11,128 matches
-
Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte părți, vechile nemulțumiri s-au transformat În revolte violente. Nu era o experiență nouă pentru europeni: naționaliștii flamanzi din Flandra și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
control. Antimoderni până la caricatură, coloneii au cenzurat presa, au interzis grevele, muzica modernă și fustele scurte. Au proscris studiul sociologiei, limbilor rusă și bulgară, pe lângă Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele Înlocuite de stridente costume „tradiționale” grecești. Atena mai ales a căpătat un aer ordonat și marțial. Consecințele economice ale loviturii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recenzii la „L’Architecture” (Paris), „Revista istorică română”, „Architecture d’aujourd’hui”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Timpul”, „Artă și tehnică grafică”, „Viața românească”. Împreună cu Octav Doicescu, P. E. Miclescu și Matila Ghyka scoate revista („caietele de artă și critică”), de luxoasă înfățișare și dens conținut, „Simetria” (1939-1947), în care are contribuții de o remarcabilă ținută. A semnat, din când în când, cu inițiala S. În asociere cu Grigore Ionescu și Traian Costa traduce din Vitruviu, Despre arhitectură (1964), redactând și o introducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
unor stiluri diferite asupra privitorului. Astfel de mixturi stilistice erau obișnuite încă din secolul al XlX-lea, regăsindu-se în pictura prerafaeliților și nazareenilor, imagistică în care stilizarea, naturalismul și misticismul sentimental coexistau. Permutarea stilistică, de asemenea, a luat frecvent înfățișarea combinării de forme naturaliste și abstracte. Moreau, de exemplu, înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler, care a plasat figuri stilizate, chiar dacă încă realiste, în spații abstracte. Gustav
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Calea Victoriei, constituie un excelent depozit de subiecte pentru artele decorative. Pe stradă trec birjari lipoveni, precupeți ("precoupetz") olteni, "briquetiers" bulgari, tot acest amestec ar trebui să insufle un stil nou, motive noi artelor decorative românești: "De altfel, tipurile sunt superbe, înfățișările lor sunt adesea eroice și costumele fac pliuri splendide (...)"130. Dacă la acest pitoresc balcanico-oriental care incorporează caterisirile istorice, trecutul princiar adesea deocheat și "lunga noastră serie de gospodari", s-ar mai adăuga "hainele de blană și coafurile slavo-orientale, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tzigara-Samurcaș acceptă licențele poetice ale formulării decorative în sens Art Nouveau a unui subiect tradițional: Dumnezeu. Regina decora câteva file din Evanghelia ce se pregătea pentru târnosirea bisericii Trei Ierarhi din Iași. "Atotputernicul creator, reprezintat până acum în artă sub înfățișarea unui moșneag străbătând văzduhul în fuga mare, grăbit de a săvârși opera celor șase zile, este cu totul altfel conceput de M.S. Regina. Stând neclintit pe unul din globurile abia închegate din haosul inițial, învăluit în mantia albă, iar cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o cunună de lauri. Imaginea acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat de gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
uzurpării poziției simbolice a Mântuitorului, cealaltă, unul mistagogic-ezoteric, poetului/artistului fiindu-i deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă un alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța viziunii, Friza Beethoven. Întreaga expoziție evidențiază panestetismul Secesiunii și utopia sa estetizantă. Friza lui Klimt trebuia să respecte un program, înfățișarea progresului omenirii prin intermediul artei, care dobândea și o funcție soteriologică, așa cum remarcă și Carl Schorske: "Acesta era, cu siguranță, punctul culminant al unei tendințe secesioniste menționat mai devreme: aceea de a oferi prin artă un substitut al religiei, care să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se simte o inadecvare a decorativismului lui Loghi la pânza de mari dimensiuni. "Zugrav de firme pe pânză și de decoruri pentru culise, domnul Loghi sau Kimon, nu putem distinge, dă tabloului pe care îl crede cel mai genial, o înfățișare teatrală. Rama uriașă se odihnește pe o scenă cât tabloul de mare, construită cu toată arta secession-ului de tâmplărie. La fiece ramă prisosește o bucată pe care autorul a scris oarece, în latinește sau în elinește, cu pirogravură. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complexe. În funcție de epocă și civilizație vestimentația unei furnizează indicii cu privire la rolul și status-ul unei personae, apartenența la un anumit grup sau la o anumită arie geografică. Societățile tradiționale aveau roluri sociale relative fixe și coduri elaborate, așa Încât Îmbrăcămintea și Înfățișarea unei personae constituiau un indicator imediat pentr clasa socială din care provenea, profesia și statutul social. De-a lungul timpului, modul de Îmbinare a vestimentației a luat forma de “strategie” de protest Împotriva unor prejudecăți morale și sociale, iar mai
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
management sub forma exercițiilor de dezvoltare a acelor abilități pe care noi leam denumit metaforic „mustăți de pisică”. 2. (P) A doua dimensiune a modelului SPACE este Prezența, prin care se Înțelege abilitatea de a transmite prin semnale verbale, nonverbale, Înfățișare, ținută, voce, mișcări discrete etc., o impresie. Este felul În care Îi afectăm pe alții prin aspectul nostru fizic, prin dispoziție și conduită, prin limbajul corpului și modul În care ocupăm spațiul Într-o Încăpere. Astfel putem da senzația de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de conducător Înțelept, receptiv la durerile și suferințele celor mulți, nu s-ar fi Împlinit. Lui Harap Alb i se opune Spânul, simbol al forțelor răului. Ca și În cazul celorlalte personaje, scriitorul Își menține atitudinea realistă. Prefăcut, schimbându-și Înfățișarea, Spânul oferă o falsă comportare. El Îl determine pe fiul Craiului să-l ia În slujba sa, În ciuda sfatului părintesc. Odată ajuns slugă, el Își face un plan diabolic, de supunere a stăpânului. Prin viclenie reușește să-și Împlinească gândul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ana era „tânără și frumoasă”, „fragedă și subțirică”, „sprintenă și mlădioasă", Îl iubea pe bărbatul ei, „Înalt și spătos", se Înțelegeau bine și erau fericiți. Ghița este mulțumit când Își numără seara caștigul. Însă porcarii, cu apucături primitive, fioroși la Înfățișare, bandiții, stăpânii de turme, sau hoții și ucigașii plătiți alcătuiesc lumea ce se perindă pe la Moara cu noroc. Intriga Începe odată cu sosirea lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, socotit un real pericol. Ghiță aflase că era și el porcar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
saducă vin la munte” de a fost atunci la Hanu Ancuței vremea petrecerilor și a poveștilor. De la han se vedea curgând apa Moldovei, iar la orizont, se Înălțau piscurile Învăluite de negurile munților. Așezat În calea drumeților, hanul impresiona prin Înfățișarea lui de cetate, cu ziduri groase și porți solide, adăpostind În interiorul lui oamenii, căruțele și vitele din calea hoților, creându-le astfel drumeților acea importantă senzație de siguranță. Hanul este caracterizat mai ales prin atmosfera plăcută, creată de gazdă, frumoasa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
personajului care, „fire de artist”, confundă mereu lucrurile, trecând inconștient dintr-un plan În altul. Gavrilescu este caracterizat prin câteva trăsături definitorii ale comportamentului său: este locvace, distrat, curios, politicos peste măsură. Portretul păstrează numai liniile caracterologice, fără indicii privind Înfățișarea fizică. Pentru o asemenea viziune narativă, un personaj purtat de rațiune nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv datele din primul episod. În capitolul al doilea, locvacitatea lui crește. Amintirea lui Hildegard, credința În „arta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu o dezvoltare extensivă - valorificarea avantajului competitiv pe alte piețe decât cea națională (Porter, 1990). Dacă acest mecanism este obligatoriu, atunci capitalismul se va extinde continuu. Dacă procesul de expansiune este lent, atunci schimbările produse în societățile necapitaliste vor lua înfățișarea unor evoluții „naturale”, sub influența unor factori internaționali. Dacă apare nevoia unei schimbări rapide, atunci ele vor lua forma tranzițiilor către capitalism. Tranziția este un proces de schimbare a societăților alternativ celui „clasic”, de evoluție pe baza schimbărilor la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a pretat, încă de timpuriu și până destul de târziu, tipului numit casă joasă, construită din bârne sau cu pereții din împletituri de nuiele, acoperite cu lut bătut”. Deci, erau materiale ușor perisabile în confruntarea cu intemperiile de tot felul, astfel încât înfățișarea lor exactă și dimensiunile sunt greu de stabilit și precizat în lipsa unor cercetări adecvate domeniului și zonei. Nici măcar pentru ultima parte a evului de mijloc nu s-au păstrat resturi materiale concludente sau surse informative scrise prin care să putem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cel mai elocvent din acest punct de vedere. Dar și satul Salcia de la noi, într-o oarecare măsură Condrea, în partea sa vestică, ilustrează cu pregnanță caracterul întâmplător al întemeierii. La fel, satul Suraia, Umbrăreștii-răzeși, Cătunașii și Murgoceștii aveau aceeași înfățișare până în perioada interbelică. Toate au reprezentat prototipul așezărilor străvechi, cu drumuri și ulițe înguste și întortochiate, cu înfundături de ulițe, cum pe ici, pe colo, în localitățile menționate, se pot constata încă. Actualul Torcești păstrează ceva din arhaicele rețele comunicante
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să numește bătrânul Liman” din moșia Umbrărești și pe întreg bătrânul iuzbașa Năstasă Iepure, în cele din urmă răzeșii umbrăreșteni reușind să-și răscumpere de la cei doi „neguțitori” tecuceni, supuși ai statului rus (sudeți), pământul lor strămoșesc, dar după numeroase înfățișări în instanțele de judecată. Preotul Ion Lazăr, Ion Porumboiu, Vasile Croitoru, Năstasă Lazăr, toți din satul Suraia, scriu că „în trupul moșiei Umbrărești esti un bătrân, Ionașcu Dolea, și s-au stăpânit de către noi din vechi, pi cari am apucat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș și „la cheltuiala moșii am tras împreună analogul ce m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și renunță la înfățișarea în instanță. Pe 1 iulie 1832, Apostu Ciocniș și Vasile Zlotilă se adresează „Cinstitului Divan Giudecătoresc al Principatului Moldovei”, prin jalobă, în care scriu, printre altele: „În siliștea moșiei Umbrărești de la ținutul Tecuciului avem un bătrân întreg, anumi Ciocniș”, pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]