112,413 matches
-
anului 1300. Mănăstirea respectivă, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș, funcționa din plin în anul 1361. Viața monahală a fost afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii s-a realizat anevoios, cu sprijin papal. La începutul secolului al XVI-lea obștea monahală era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
deja la Sarajevo în 1489, iar prima biserică ortodoxă a orașului a fost construită între 1520 și 1539. Pe la 1532, creștinii ortodocși bosniaci au avut propriul lor mitropolit, care a avut reședința oficială la Sarajevo începând din 1699. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, mitropolitul Bosniei avea autoritate asupra episcopilor ortodocși din Mostar, Zvornik, Novi Pazar și Sarajevo. Înalții clerici ortodocși, cu toate acestea, erau foarte prost educați și corupți; ei erau ignoranți în ceea ce privea principiile de bază ale credinței
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
desființat Patriarhia de Peć și, de la sfârșitul anilor 1760 până în 1880, Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina s-a aflat în jurisdicția directă a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Ca atare, ea a fost condusă de fanarioți, greci din Istanbul. La mijlocul secolului al XIX-lea erau peste 400 de preoți ortodocși în Bosnia și Herțegovina; a fost un moment de reînnoire a prosperității Ortodoxiei din această țară. În 1920, după Primul Război Mondial și crearea Regatului Iugoslaviei, zona a intrat din nou
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
pe cale pașnică. Plinius, Appian și Ptolemeu menționau "Docleatae" că o regiune maritimă, inhabitabilă, în care se situa și orașul "Doclea" (Podgorița veche). Românii au cucerit această regiune în anul 90 d.Hr. Slavii au cucerit această regiune mai tarziu, între secolele V-VII, si au avut, până în secolul al X-lea, un principat semi-independent, numit Doclea, care era legat de Șerbia Medievală, și într-o mai mică măsură de Imperiul Bizantin și Bulgaria. Doclea și-a dobândit independența de Imperiul Bizantin
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Docleatae" că o regiune maritimă, inhabitabilă, în care se situa și orașul "Doclea" (Podgorița veche). Românii au cucerit această regiune în anul 90 d.Hr. Slavii au cucerit această regiune mai tarziu, între secolele V-VII, si au avut, până în secolul al X-lea, un principat semi-independent, numit Doclea, care era legat de Șerbia Medievală, și într-o mai mică măsură de Imperiul Bizantin și Bulgaria. Doclea și-a dobândit independența de Imperiul Bizantin în 1042. În următoarele decenii și-a
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Bulgaria. Doclea și-a dobândit independența de Imperiul Bizantin în 1042. În următoarele decenii și-a extins teritoriile, anexând Rascia și Bosnia, după care deasemenea, a fost recunoscută că regat. Puterea să a început să intre în declin, la sfârșitul secolului al XI-lea, iar ]n 1186, a fost cucerit de Ștefan Nemanja și încorporată în teritoriile Sârbești. Noile pământuri alipite, numite Zeta pe atunci, au fost conduse de către dinastia sârbă Nemanjić. După ce Imperiul Sârb s-a prăbușit, în a doua
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
-lea, iar ]n 1186, a fost cucerit de Ștefan Nemanja și încorporată în teritoriile Sârbești. Noile pământuri alipite, numite Zeta pe atunci, au fost conduse de către dinastia sârbă Nemanjić. După ce Imperiul Sârb s-a prăbușit, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o altă familie (Dinastia Balšić) au venit la putere. În 1421, a fost anexată Despotatului Sârbesc, dar după 1445, o altă familie regală din Zeta, familia Crnojević, a condus Muntenegru până în 1499, făcându-l ultima monarhie independența
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
independența a Balcanică, înainte ca Otomanii să o anexeze sangeacului Shkodër. Pentru un timp scurt, Muntenegru a existat că un sangeac separat, autonom, în anii 1514-1528, o altă versiune spune că a existat sub acest statut în anii 1597-1614. În secolul al XVI-lea, Muntenegrului i s-a atribuit o formă unică de autonomie în interiorul Imperiului Otoman, si anume, eliberarea familiilor și a clanurilor muntenegrene de anumite restricții. Totuși muntenegrenii au refuzat orice fel de conducere Otomană prin rebeliunile și numeroasele
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
o formă unică de autonomie în interiorul Imperiului Otoman, si anume, eliberarea familiilor și a clanurilor muntenegrene de anumite restricții. Totuși muntenegrenii au refuzat orice fel de conducere Otomană prin rebeliunile și numeroasele proteste, ale căror număr a crescut semnificativ în secolul al XVII-lea, ce au culminat cu înfrângerea Otomanilor în Marele Război Turcesc, la sfârșitul acelui secol. Muntenegru a devenit o teocrație, condusă de Biserică Ortodoxă Sârbă și de Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului. O perioadă înfloritoare, nemaiîntâlnita din timpurile
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
anumite restricții. Totuși muntenegrenii au refuzat orice fel de conducere Otomană prin rebeliunile și numeroasele proteste, ale căror număr a crescut semnificativ în secolul al XVII-lea, ce au culminat cu înfrângerea Otomanilor în Marele Război Turcesc, la sfârșitul acelui secol. Muntenegru a devenit o teocrație, condusă de Biserică Ortodoxă Sârbă și de Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului. O perioadă înfloritoare, nemaiîntâlnita din timpurile lui Petrovici-Neagoș. Numele conducătorului teocrației era "Vladika al Muntenegrului". Republică Veneția și-a introdus guvernatori care s-
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
ca regat unificat începe în secolul al VIII-lea. Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din 130.000-110.000 î.Hr., în perioada interglaciară Eem. Oamenii au locuit pe teritoriul de azi al Danemarcei din aproximativ 12.500 î.Hr., și există dovezi legate de practicarea
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Iordanes în 551 d.Hr., este considerată de mulți una din primele atestări ale danezilor, aceștia fiind unul din grupurile etnice din care originează poporul danez de astăzi. Structurile defensive "danevirke" au fost construite în mai multe etape, începând cu secolul III, și eforturile considerabile depuse fac istoricii să creadă că exista pe atunci un rege danez . Noul alfabet runic a fost folosit în aceeași perioadă, iar Ribe, cel mai vechi oraș din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
eforturile considerabile depuse fac istoricii să creadă că exista pe atunci un rege danez . Noul alfabet runic a fost folosit în aceeași perioadă, iar Ribe, cel mai vechi oraș din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.Hr. Între secolele VIII și XI, danezii erau cunoscuți ca vikingi, la fel ca norvegienii, suedezii, și goții. Exploratori vikingi au descoperit și colonizat Islanda în secolul al IX-lea, în timp ce călătoreau spre Insulele Feroe. După aceea au fost colonizate și Groenlanda și Vinland
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Ribe, cel mai vechi oraș din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.Hr. Între secolele VIII și XI, danezii erau cunoscuți ca vikingi, la fel ca norvegienii, suedezii, și goții. Exploratori vikingi au descoperit și colonizat Islanda în secolul al IX-lea, în timp ce călătoreau spre Insulele Feroe. După aceea au fost colonizate și Groenlanda și Vinland (probabil Newfoundland). Utilizându-și abilitatea în construirea de corăbii, au atacat și cucerit părți din Franța și din Insulele Britanice. De asemenea, ei au
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
sud (via râuri din Rusia de azi). Vikingii danezi au fost activi în special în Insulele Britanice și în Europa de Vest, ei prădând, cucerind și colonizând unele părți ale Angliei, iar primele lor colonii includeau Danelaw, Irlanda și Normandia. La începutul secolului al VIII-lea, imperiul creștin al lui Carol cel Mare se extinsese până la frontiera de sud a danezilor, și sursele francilor ne oferă primele dovezi istorice legate de danezi. Acestea menționează un rege Godfred, care venise în Holsteinul de astăzi
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
negocieze pacea, iar, anul următor, Godfred i-a atacat pe frizoni cu 200 de nave. Cele mai vechi din lucrările de apărare din sistemul Danevirke, de lângă Hedeby, datează cel puțin din vara lui 755, și au fost amplificate considerabil în secolul X. Mărimea lor și numărul de soldați necesari sugerează un conducător destul de puternic în acea regiune, ceea ce e confirmat de sursele francilor. În 815, împăratul Ludovic cel Pios a atacat Iutlanda, aparent ca să îl sprijine pe un pretendent la tron
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Halland și Blekinge. Mai mult, pietrele de la Jelling atestă că Harald „câștigase” și Norvegia. Fiul lui Harald, Sweyn Forkbeard, a dus mai multe războaie de cucerire a Angliei, care au fost completate de fiul său, Knut cel Mare, spre mijlocul secolului al XI-lea. Domnia lui Knut cel Mare a reprezentat apogeul epocii vikingilor danezi. Imperiul nordic al lui Knut includea Danemarca (1018), Norvegia (1018), Anglia (1035), și avea o influență considerabilă asupra coastei nordice a Germaniei. De la epoca vikingă până la
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
XI-lea. Domnia lui Knut cel Mare a reprezentat apogeul epocii vikingilor danezi. Imperiul nordic al lui Knut includea Danemarca (1018), Norvegia (1018), Anglia (1035), și avea o influență considerabilă asupra coastei nordice a Germaniei. De la epoca vikingă până la sfârșitul secolului al XIII-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
influență considerabilă asupra coastei nordice a Germaniei. De la epoca vikingă până la sfârșitul secolului al XIII-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După sfârșitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranziție de la mai multe căpetenii regionale ("jarls"), cu o instituție monarhică lipsită de
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După sfârșitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranziție de la mai multe căpetenii regionale ("jarls"), cu o instituție monarhică lipsită de putere, la un ținut care se apropia de sistemul feudal european, cu un rege puternic și o nobilime influentă. Perioada aceasta a
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
în care religia creștină a căpătat o importanță considerabilă (au apărut și ordine monahale), și în care s-au scris primele opere cu caracter istoric, precum „"Gesta Danorum"” ("Faptele danezilor"). Influența politică și religioasă germană a luat sfârșit la finalul secolului al XII-lea, pe timpul domniei regelui Valdemar cel Mare, și a arhiepiscopului de Lund; s-au purtat atunci cu succes războaie împotriva Imperiului German. S-a ajuns la un apogeu pe durata domniei lui Valdemar al II-lea, care a
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
atins obiectivul. În urma Marelui Război al Nordului (1700-21), Danemarca a reușit să recapete controlul asupra unor părți din Schleswig și Holstein, guvernate de casa de Holstein-Gottorp, în 1721 și 1773, respectiv. Danemarca a cunoscut o înflorire în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, mulțumită statutului său neutru, care i-a permis să facă schimburi comerciale cu ambele tabere implicate în războaiele timpului. Pe timpul războaielor napoleoniene, Danemarca a încercat inițial să urmeze politica de neutralitate, pentru a putea continua comerțul cu
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
(în armeană: Վանի Բերդ, cunoscută și sub numele de Fortăreața Van, în sau în ) este o fortificație masivă de piatră construită de către vechiul regat Urartu în cursul secolelor IX-VII î.Hr. și este cea mai mare construcție de acest fel. Ea are vedere către ruinele orașului Tushpa, vechea capitală urartiană din secolul al IX-lea, care se află pe un teren abrupt. O serie de fortificații similare au fost
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
Van, în sau în ) este o fortificație masivă de piatră construită de către vechiul regat Urartu în cursul secolelor IX-VII î.Hr. și este cea mai mare construcție de acest fel. Ea are vedere către ruinele orașului Tushpa, vechea capitală urartiană din secolul al IX-lea, care se află pe un teren abrupt. O serie de fortificații similare au fost construite pe teritoriul Regatului Urartian, îndeosebi pe dealuri și aflorimente din locuri care aparțin astăzi statelor moderne Armenia, Turcia și Iran. Cetatea a
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]
-
regional, mai degrabă decât ca un mijloc de apărare împotriva oștilor străine. Ruinele acestei cetăți se află în afara orașului modern Van, completând funcția defensivă a zidurilor construite în perioada medievală. O inscripție trilingvă stereotipă a regelui Xerxes cel Mare din secolul al V-lea î.Hr. se află pe o porțiune netezită de stâncă, la circa 20 de metri deasupra solului în apropierea cetății. Nișa a fost scobită inițial de tatăl lui Xerxes, regele Darius, dar suprafața a fost lăsată goală. Inscripția
Cetatea Van () [Corola-website/Science/336063_a_337392]