11,388 matches
-
și-au deschis porțile, sub patronajul Societății, o “școală poporală pentru fetițe” cu limba de predare română, două aziluri pentru îngrijirea copiilor nevoiași (între 3 și 6 ani) și un atelier de croitorie, precum și un altul de confecționare a veșmintelor bisericești; Societatea și-a sporit în continuu fondurile prin donații generoase, dar și din veniturile rezultate de la serbările și bazarurile inițiate de membrele organizației (Unirea Femeilor Române, 1909). Revistele Familia, Gazeta Transilvaniei, cu suplimentul ei, Foaie pentru minte inimă și literatură
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil în urma unei conspirații finanțate de bizantini. În același an, pe 3 iunie 1052, Guaimar a căzut la rândul său asasinat în portul capitalei sale. Cei patru ucigași erau frații soției
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
47 icoane mari și mici, parte din ele provenind, probabil de la vechea biserică de lemn. Creșterea populației a determinat spre sfârșitul secolului al XIX-lea începerea demersurilor necesare pentru edificarea unei noi biserici. Astfel, în timpul păstoririi preotului Aurel Bilțiu, adunarea bisericească a hotărât în data de 13 februarie 1891 începerea lucrărilor la noua biserică a satului. Anul 1897 aduce demolarea vechii biserici de lemn, ocazie cu care, materialul rezultat este împărțit între cei care au cărat materialele de construcție pentru biserica
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
atât mai meritorie cu cât acestea constituie importante elemente de identitate locală și de ce nu, un suport temeinic pentru studiile viitoare cu privire la bisericile de lemn din zonă. Printre obiectele de cult folosite în această biserică au fost și următoarele cărți bisericești: 1. Evanghelie, tipărită în anul 1723 la București. Această lucrare, la momentul predării către centrul eparhial din Zalău se prezenta în stare bună de conservare, completă, în legătură de piele cu scoarțe de lemn, ornamentată, cu urme de aurire. Era
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
lor, dar după înfrângerea răscoalei este știut că n-au primit pământ. Porțile primei școli din satul Buciumi s-au deschis la 11 octombrie 1870. Anterior acestei date cei dornici invataula Mănăstirea Bogdana să citească și să scrie pe cărți bisericești. După înființarea școlii comunale din Onești, unii copii din Buciumi au urmat această școală, care asigură o învățătură temeinică și cuprinzătoare. Buciumenii stăruiau în același timp să se înființeze o școală în satul lor și pentru a fosrta autoritățile să
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
pictate de pictori anonimi din sec al XVIII. În anul 1894 era preot C. Nalboc iar la inventarierea făcută s-au găsit următoarele; 6 icoane, 1 evanghelie, 1 psaltire, 1 ceaslov mare, 3 octoihuri. Multe din aceste obiecte și cărți bisericești au fost donate de enoriași, dar odată cu scurgerea timpului o parte s-au pierdut. Biserică, de dimensiuni mici, are plan în formă de navă, cuiesire pe latura sudică, cu acoperiș în 4 ape, din tablă. De la biserica veche se mai
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Trebuie menționat că domeniul Gherlei, alături de domeniul Oltețului (Beșimbac) și domeniul Sâmbetei de Jos au fost domeniile cu care a fost dotată Episcopia greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș în urma propunerii de canonizare făcute de împăratul Carol al VI-lea. Conscripțiile bisericești și recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea aduc primele referiri concrete cu privire la viața bisericească din Vima Mare. Astfel, în 1733 în localitate sunt atestați doi preoți: Matei, bigam și Ioan, amândoi uniți. La acea dată în Vima Mare era
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
fost domeniile cu care a fost dotată Episcopia greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș în urma propunerii de canonizare făcute de împăratul Carol al VI-lea. Conscripțiile bisericești și recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea aduc primele referiri concrete cu privire la viața bisericească din Vima Mare. Astfel, în 1733 în localitate sunt atestați doi preoți: Matei, bigam și Ioan, amândoi uniți. La acea dată în Vima Mare era o singură biserică. În 1750, în conscripția făcută de către Petru Pavel Aron este precizat faptul
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
trebuie să fi avut câștig de cauză în Vima Mare dacă doar peste un an, în 1763 erau două biserici, cea de-a doua fiind construită probabil, pentru credincioșii uniți. Acest fapt este confirmat de o însemnare de pe o carte bisericească, un Chiriacodromion tipărit la Bălgrad, în 1699, carte care se afla în jurul anului 1978 în inventarul bisericii din Fălcușa. Această carte ”călătoare”, care în baza însemnărilor purtate se poate constata că a fost folosită în Bogata de Sus, Valea Hranei
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
notorietate, datorată și reclamei pe care și-o făcea în ziarul Clujul, deținut și condus de către familia Anca. În 1935, Alexandru Anca conducea ”"cea mai mare firmă românească din Ardeal, fabrică de clopote, mare depozit de ornate, icoane și cărți bisericești, mare librărie și tipografie"”. Iconostasul, inițial cu doar două intrări în absida altarului, modificat ulterior pentru a permite realizarea celor trei intrări actuale, pe lângă registrul icoanelor împărătești mai are un al doilea registru aflat în partea superioară, registru ce îi
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
diferite funcții în Chișinău: diacon și preot la biserică ,Soborul Vechi”(1932-1944), profesor de Istorie (1933-1944, secretar al Secției pentru Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, subdirector (1933), apoi director (1941) al Muzeului istoric-bisericesc din Chișinău, director al școlii de cântăreți bisericești (1941-1944); după 1944 preot la biserică “Bunăvestire” din Râmnicu Vâlcea 1946), apoi la biserică ,Banu” din Iași (1946-1975), asistent la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1948-1949). Participant la congrese istorice Internaționale. Prin studiile sale istorice, a adus o
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
care le-a descoperit și publicat că și unele manuscrise și obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, Arhivelor Statului din Iași, Institutului de Istorie din Iași. În alte lucrări se ocupă de legăturile bisericești româno-ruse, studiul manuscriselor slave și românești, circulația vechilor tipărituri românești. Alte studii istorice și peste o sută de recenzii în periodicele menționate în lista bibliografica, în unele publicații de peste hotare, articole în diferite ziare și reviste din Chișinău și București
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
vechilor tipărituri românești. Alte studii istorice și peste o sută de recenzii în periodicele menționate în lista bibliografica, în unele publicații de peste hotare, articole în diferite ziare și reviste din Chișinău și București; Traduceri din literatura teologica rusă în periodicele bisericești actuale, îndeosebi în “Mitropolia Moldovei și Sucevei” ș.a.
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
Milan Pavel Sesan (n. 23 martie/5 aprilie 1910, Cernăuți - d. 7 iunie 1981, Sibiu) a fost un teolog ortodox, istoric bisericesc și profesor de teologie român. A fost fiul canonistului Valerian Șesan și al unei artiste de operă de origine cehă, Božena Nemcova. A urmat studii secundare la Liceul clasic "Aron Pumnul" și Liceul clasic nr. 4 din Cernăuți (1921-1928), studii
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
a urmat studii de doctorat în teologie și a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1935-1937). A obținut doctoratul în teologie în 1937 cu o temă de istorie bisericească universală: "„Istoria Bisericii Ortodoxe din Serbia de la creștinarea sârbilor până la desființarea Patriarhiei de la Ipec de către turci, în anul 1766“". După absolvirea studiilor universitare a devenit profesor de istorie bisericească, profesând în această calitate până în 1980. În paralel cu activitatea didactică
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
obținut doctoratul în teologie în 1937 cu o temă de istorie bisericească universală: "„Istoria Bisericii Ortodoxe din Serbia de la creștinarea sârbilor până la desființarea Patriarhiei de la Ipec de către turci, în anul 1766“". După absolvirea studiilor universitare a devenit profesor de istorie bisericească, profesând în această calitate până în 1980. În paralel cu activitatea didactică, a fost hirotonit ca diacon (1936) și preot (1943), fiind hirotesit apoi protopresbiter (1945) și arhipresbiter stavrofor (1947). A predat la început la Facultatea de Teologie din Cernăuți ca
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
paralel cu activitatea didactică, a fost hirotonit ca diacon (1936) și preot (1943), fiind hirotesit apoi protopresbiter (1945) și arhipresbiter stavrofor (1947). A predat la început la Facultatea de Teologie din Cernăuți ca asistent suplinitor onorific pe lângă Catedra de Istorie bisericească universală (1936), apoi profesor agregat (1937) și titular (1941), la aceeași catedră. El a fost și redactor al revistei "Candela" editată de Mitropolia Bucovinei (1939-1946). După ocuparea Bucovinei de Nord de către armata sovietică, el s-a refugiat la București la
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
transferat la Institutul Teologic Universitar din Sibiu unde a profesat până la pensionarea sa, în 1980. Acolo, a activat ca profesor titular la Catedra de Teologie Fundamentală și Istoria religiilor (din 2 decembrie 1948), apoi ca profesor la Catedra de Istorie bisericească universală (din 1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care viitorul patriarh Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit Andrei Andreicuț de la Cluj, viitorul arhiepiscop Calinic Argatu al
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
pot fi datate în epoca de afirmare a creștinismului în stânga Dunării, cu alte cuvinte în secolele III - IV d. H. Este dincolo de îndoială faptul că pe valea Buzăului au existat în acea epocă creștini, precum au existat și o viață bisericească organizată, cu biserici, preoți și episcopi. Predicat la stânga de Dunăre de o misiune ortodoxă deosebit de activă, dirijată atât de autoritățile eclezistice din "Scythia Minor", cât și din Cappadocia prin grija sfântului Vasile cel Mare creștinismul s-a răspândit printre migratorii
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de sare care aici, arată o fereastră geologică, cât și prin arbustul de cătina albă care vegetează pe excesul salin și substratul mineral excesiv. Ctitorie a Căpitanului Dragomir la sfârșitul secolului al XVI-lea, deține o colecție de artă veche bisericească. Se află pe stingă Buzăului pe versantul situat între acesta și porțiunea finală a Sărățelului. Se află la Pârscov, în satul în care s-a născut la 13 octombrie 1884 poetul, dramaturgul, publicistul și editorul Vasile Voiculescu, personalitate remarcabilă a
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Boierul îi dezvăluie lui Fancu locul comorii, dar nu-i menționează acestuia și de existența unei capcane, iar Fancu moare. Atentatul asupra agăi Villara reprezenta un semnal, iar membrii „Frăției” au la dispoziție zece zile pentru a merge cu odoarele bisericești ale boierului Stroe Grădișteanu la gaterul neamțului Schultz de pe granița cu Transilvania și a le preda împreună cu o jumătate dintr-o scrisoare scrisă de Tudor Vladimirescu unui trimis pe nume Trandafirul galben. Boierul Pană, căpitanul Baroncea, Sturzu, Moroiu și Mărgelatu
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
de arnăuți. Ei se desprat pentru a fi mai greu urmăriți. Boierul Pană și Moroiu se duc la conacul de la Gârtofan, unde îl găsesc pe boierul Stroe pe patul de moarte. Acesta îi dezvăluie fiului său că tezaurul de odoare bisericești se află ascuns într-un puț de sub albia unui râu; el îi dă jumătatea de scrisoare a lui Tudor pe care trebuia să o înmâneze lui Trandafirul galben, acesta din urmă trebuind să spună parola Cozia. Boierul Pană și Moroiu
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
imagine sau o reflectare a Tatălui, totuși el a inventat probabil, co-eternitatea Fiului, susținând teoria ‚nașterii veșnice a Fiului din Tatăl’. Binitarianismul, care mărturisea existența a două persoane divine într-un singur Dumnezeu, în sec. II și III unii părinții bisericești se pare că l-au susținut, cert este că doar în sec. IV s-a afirmat această teologie prin patriarhul Constantinopolului: Macedonius. Această credință mai este numită și semi-arianism sau dualism. Chiar dacă pe parcursul timpului această doctrină a trinității a fost
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
dau dreptate spaniolului”. Cu toate acestea, nici Biserica Romano-Catolică, nici cea Protestantă nu l-a iertat vreodată pe Servet că a pus la îndoială Trinitatea, doctrina lor principală. Studierea Bibliei l-a determinat pe Servet să respingă și alte doctrine bisericești. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe Biblie. Prin urmare, la un an și jumătate de la publicarea lucrării De Trinitatis Erroribus, Servet li s-a adresat cu respect catolicilor și protestanților: „Nici nu aprob, nici nu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
a fost profanată de comuniștii care au intrat în altar, a fost ridicat de către Securitate, tuns, anchetat și mutat la Dîrste, lângă Brașov, cu domiciliu forțat pînă în anul 1956. După anul 1956 a luat parte din ce în ce mai rar la activitatea bisericească, stingîndu-se la vârsta de 77 de ani, în Brașov la 29 septembrie 1960.
Nicolae Stinghe () [Corola-website/Science/322634_a_323963]