112,413 matches
-
-se la nord-vest de Cracovia până la Częstochowa. Castelul a fost renovat și donat în 1377 de către regele Ludovic I al Ungariei la Piotr Szafraniec din familia Szczypien și lui Migaczewski de Łuczyce, în conformitate cu o interpretare mai modernă a cronicarului din secolul al XV-lea Jan Długosz, dar familia a câștigat dreptul deplin de proprietate asupra castelului numai în 1422 de la Regele Vladislav al II-lea al Poloniei în semn de recunoaștere a serviciului credincios în Bătălia de la Grunwald de către Piotr Szafraniec
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
o pitorească logie dublă decorată în tehnica sgraffito. Între 1557 și 1578, forma de trapez a curții era înconjurată la nivelul celor două etaje superioare de arcade, împodobită cu 21 mascarone. Arcada rezalit de deasupra porții este o adăugire din secolul al XVII-lea. Ultimul proprietar al castelului din familia Szafraniec a fost Jędrzej, fiul lui Stanislav, care a murit în 1608, fără a avea copii . După moartea lui, moșia a fost cumpărată de către Maciej Łubnicki și mai târziu de către familia
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
moșia a fost cumpărată de către Maciej Łubnicki și mai târziu de către familia Zebrzydowski. În 1640, Michał Zebrzydowski a construit fortificațiile bastionului cu poartă și o capelă în stil baroc. Castelul a schimbat proprietarii de mai multe ori de-a lungul secolelor. În 1903 a fost cumpărat de către Societatea Pieskowa Skała condusă de Adolf Dygasiński și, cu timpul, a fost predat statului polonez și meticulos restaurat.
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
este un castel situat în Będzin (pronunțat: [ˈbɛndʑin]) în sudul Poloniei. Castelul de piatră datează din secolul al XIV-lea și este precedat de o fortificație de lemn care a fost ridicată în secolul al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
este un castel situat în Będzin (pronunțat: [ˈbɛndʑin]) în sudul Poloniei. Castelul de piatră datează din secolul al XIV-lea și este precedat de o fortificație de lemn care a fost ridicată în secolul al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în secolul al IX-lea. Fortul local din lemn pentru care înregistrările arată că a existat încă din
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
al XIV-lea și este precedat de o fortificație de lemn care a fost ridicată în secolul al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în secolul al IX-lea. Fortul local din lemn pentru care înregistrările arată că a existat încă din secolul al XI-lea, a fost distrus în timpul invaziei mongole din anul 1241, iar ulterior reconstruit. În timpul domniei lui Cazimir al III-lea al
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
al XI-lea. A fost o importantă fortificație în Regatul Poloniei și, mai târziu, în Uniunea polono-lituaniană. Satul Będzin își are originea în secolul al IX-lea. Fortul local din lemn pentru care înregistrările arată că a existat încă din secolul al XI-lea, a fost distrus în timpul invaziei mongole din anul 1241, iar ulterior reconstruit. În timpul domniei lui Cazimir al III-lea al Poloniei castelul a fost îmbunătățit, fiind transformat dintr-o cetate de lemn într-una de piatră, iar
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
1364 castelul a fost vizitat de către Carol al IV-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman. În 1588, Maximilian al III-lea, Arhiduce de Austria, a fost ținut prizonier aici, după înfrângerea în Războiul polonez de succesiune (1587-1588). Castelul a decăzut în secolul al XVI-lea. Incendiul din 1616 și daunele din timpul potopului din 1657 a dus la distrugerea sa continuă. Cetatea a fost reparată periodic, dar ca urmare a schimbărilor de frontiere și a relațiilor dintre Polonia și vecinii săi, și-
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
Cracovia. Traseul Cuiburilor Vulturilor a fost marcat prima dată de Kazimierz Sosnowski. Din 1980, o mare parte din zona a fost desemnată ca zonă protejată, cunoscută sub numele de Parcul Cuiburile Vulturilor (în ). O mare parte din castele datează din secolul al XIV-lea și au fost construite prin ordin al regelui Cazimir al III-lea al Poloniei. Acestea au fost numite " Cuiburi de Vulturi", întrucât cele mai multe dintre ele sunt situate pe stânci înalte, mari ale lanțului din Jura poloneză care
Traseul Cuiburile Vulturilor () [Corola-website/Science/336220_a_337549]
-
-lea al Poloniei. Acestea au fost numite " Cuiburi de Vulturi", întrucât cele mai multe dintre ele sunt situate pe stânci înalte, mari ale lanțului din Jura poloneză care are multe stânci de calcar și văi. Ele au fost construite de-a lungul secolului al XIV-lea la granița dintre Polonia Mică și Silezia, care la acel moment aparținea Regatului Boemiei. Traseul Cuiburilor Vulturilor este considerat unul dintre cele mai bune trasee turistice din Polonia, marcate ca nr. 1 pe lista oficială dintre cele
Traseul Cuiburile Vulturilor () [Corola-website/Science/336220_a_337549]
-
suprafață de "dhikr", care poate fi considerat și o reîmprospătare a sinelui . Iubirea beduină a fost reconstituită în prima perioadă a Islamului din legendele și poeziile care circulau pe vremea aceea, urmând să fie perpetuată în literatură de-a lungul secolelor. În cartea de convorbiri cu Jamel Eddine Bencheikh, André Miquel prezintă „amorul” într-o manieră inedită: "„Ar trebui să pornim de la o constatare simplă: în secolul al VII-lea, arabii, mai exact beduinii, au inventat o temă care va căpăta
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
care circulau pe vremea aceea, urmând să fie perpetuată în literatură de-a lungul secolelor. În cartea de convorbiri cu Jamel Eddine Bencheikh, André Miquel prezintă „amorul” într-o manieră inedită: "„Ar trebui să pornim de la o constatare simplă: în secolul al VII-lea, arabii, mai exact beduinii, au inventat o temă care va căpăta un mare succes: iubirea perfectă, imposibilă și nefericită. Doi tineri se iubesc, dar familiile lor le pun piedici [...]. Majnun și Layla, cei doi eroi ai acestei
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
El se îndrăgostește de Lubna, se căsătorește cu ea, însă cei doi nu reușesc să aibă copii, motiv pentru care familia îi cere s-o repudieze, după care acesta își va plânge nefericirea pentru tot restul vieții. Moare dupa sfârșitul secolului al VII-lea, dar unele din versurile ce-i sunt atribuite aparțin unei epoci după el. Acest poet aparține clanului Banu Udhra, rămas în istorie drept creatorul conceptului de iubire pură, care încetează odată cu moartea, cunoscută și sub numele de
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
și Najd în Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea ("iffa"). Conform unui hadith al Profetului, cine iubește pasional, discret și este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește și în literatura europeană de secol 19 în tratatul lui Stendhal, „De l`amour”, urmând să-i inspire pe romanticii de la acea vreme. Cartea lui Ibn Hazm dă naștere unui tablou al eleganței și curtoaziei, al sensibilității artistice, al cultivării poeziei și a cântatului ce caracterizau
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
cultivării poeziei și a cântatului ce caracterizau marile orașe din Imperiul Arabo-Islamic. Acestea sunt transferate și în Spania Andaluză, unde se formează un nou „cod al iubirii”. Lucrarea a fost scrisă între 1025 și 1030 și redescoperită în Occident în secolul al XIX-lea. Cartea are un caracter autobiografic, Ibn Hazm deplânge vremurile fericite apuse ale califilor omeyyazi. Cartea poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
Castelul Regal Sandomierz este o structură medievală situată în Sandomierz, Polonia. Acesta a fost construit pe o pantă pe malul râului Vistula de către Cazimir al III-lea al Poloniei și extins în secolul 16. Clădirea originală a fost aruncată în aer în 1656, lăsând în picioare doar aripa de vest. Mai târziu a fost transformată într-o reședință în stil renascentist cu aripa de vest păstrată ca muzeu. Castelul din secolul al XIV
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
extins în secolul 16. Clădirea originală a fost aruncată în aer în 1656, lăsând în picioare doar aripa de vest. Mai târziu a fost transformată într-o reședință în stil renascentist cu aripa de vest păstrată ca muzeu. Castelul din secolul al XIV-lea a fost construit pe locul unei fortărețe existente din secolul al X-lea. Între 1146-1166 a fost locul unde domnea prințul Henry de Sandomierz, fiul lui Bolesław al III-lea al Poloniei. Castelul gotic a fost construit
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
lăsând în picioare doar aripa de vest. Mai târziu a fost transformată într-o reședință în stil renascentist cu aripa de vest păstrată ca muzeu. Castelul din secolul al XIV-lea a fost construit pe locul unei fortărețe existente din secolul al X-lea. Între 1146-1166 a fost locul unde domnea prințul Henry de Sandomierz, fiul lui Bolesław al III-lea al Poloniei. Castelul gotic a fost construit de Cazimir cel Mare. Resturile structurii gotice sunt vizibile în fundațiile turnului octogonal
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
de Cazimir cel Mare. Resturile structurii gotice sunt vizibile în fundațiile turnului octogonal din colțul de sud care este partea cea mai veche a monumentului. Turnul existent a fost construit în timpul domniei lui Cazimir al IV-lea al Poloniei în secolul al XV-lea ca parte integrantă a așa-numitei "Case Mari", tronul prințului. În timpul domniei lui Sigismund I al Poloniei și a lui Sigismund al II-lea August, castelul a fost extins. Vechea piatră de temelie din timpul lui Sigismund
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
scoasă din Golgota și a răspândit-o peste cimitirul abației. Vorba despre acest act pios s-a răspândit în curând și cimitirul din Sedlec a devenit unul dintre cele mai dorite locuri de înmormântare de-a lungul Europei Centrale. La mijlocul secolului al XIV-lea, în timpul Morții Negre, și după Războaiele Husite de la începutul secolului al XV-lea, mai multe mii de oameni au fost îngropați în cimitirul mănăstirii, așa că acesta a trebuit să fie mărit foarte mult. În jurul anului 1400, o
Osuarul din Sedlec () [Corola-website/Science/336225_a_337554]
-
act pios s-a răspândit în curând și cimitirul din Sedlec a devenit unul dintre cele mai dorite locuri de înmormântare de-a lungul Europei Centrale. La mijlocul secolului al XIV-lea, în timpul Morții Negre, și după Războaiele Husite de la începutul secolului al XV-lea, mai multe mii de oameni au fost îngropați în cimitirul mănăstirii, așa că acesta a trebuit să fie mărit foarte mult. În jurul anului 1400, o biserică gotică a fost construită în centrul cimitirului cu un nivel superior boltit
Osuarul din Sedlec () [Corola-website/Science/336225_a_337554]
-
este un palat baroc situat în orașul Keszthely, Zala, Ungaria. Clădirea găzduiește acum Muzeul Palatul Helikon. Construcția palatului a fost începută de Kristóf Festetics în 1745 și a durat mai mult de un secol. În acest timp, palatul, construit la început pe fundațiile unui castel ruinat, s-a triplat ca mărime în următoarele două campanii de construcție, cea mai recentă în 1880, urmând proiectele lui Viktor Rumpelmayer care trăia în Viena. După moartea lui
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
palatul nu a fost deteriorat în timpul acelui de-al doilea război mondial. Palatul găzduiește un muzeu independent (Muzeul Palatul Helikon) din 1974 și este vizitat de 200.000 de oameni în fiecare an. Grădinile din jurul palatului s-au extins în secolul al XIX-lea cu un peisaj naturalist peisaj în stil englezesc. Concerte în aer liber sunt ținute în timpul verii. La grajduri se află acum o colecție de trăsuri.
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
în , în ) este separată de Marea Baltică de Cordonul litoral. Suprafața sa este 1.619 km2. Râul Neman furnizează aproximativ 90% din intrări; bazinul este format din aproximativ 100.450 kilometri pătrați în Lituania și Rusia, regiunea Kaliningrad din Rusia. În secolul al XII-lea, zona din jurul lagunei făcea parte din terenurile ancestrale ale curlandienilor și ale vechilor prusaci. Mai târziu s-a învecinat cu regiunea istorică Lituania Mică. La capătul de nord al cordonului, există o trecere spre Marea Baltică, locul fiind
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
Slavata și acel act, împreună cu activitățile Colegiului Iezuit, fondat în 1594, au contribuit foarte mult la dezvoltarea vieții culturale în oraș. Adam Michna a devenit primul student de la Colegiul Iezuit, unde a studiat în 1611-1612 și 1615-1617 la "gimnaziu". În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea Ordinul Iezuiților a fost o mare influență asupra vieții muzicale în Ținuturile Cehe. Multe compoziții ale lui Michna au fost tipărite mai târziu și publicate de către iezuiții din Praga. Se cunosc puține despre
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]