19,920 matches
-
folosite și pentru soacră, la care se mai adaugă: curvă bătrână, scroafă bătrână, cățea. După un an de separare de corp, Iacovache, logofăt de taină din București, refuză să se mai împace cu Ruxandra, fiica Saftei Picătură. După ce l-a acuzat de toate relele din lume, inclusiv că a umplut-o de sifilis, e rândul lui Iacovache să vorbeas că despre patimile îndurate alături de Ruxandra, care nu e de loc un înger, așa cum aceasta s-a prezentat în prima jalbă. Într-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe rioa da de lăuzie când din nou femeile au dreptul să-și refuze soții. La această orân du ia lă fac femei le alu zie în petițiile lor. Im por tan te sunt și jalbele în care soția își acuză soțul de sodomie, acuzații asociate uneori și cu traiul rău. Termenul de sodomie se referă, în vocabularul teologic creștin, la o serie de practici sexuale care înglobează pe lângă relațiile intime între indivizii de același sex și raporturile sexuale anale sau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bătaie, amendă - ele sunt totuși mult mai blânde în raport cu ceea ce spune Pravila și, mai ales, în comparație cu ceea ce se întâmplă în alte medii ca Franța sau Anglia. De exemplu, la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Mo u lins, un soț acuzat că și-a constrâns soția să întrețină raporturi contra naturii este ars în piața publică. Alte exe cu ții au loc pe parcursul secolului următor, chiar dacă unii filozofi iluminiști au încercat să pledeze „în favoarea indife ren ței gu ver nu lui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Cert este că ele ajung în spațiul public al justiției datorită indiscreției celor din jur. Reclamațiile legate de trup sunt mai degrabă unilaterale, femeile reclamă dorințele sexuale nepermise ale soților, cât și neputința masculină, doar încâteva cazuri apar femeile ca acuzate din cauza refuzului îndeplinirii obligațiilor conjugale fără a fi vorba de o maladie. Sterilitatea nu constituie un motiv de divorț nici în codul de legi, nici pentru practica judiciară a soborului. În schimb, ne putința masculină devine pricină de separare în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
câteva luni pentru a se vinde ca cu „doftori și doftorii“, după care el are obligația de a-și „arăta“ virilitatea, nu în prezența martorilor, dar în „auzul“ acestora. Iată-l pe Ianache condoragiul, din mahalaua Sfântul Ioan cel Nou, acuzat de soția sa că în cei trei ani de căsătorie nu s-au putut împreuna niciodată. La început, soțul jenat se plânge, la rândul său, că de fapt soția nu-l vrea, sfătuită fiind de mama ei; apoi că i-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fiind tatăl și clericii curții de judecată, se fac chiar zapise de împăcare cu „ponturi date unul la altul“ și trecute în condică. Când să iscălea că, femeia se răzgândește și dă clericilor, în loc de semnătură, o jalbă prin care își acuză bărbatul de vrăjmășie. Curtea uimită de atâta „oumbrăznicie“ o trimite la schitul de maici, dată fiind tinerețea ei și conduita desfrânată de până atunci. Acolo, la schit, un trimis al soborului o vizitează pentru a vedea dacă s-a răzgândit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se schimbe. De spre 164 de cazuri aflăm expli cit că au mai fost judecate decâteva ori, că soții au schimbat scrisori de angajament cu promisiunea că vor încerca să se împace. Nu toți actorii prezenți în fața justiției pot fi acuzați de rea-voință. Unii dintre ei chiar vor să se schimbe și se arată de bu nă-credință. Majoritatea însă trec printrei, patru astfel de în cercări de-a lungul mai multor ani, căci dinco lo de neînțelegerile cotidiene, apariția urii și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
denunță ca factori destabilizatori pe cei care au dorit ca 22 Decembrie să devină simbolul unui început esențial, sub semnul libertății și democrației. Argumentele nu interesează, ajung calomniile, cântate pe străvechi arii cu efecte sigure. Nimic mai simplu decât să acuzi atunci când o minimă etică nu te obligă a produce dovezi. De la conduită elitară și cosmopolitism la atitudine turbulentă și trădare nu e decât un pas, iar agenții puterii l-au și făcut, înconjurând grupul de la "22" cu cele mai perfide
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cavalerești de altădată, admirabile și necesare în egală măsură, spre eroismul muncii anonime, al cunoașterii, element pe care se sprijină în genere lumea modernă. E oarecum o deplasare de la individ la comunitate, căci știința însăși e un factor tot mai acuzat colectiv. Modelele umane ce s-au impus de-a lungul timpului sunt multe, desigur, însă ele pot fi reduse la câteva esențiale în orice cultură. Pentru ultimele secole, marcate de ideea reașezării omului în drepturile sale de individ și cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu dreapta judecată. "Să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om în primejdie de a se îneca de prăjina ce i se aruncă." Apel de primă instanță, într-un moment când Kogălniceanu avea temei să acuze drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
The Bengal Night varianta engleză este mai popular (a fost difuzat și de televiziunea română). Distribuit de Sceneries Distribution, 1988. Filmul a fost turnat la Calcutta, dar au existat presiuni din partea cenzurii indiene. Maitreyi însăși a intentat 12 procese realizatorilor, acuzați că au maculat imaginea femeii indiene, punând accentul pe pornografie. Eliade "explorează" violență unei iubiri imposibile, interzise de religie și cutume, iar regizorul francez propune descoperirea unei iubiri " tout en desirs ". Filmările s-au derulat cu dificultate, fiecare cadru, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fiind cenzurata / aprobată de un critic / cenzor indian. A fost nevoie ca numele eroinei să fie schimbat, personajul real care a stat la baza celui românesc / filmic fiind în viață și, mai mult de atât, cum deja aminteam, i-a acuzat pe realizatorii filmului de macularea imaginii femeii indiene. Orientalii fac o diferență între text și imagine: imaginea din urmă reflectă adevărul. Și, cu atat mai mult, să ne amintim reacția lui Maitreyi Devi când, ani buni după apariția în România
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
jos, à l'envers, sunt Topé și Fodère. Prin urmare, la nivelul de adâncime, mesajul transmis ar putea fi acela că spectatorul face parte din lumea trădătorilor lui Emanou. Dar Emanou nu este numai un Christ demitizat. Ar putea fi acuzat Arrabal de blasfemie?56 Credem că e mai curând o acuza la modul ipocrit în care sunt văzute cele sfinte într-o lume de farisei. Omenirea nu tratează greșit numai sacrul, dar și arta; trădarea lui Emanou înseamnă, poate, trădarea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nivelul de adâncime, mesajul transmis ar putea fi acela că spectatorul face parte din lumea trădătorilor lui Emanou. Dar Emanou nu este numai un Christ demitizat. Ar putea fi acuzat Arrabal de blasfemie?56 Credem că e mai curând o acuza la modul ipocrit în care sunt văzute cele sfinte într-o lume de farisei. Omenirea nu tratează greșit numai sacrul, dar și arta; trădarea lui Emanou înseamnă, poate, trădarea artei. Numele personajului principal echivalează cu o desacralizare întrucât Emanou este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
reacționar în adevăratul sens al cuvântului. Nu voiam decât să revin la ce fusesem și nu să rămân anchilozat în știință; de fapt, aveam și autoritatea morală să fac acest lucru, aveam un doctorat în fizico-matematică... deci, nu ma puteau acuză că nu știu despre ce vorbesc"10. În sfârșit, a optat pentru întruparea literară, romanesca, a coșmarurilor omului de azi, dar și a deșteptării și purificării lui prin catharsis-ul expresiei artistice, fidel credinței sale că "pentru scriitor nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și de neînvins", cum spune Cătănia, unul din exegeții lui Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor absoluturi, a unor noi răspunsuri la aceleași întrebări, pentru că de "Absolutul cel Mare", copilăria, s-au despărțit pentru totdeauna. Caută alte absoluturi, pentru ca, după ce l-au cunoscut, "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Borges, în opoziție cu postura proprie recunoscută anterior, autorul Ficțiunilor a fost catalogat la un moment dat de "scriitor rătăcit prin America Latină, născut accidental în Argentina". Dorind să fie universal în alegerea tematicii și în relatarea acestora, a fost acuzat de "dedat străinilor"49, însă, la o lectură atentă a operei sale, "se înțelege cât de mult este scriitorul mai argentinian și, deci, măi latino-american decât toți"50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y la tradición, comentează cât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
secolului al XX-lea. Sábato definește colonialismul că pe "acea atitudine care l-ar împiedica pe un argentinian nu un francez să aibă delire metafizice, pentru că un bun argentinian nu ar trebui să viseze decât greve muncitorești, ca să nu fie acuzat că este vândut imperialismului, ca și cum în țările din America Latină cuvântul metafizica ar fi sinonim cu reacționar"63. Fie că aceste etape sunt numite "perioade de formare", "crearea independenței"64 sau perioade "coloniala, cosmopolita, națională",65 durată și omogenitatea acestora la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fiziologica, critică noțiunilor de adevăr și cultură. Dacă cu unele asemănări Reschika este în deplin acord cu Sontag, respinge ferm tendința acesteia de a pune semn de egalitate între cei doi. Că și Nietzsche, pe care mai tarziu îl reneagă, acuzându-l de a fi un fals iconoclast dărâma idoli, doar pentru a-i înlocui cu altii -, Cioran se refuză, din cauza gândirii sale disjunctive, desfășurate în dualisme și paradoxuri, unei determinări univoce, iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unei dorințe ardente de comunicare; după el, Cioran ar reveni la teme mistice doar pentru a-și arăta "necredința". Cioran nu este un credincios comun, ci unul care vrea să pătrundă în gândurile lui Dumnezeu, care îl contestă pe Dumnezeu, acuzându-l de intoleranță și intransigenta. "Culpă" lui Dumnezeu este că nu-l pedepsește pe om, ci se închide în indiferență, ceea ce i se pare lui Cioran mai grav decât orice pedeapsă, chiar decât chinurile iadului: "Vechii zei își băteau joc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el se hrănește dintr-o eternă "cârcoteală", ținta sa fiind mereu creatorul "acestei opere de mântuiala, omul". Cum de a suportat Dumnezeu atâtea invective? Trebuie să-l fi iubit pe acest fiu neascultător, pe acest "copil-problemă", spune Patrice Bollon. Cioran acuză ortodoxia de lipsă de mesianism: l-a ajutat să tălmăcească "învățăturile lui Isus", dar nu l-a "deturnat din conformismul viețuirii în concret", mai mult, "a însoțit turmă". Nu este grav a nu crede în Dumnezeu, dar este foarte grav
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
crize de misticism care îi marchează profund evoluția spirituală și care sunt tot atâtea încercări nereușite de apropiere de Dumnezeu, de acel Dumnezeu pe care omul s-a obișnuit a-l vedea bun și iertător, dar pe care Cioran îl acuză de "Demiurg rău". În rechizitoriul pe care îl face divinității pentru "creația să de mântuiala", condamnată, deci, la nefericire, Cioran merge pe aceeași linie a discipolului lui Socrate, Antistene, care declara că preferă să-și piardă mințile decât să simtă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bază suferință. Doliul mamei după copilul pierdut îl influențează mult pe noul-născut, în care mama îl vede pe cel mort, fapt și pentru care îi dă același nume, transformându-l în vector al propriilor sale neliniști și psihoze. Sábato o acuza pe mama sa că l-a făcut să aibă o copilărie "de împrumut", cu un nume "de împrumut", ca un substitut; este ca și cum ar fi fost lipsit de uterul sau sânul mamei, "acea regiune enigmatica unde se fac și se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
calea atacului pe cale inversă, pentru nemângâierea de a nu fi fost printre preferații lui Dumnezeu. Cioran nu-l poate ierta pe Dumnezeu pentru că i-a refuzat absolutul, sau cel puțin l-a lipsit de speranță de a-l atinge. Cioran acuză Divinitatea de iresponsabilitate în relația sa cu omul, care rămâne victima a indiferentei și "frivolității divine". Andrei Pleșu, citându-l pe Berdiaev, spune: "Cum poate fi lumea aceasta simultan coruptă de demon și impregnata de Dumnezeu? Berdiaev nu se sfiește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este ateu, pentru că divinitatea este o constantă în gândurile lui, insă Dumnezeu pe care il invocă Cioran nu este cel pe care îl iubesc creștinii, cu supunere și aplecare, ci este unul căruia îi aduce invective și pe care îl acuză de păcate lumești: răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul este că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]