „Bună dimineața!”, oarecum încurcați. Doar pe la prînz, mergînd pe Calea Mărășești, un cerșetor bătrîn mi-a spus: „Hristos a înviat, tovarășe!” *„Pilda lucrătorilor tocmiți la vie” se încheie (Matei 20, 16) cu des citatele vorbe: „mulți sînt chemați, dar puțini aleși”. Ce taină include alegerea nu se spune. Iisus trece la alt „subiect”: „Iată ne suim la Ierusalim și Fiul Omului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hîrtii, subliniază ceva o dată, de două ori, taie un cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un aer misterios: toate vin „de sus”, și laudele și criticile. „A zis tovarășul Toma”... „A zis tovarășa Ciocîrlie”. Îmi vine să rîd. Ei, și! Ce știe „tovarășa Ciocîrlie”? Tot de sus „s a făcut observația.” Cine? N-au nume, n-au figuri? Sînt invocați și cititorii, evident anonimi, care vor ceea ce li se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o ședință comună cu „Steagul roșu”, pentru că, imediat după ele, se găsește una cu aceeași dată, în care l-am surprins pe un buldog de la ziar hămăind opor tunist următoarea „caracterizare” destinată mai puțin urechilor noastre și mai mult procesului-verbal: „Tovarășul N. Ceaușescu este un argument foarte consistent pentru vigurozitatea societății noastre viitoare”. Uf, cum caută unii cuvinte „sonore”. Genoiu e cu „rigurozitatea”; ăsta, omologul lui, cu „argumentul consistent” și cu „vigurozitatea”. Ce încoțopenit pe dinlăuntru trebuie să fie cineva ca să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și moșul meu, Vasile Călin, care stătuse cîțiva ani prizonier la ruși. Mai cuprins decît tata (căci îl moștenise pe unul Mihai al lui Teleagă), nici nu voia să audă de așa ceva: „Da’ pu’ dară cum, nă-i vrea să fiu «tovarăș» și cu țiganii de sub pădure?”, respectiv cu niște mărginași lipsiți de pămînt arabil. Pînă la urmă, la insistențele Magdei, vara mea, măritată cu un activist de partid, și „înțepat” de autorii textelor de brigadă, a cedat, printre ultimii! Față de difuzor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al cunoscutei actrițe Beate Fredanov, care i-a dat fiului prenumele de Stalin, destul de greu maniabil în anumite situații. De pildă, cînd intra la repetiții, băiatul era lăsat în camera portarilor. Cum nu putea să-i roage: „Aveți grijă de tovarășul Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat fiului prenumele de Stalin, destul de greu maniabil în anumite situații. De pildă, cînd intra la repetiții, băiatul era lăsat în camera portarilor. Cum nu putea să-i roage: „Aveți grijă de tovarășul Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd intra la repetiții, băiatul era lăsat în camera portarilor. Cum nu putea să-i roage: „Aveți grijă de tovarășul Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra se va numi Londongrad, iar Anglia Republica Sovietică Socialistă Marea Britanie. O familie londongrădeană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din sloganurile cu care se opera în redacție în momentele de veselie: „Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din „Spre comunism”), carne din carnea discursului liric al epocii: „Stau la prova timpului meu / cu obraz smălțuit de soare și vînt. Privirea mi-o ’nalț pe vîrfuri mereu: / -Tovarăși, se vede pămînt. Se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
navei se sparg, / drumul îi greu dar nu stăm o clipă; / veghează un steag în vîrf de catarg / un albatros cu roșie aripă. // Stau la prova timpului meu / în cartea de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor. *„Bunica” ne-a condus pînă la poartă și ne-a însoțit cu o privire lungă și tandră. „întoarce-te în casă!”, i-a spus Ani, dar n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Genoiu ca mîța cu cîinele, Baltă mi-a sugerat să mă interesez de perioada lui gălățeană. Am dat astfel de începuturile sale literare: trei „microportrete”, publicate în Pagini dunărene (Casa Regională a Creației Populare, Galați, 1964). Primul e al „tovarășului Alecu Crăciun, președintele gospodăriei colective din Băleni, raionul Bujor”, sub conducerea căruia „s-au obținut recolte bogate, îndestulînd hambarele oamenilor”; al doilea al profesoarei „Constanța Dumitriu din Romanu (raionul Brăila)”, „un exemplu ce se caracterizează prin entuziasm, pasiune pentru meseria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a lansat într-un „Aaaa, salut, George!” și doar știe care sînt relațiile mele cu el! S-au împlinit 10 ani de la moartea părinților. Ce puțin am făcut pentru memoria lor, ce puțin am făcut pentru mine! *Iată, „dragi tovarăși”, ce ne diferențiază: „Intelectualitatea este o fatalitate lăuntrică. Se naște cineva intelectual, după cum se naște cu ochii albaștri, de pildă; or, intelectualitatea e necesitatea organică de a pricepe viața și de a reacționa, potrivit firii tale potrivnice sau favorabile, față de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]