12,621 matches
-
schimbă hainele. Pomii înmuguresc și păsărelele își fac cuib unde să depună ouăle. Apar primele flori, începând cu ghioceii și viorelele. Parcă o altă viață se înfiripează în toate. Oamenii gospodari au multe treburi de făcut. Ei trebuie să se îngrijească de animalele și păsările pe care le au în curte. Dar și de flori și de pomi, în același timp și cu aceeași atenție. Tot primăvara, gospodinele strâng ouă pentru a le pune la clocit. Îmi aduc foarte bine aminte
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Apoi... mai stăm de vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându-l pe genunchii săi. Mai întâi te voi învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele de flori, Tudorel reuși să-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Cred că trapeză. Nu mă credeți, dar vă spun, pe cuvântul meu, că nu se aude o vorbă. Ei nici cu pelerinii nu vorbesc. Fiecare pleacă apoi la treaba lui după ce se termină slujba ori după ce mănâncă. În tăcere. Unii îngrijesc grădinile. Nu vorbesc, se roagă tot timpul. Chiar așa? Nu pot să cred. Cum comunică? Doar nu sunt surdomuți! exclamă Valentin care nu scosese o vorbă până în acel moment. La unele mănăstiri vorbește starețul cu pelerinii. La primirea lor și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
connait point.“ Dna Strickland își plimbă încet privirile de la unul la altul: — N-o să se întoarcă niciodată, spuse ea. — O, draga mea, nu uita ceea ce am aflat cu toții adineauri. A fost deprins cu confortul și cu cineva care să-l îngrijească. Cât crezi că o să mai treacă până se plictisește de o cameră murdară dintr-un hotel sordid? Și, mai mult decât atât: n-are bani. Trebuie să se întoarcă. Atâta vreme cât am crezut că a fugit cu o femeie, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-am tot mângâiat cu gândul că oricât de mult ar dura, până la urmă tot de mine o să aibă nevoie. Știam că atunci când o să fie pe moarte o să trimită după mine și eram gata să mă duc. L-aș fi îngrijit ca o mamă și în ultima clipă i-aș fi spus că n-a contat, că l-am iubit mereu și că i-am iertat totul. Întotdeauna m-a nedumerit patima femeilor de a se comporta exemplar la căpătâiul muribundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve se albi la față. — Dar de ce nu mi-a scris ca să mă înștiințeze? Vai ce prostie din partea mea să mă cert cu el! Trebuie să mergem imediat să-l vedem. Poate că n-are pe nimeni care să-l îngrijească. Unde stă? — Habar n-am, spuse francezul. Atunci am constatat că nici unul dintre noi nu știa cum să dea de Strickland. Stroeve era din ce în ce mai necăjit. — Te pomenești că moare și nici un suflet de om nu știe nimic de el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spun vorbele acelea. Am greșit, a fost o prostie din partea mea să mă supăr. — Du-te naibii! îi spuse Strickland. — Ei haide, haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă niciodată n-o văzusem făcând o mișcare atât de rapidă - și se îmbujoră la față: — Ah, nu! — Vai, scumpa mea, te rog, nu mă refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
față: — Ah, nu! — Vai, scumpa mea, te rog, nu mă refuza. N-aș putea suporta să-l las unde se află. N-aș putea să închid ochii toată noaptea, gândindu-mă la el. Dar n-am nimic împotrivă să-l îngrijești. Glasul ei era rece și distant. — Bine, dar o să moară. N-are decât. Stroeve icni pierzându-și respirația. Își șterse sudoarea de pe față, se întoarse către mine ca să găsească sprijin, însă eu nu știam ce să spun. — E un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
A continuat să așeze masa, dar mâinile îi tremurau. — Mă scoți din sărite. Crezi că dacă ai fi tu bolnav el ar mișca vreun deget ca să te ajute? Dar ce contează asta? Te-aș avea pe tine care să mă îngrijești. N-ar fi nevoie. Și pe urmă eu nu sunt ca el. Eu nu contez. — N-ai personalitate, nici cât un câine vagabond! Te întinzi pe pământ și-i rogi pe oameni să te calce în picioare. Stroeve scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea. Niciodată! Stroeve se întoarse către mine: — Spune-i, te rog, că e o chestiune de viață și de moarte. E imposibil să-l lăsăm în gaura aia nenorocită. — E absolut evident că ar fi mult mai ușor să fie îngrijit aici, am spus eu, dar firește că e un deranj. Cred că cineva ar trebui să stea cu el zi și noapte. — Dragostea mea, n-ai fi tu aceea care să te dai înapoi de la vreun efort. Dacă vine aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o glumă răutăcioasă sau cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu vadă și ea că este un risc extrem. Asta dovedea că are o poftă de aventură și e pregătită pentru a o duce de pe o zi pe alta, lucruri pe care nu le bănuiai văzând atenția cu care își îngrijea casa și dragostea ei pentru gospodăria chibzuită. Trebuie să fi fost o femeie cu un caracter complicat și era ceva dramatic în contrastul dintre această situație și înfățișarea ei atât de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cât expresia, dar fața îi rămase impasibilă. De ce aș fi simțit-o? mă întrebă el la rândul lui. — Dă-mi voie să-ți prezint faptele. Erai pe moarte și Dirk Stroeve te-a luat în casa lui. Te-a îngrijit ca o mamă, și-a jertfit timpul, și confortul, și banii pentru tine. Te-a smuls din ghearele morții. Strickland dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gest îndemânatic și o salvă foarte colorată de ocări aruncă o carte după animalul care fugea. — L-am întrebat dacă e fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot ce doresc eu de la o femeie.“ „Și nu regreți niciodată Europa? Nu tânjești uneori după lumina străzilor Parisului ori Londrei? După tovărășia prietenilor și egalilor dumitale? Que sais-je?, după teatre, și ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tânăra băștinașă blândă și supusă, ci o femeie hotărâtă. Suferise o prefacere extraordinară. — Dar de ce să stai tu cu mine? Tu poți foarte bine să te întorci la Papeete și ai să găsești un alt bărbat alb. Bătrâna îți poate îngriji copiii, iar Tiaré se va bucura să te primească. Ești bărbatul meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră lacrimi care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai târziu. M-am vârât în pat cu nefericirea în cârcă. După explozia de bucurie de adineauri nici că se putea un duș mai rece. Oare Mi-haela mai purta pică tatei că se împotrivise la căsătoria noastră? E adevărat, îl îngrijise și-l acoperise de toate atențiile, dar toate astea le făcuse corect, rece, dintr-un anumit caicul. Poate (știu eu?) sarcina o făcea capricioasă, iritabilă, plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luni, cu salariul întreg. Nevasta șoferului îmi raportă că plecase la munte să se interneze într-un sanatoriu, iar Mihaela rămăsese acasă, cu toate rugămințile lui de a-l însoți. Mai spuse că ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea că stăpînu-său nu mai are multe zile. Altădată îmi destăinui că Mihaela plânsese o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și tu la începutul dragostei noastre. Cit aș fi dorit să ai o nevoie ca să te pot ajuta cu ceva. Ce spun ― nevoie? Voiam să te îmbolnăvești grav de tot ca să te' îngrijesc zi și noapte, să nu mă dezlipesc de căpătîiui tău, să te fac bine cu dragostea mea. Sau să omori pe cineva, să te închidă, iar eu să stau cu tine în celulă ani de-a rândul, izolați de-lume
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele mai lungi linii de tramvai. Chiar și atunci, din nostalgie, el ținea la animalele de curte din vremurile de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele ocupau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De șagă. Care era cea mai josnică năzăreală a minții umane. Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit că au înfrânt revolta trupului meu. Eu n-am contribuit prea mult la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fii ajutat. Auzind îndemnul mamei, Norocel s-a oprit din plâns, și-a înlăturat lacrimile de pe obraz, apoi a zis mamei: -Bine, mamă așa voi face... A venit seara, și după ce a orânduit cele necesare în mica gospodărie, s-a îngrijit așa cum o făcea zilnic, s-a așezat în genunchi în fața icoanei și s-a rugat cum l-a sfătuit mama. A adormit fiind obosit și imediat a intrat în vis. Se făcea că este pe imașul satului unde lui îi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mi-o dau e, poate, simplistă, dar e și azi semnificativă pentru modul în care judec. Mi-am zis că acei sinucigași și-au pus în moartea lor toată dragostea lor de viață. Delicatețea pedantă cu care s-au îngrijit de detalii care n-ar fi trebuit să însemne nimic în ochii lor arată că nu le era deloc indiferentă lumea pe care o părăseau. Pavese a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii ale sale existau în filmotecă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]