11,393 matches
-
Președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj cu ocazia „Zilei NATO în România” în care dă asigurări asupra faptului că România va rămâne un aliat de nădejde, securitatea fiecărui stat poate fi asigurată mai eficient împreună decât separat. „Astăzi, 2 aprilie 2017, sărbătorim, ca în fiecare primă duminică a lunii aprilie, "Ziua NATO în România". Momentul marchează aderarea țării noastre la cea mai puternică alianță
Iohannis: „NATO înseamnă și România” by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101952_a_103244]
-
credibil strategic în interiorul NATO și punctează faptul că alocarea a 2% din PIB pentru apărare, „cea mai mare creștere bugetară de la aderarea efectivă”, garantează faptul că țara noastră este determinată să-și respecte angajamentele asumate. „Suntem și vom fi alături de aliații noștri în teatrele de operații, în structurile de comandă și în centrele de pregătire, precum și în structurile politico-militare unde se pun bazele securității colective a tuturor cetățenilor din țările aliate și partenere. Vom fi acolo pentru a putea spune cu
Iohannis: „NATO înseamnă și România” by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101952_a_103244]
-
de o cooperare strânsă între cele două organizații, bazată pe principiul complementarității și al valorii adăugate pe care o poate aduce fiecare dintre ele”, se arată într-un comunicat MAE citat de Agerpres. „România continuă să-și consolideze profilul de aliat de încredere” De asemenea, mai arată MAE, România continuă să își consolideze profilul de aliat de încredere și respectat construit în cei treisprezece ani de apartenență la NATO. „Contribuțiile la implementarea prezenței aliate înaintate în zona Mării Negre, precum și în Polonia
Ziua NATO. Ceremonie militară. Drapelele sus by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101954_a_103246]
-
adăugate pe care o poate aduce fiecare dintre ele”, se arată într-un comunicat MAE citat de Agerpres. „România continuă să-și consolideze profilul de aliat de încredere” De asemenea, mai arată MAE, România continuă să își consolideze profilul de aliat de încredere și respectat construit în cei treisprezece ani de apartenență la NATO. „Contribuțiile la implementarea prezenței aliate înaintate în zona Mării Negre, precum și în Polonia, participarea la operațiile și misiunile NATO, cum este cea din Afganistan, sau sprijinul acordat Ucrainei
Ziua NATO. Ceremonie militară. Drapelele sus by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101954_a_103246]
-
fără ezitare angajamentele asumate în cadrul NATO, conform principiilor fundamentale ale solidarității aliate și împărțirii echitabile a responsabilităților între statele membre. În acest spirit, România a decis ca în 2017 să aloce 2% din PIB pentru apărare, conform obiectivului asumat de aliați la Summit-ul din Țara Galilor”, adaugă sursa citată. Cu ocazia celebrării Zilei NATO în România, MAE aduce un omagiu tuturor militarilor români care au fost sau sunt prezenți în teatrele de operații aliate și care prin profesionalismul și jertfa lor
Ziua NATO. Ceremonie militară. Drapelele sus by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101954_a_103246]
-
ca să pot face față valului de necazuri ce nu se mai terminau, Brătianu, împreună cu Mișu și generalul Coandă plecaseră la Paris pentru Conferința de Pace iar veștile parvenite indicau faptul că premierul nostru nu avea o viață tocmai ușoară acolo. Aliații noștri înclinau să ne lase baltă. Fiind obligați să negocieze cu inamicul, datorită atitudinii Rusiei revoluționare, mai-marii lumii erau pe cale de a face un târg dur, ignorând cererile noastre și lasându-ne pe dinafară. Asculatm zvonurile cu pumnii strânși și inima
Regina Maria și Conferința de Pace de la Paris - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102211_a_103503]
-
Woldemar a participat la o adunare la Berlin cu împăratul german Wilhelm al II-lea. După ce împăratul i-a descris pe ceilalti suverani drept vasalii săi, Prințul Waldemar i-a întrerupt discursul pentru a spune: "Nu, sire, nu vasalii tăi. Aliații tăi, dacă dorești". Acest lucru a fost văzut că o lovitură de grație pentru ambiția împăratului de a deveni "împărat al Germaniei" în loc de "împărat german". După decesul sau la vârsta de 70 de ani, Woldemar a fost succedat că Prinț
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
Române în Basarabia în anul 1918 a reprezentat o acțiune militară inițiată și derulată cu mijloace specifice de către Armata României, în spațiul geografic al Basarabiei în intervalul decembrie 1917 - martie 1918. Acțiunea s-a derulat în baza unei înțelegeri între aliații Antantei și a unor cereri de ajutor militar din partea Guvernului Republicii Democratice Moldovenești, având de asemenea acordul Puterilor Centrale. În data de 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la 7 decembrie a fost investit guvernul
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
alimente pe teritoriul Moldovei Occidentale rămase înafara ocupației germane, într-un context în care în Basarabia se aflau importante stocuri de provizii și teritoriul acesteia devenise amenințat de extinderea bolșevismului din sudul Ucrainei. Ca atare, atât Guvernul României cât și Aliații au devenit progresiv interesați de ceea ce se întâmpla la est de Prut, ultimii îndemnând autoritățile române să trimită trupe în Basarabia. Același îndemn a venit și din partea generalului rus Dmitri Șcerbaciov, comandantul Frontului din Moldova, care a precizat că trupele
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată, trebuia să treacă Prutul: Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, diviziile au avansat peste Prut în baza unei înțelegeri între Aliați. Trecerea râului a fost asigurată de către Brigada 1 Grăniceri, care a asigurat celor 4 divizii ocuparea podurilor și a raioanelor cu vaduri și apărarea flancurilor la treversare. Ulterior grănicerii au rămas în dispozitiv de pază pe malul drept al Prutului
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților. Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă soră a sa, Denise (care fusese angajată în Rezistență), sunt singurele supraviețuitoare din familie, întrucât tatăl, mama și fratele lor nu au revenit din lagăre
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
și a devenit republică, emițând cu această ocazie pretenția unor noi negocieri de armistițiu, din perspectiva unei națiuni tinere. Solictarea ungară a fost admisă de decidenții de la Paris și generalul Franchet d'Esperey a fost mandatat drept emisar negociator al Aliaților, pentru a adapta și a armoniza la context, clauzele de armistițiu conform celor parafate de generalul Armando Diaz pe Frontul din Italia. De asemenea, era nevoie de clarificări suplimentare legate de teritoriul pe care ar fi urmat să se retragă
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
a căilor de comunicație ale fostului Imperiu, spera în reînvierea proiectului său personal de continuare a atacului. Oricât de tânăr ca stat a fost Ungaria, nu s-a putut debarasa însă de implicarea sa în conflict și de responsabilitatea războiului. Aliații au tratat-o din perspectiva unei țări culpabile și învinse, iar generalul francez a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
Dravei până la granița croato-slovenă. Administrația civilă urma să rămână în sarcina guvernului maghiar, iar paza căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. Convenția (sau Armistițiul de la Belgrad) - astfel cum a fost întocmită, a reprezentat factorul determinant care a scos în evidență starea conflictuală atât
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum. La 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, schimbând taberele în cele de-Al Doilea Război Mondial și realăturându-se aliaților ei vestici tradiționali: Marea Britanie, Franța, Statele Unite Ale Americii. Regimul mareșalului Ion Antonescu, loial politicii lui Hitler, a fost înlăturat brusc, s-a instalat un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, iar politica externă a fost reorientată. Schimbarea s-a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război. Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant. După 23 August, Regele și guvernul Sănătescu au repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
va organiza un marș al armatei prin Paris, dacă Convenția Națională nu va fi pusă sub conducerea sa. Știrea dezertării sale a produs panică în Paris, existând temerea că Franța va fi ocupată cât de curând de austrieci și de aliații lor. Se răspândise în acea vreme credința că Franța revoluționară se afla într-un pericol imediat, amenințată nu numai de către armatele străine și de revoltele contrarevoluționară recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale au dispus arestarea, de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul Salvării Publice, arestat și judecat alături de ei. Pe 5 aprilie 1794 dantoniștii au fost duși la ghilotină. Eliminarea hebertiștilor și dantoniștilor, în opinia istoricului François Furet, „a închis definitiv capitolul conducerii colegiale
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
cu scopul de a centraliza și consolida puterea Comitetului Salvării Publice. Înființarea, în martie 1794, a „Biroului General de Poliție” — ce răspundea nominal în fața Comitetului Salvării Publice, dar îi raporta cel mai adesea direct lui Robespierre și celui mai apropiat aliat al lui, Louis Antoine de Saint-Just — a contribuit la creșterea puterii Comitetului Salvării Publice și a lui Robespierre. Legea din 22 Prairial, propusă de Comitetul Salvării Publice și adoptată la 10 iunie 1794, a mers chiar mai departe în instaurarea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
publicat în Italia o traducere a ciclului de poezii "Senilitate" de Ivan Turgheniev. În 1918 Slonim a absolvit, de asemenea, Universitatea Imperială din Sankt Petersburg. La începutul Primului Război Mondial, Slonim a urmat linia „defensistă” a majorității eserilor, sprijinind angajamentul Rusiei față de Aliați, și a servit în Armata Imperială. Revoluția din Februarie l-a prins pe Frontul Românesc, dar a revenit curând la Petrograd, unde (după cum scrie Aucouturier) „talentele sale de propagandist și de orator l-au transformat curând într-una dintre celebritățile
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după atacul executat de Wehrmacht în Olanda și Belgia. Această diferență de cinci zile între cele două lovituri militare fusese concepută pentru inducerea în eroare a aliaților, care ar fi trebuit să creadă eronat că atacul principal urma să fie dat prin Belgia și mai apoi spre sud în Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși aliații se bucurau atât de superioritatea tehnică cât și de cea numerică de până la 2:1, forțele germane au reușit să iasă învingătoare în toate luptele. Succesele germane s-au datorat abordării tactice inovatoare. Folosirea comunicațiilor radio și exploatarea la maxim
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații au reuși pe 15 mai să se repoziționeze pe o nouă linie defensivă, câștigând timp și spațiu de manevră. O parte importantă a Armatei I franceze a participat la apărarea orașului Lille, unde marile unități de tancuri germane au fost
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]